Teoria universului computațional

Poate fi un argument pentru credința în Dumnezeu?

Întrebările cu privire la crearea omului și mecanismele de bază ale funcționării universului au avut o influență majoră atât asupra filosofiei moderne, seculare, cât și a religiei tradiționale. Cu ajutorul experiențelor noastre colective din domeniul științelor naturii și a disciplinelor din învățământ am învățat că pe baza anumitor modele putem înțelege cum funcționează universul.

Cuprinsul articolului:

· Ideea unui univers computațional pare una nouă, însă originile sale pot fi trasate în perioada antichității. Unele dintre mințile cele mai strălucite ale omenirii, precum Plato și Descartes, s-au pronunțat asupra acestui concept, chiar în lipsa tehnologiilor existente astăzi.

· Comunitatea științifică explică ordinea rânduită din univers cu ajutorul unor concepte precum „Principiul antropic”.

· Conceptul de „sistem computațional mamă” care controlează funcționarea universului nostru nu reprezintă o singură idee, ci mai degrabă un set amplu de idei asupra cărora oamenii s-au concentrat în profunzime.

Întrebările cu privire la crearea omului și mecanismele de bază ale funcționării universului au avut o influență majoră atât asupra filosofiei moderne, seculare, cât și a religiei tradiționale. Cu ajutorul experiențelor noastre colective din domeniul științelor naturii și a disciplinelor din învățământ am învățat că pe baza anumitor modele putem înțelege cum funcționează universul.

Una dintre întrebările fundamentale din această categorie are legătură cu ordinea rânduită din univers, deși acesta se întinde pe o scară imensă. Pornind de la acest potențial al ordinii, suntem încurajați să examinăm cu curiozitate viața până la cel mai minuscul nivel. Unii oameni de știință încearcă să ofere o explicație pentru acest sistem identificat în univers cu ajutorul unei idei numită „universul computațional”. În prezentul articol vom discuta dacă și cum se poate afirma că această idee sprijină principiile religiilor monoteiste. În literatura științifică, termenul de „computațional” se referă la orice are legătură cu calculele complexe aparținând unor discipline diverse, precum fizica sau chimia; termenul este folosit chiar și în psihologie.

Datorită descoperirilor și progreselor relativ recente din domeniul științei, putem să avem o mai bună înțelegere a evenimentelor care se petrec în lumea și universul nostru. Pentru a înțelege mai bine la ce facem referire, omenirea nu știa cu certitudine ce formă are Pământul, până în urmă cu câteva secole. Descoperirile științifice însă, mai ales cele din secolele XIX și XX, au pus bazele progreselor tehnologice uimitoare de care ne folosim astăzi. Prin comparație, se poate spune că ceea ce cunoaștem și înțelegem despre universul în care locuim este numai o părticică din ceea ce se află de fapt în univers. Progresele continue din domeniul științei și tehnologiei ne ajută să înțelegem tot mai mult modul în care funcționează universul. „Nivelul la care se află știința și aplicațiile ei în tehnologia spațială au evoluat și astfel ni s-au îmbunătățit abilitățile de a măsura, testa și analiza evenimentele din spațiul fizic și de a dezvolta modelele lor matematice” (Fontana 2005).

Odată ce omenirea a început să descopere unele dintre „codurile” pe baza cărora universul este făcut să funcționeze, am început să folosim aceste reguli pentru a ne simplifica viețile. Aceasta este o manifestare obișnuită a comportamentului uman: învățăm lucruri noi și încercăm să le folosim pentru a ne îmbunătăți viețile. De fapt, tehnologia dezvoltată de oameni a avansat atât de mult încât acum dispunem de mașinării care pot să se miște și să funcționeze precum un nano-univers. Le dăm practic un cod, un set de reguli de funcționare, pe care le alegem după bunul plac. Drept urmare, nu mai depindem atât de mult de munca fizică; de exemplu, acum putem să ne ocupăm de muncile de cultivare a pământului cu ajutorul mașinăriilor de înaltă performanță, fără să fie nevoie să ne folosim propriile mâini.

Cu aceste tehnologii în curs de dezvoltare apar idei noi, cu mai multă ușurință decât o făceau în trecut; putem astfel vorbi despre un progres în creștere exponențială. Raportându-se la aceste aspecte istorice și la experiență, unii oameni de știință afirmă că universul din care facem parte ar putea fi un „sistem computațional mamă” și că toate aceste lucruri care țin universul laolaltă și îl fac să funcționeze ca la carte ar putea de fapt să fie niște părți din coduri și comenzi care vin de la „sistemul computațional mamă”.

Raționamentul nu se limitează la simplul fapt de a trăi sau nu într-un univers computațional. Pornind din acest punct, persoanele care sunt de părere că trăim într-un sistem computațional mamă se împart în mai multe tabere, dintre care una susține că totul ar fi real și că aceasta este realitatea, dar controlată de un sistem computațional mamă. Acest grup susține că tot ceea ce se întâmplă în jur face parte dintr-o realitate, în care ne aflăm și noi. Funcționăm și acționăm după cum își dorește „programatorul” nostru, pe baza unui „cod” programat în esența noastră.

O altă școală de gândire pune în dificultate aproape toată gândirea logică și teologică convențională. Conform acestui raționament, noi chiar am trăi într-un sistem computațional, care însă nu ar fi real. Evenimentele din univers, inclusiv viețile noastre, sunt doar o simulare, iar noi suntem subiecții.

„Anumiți fizicieni, cosmologi și tehnologi susțin cu entuziasm ideea că noi toți trăim în interiorul unei simulări uriașe pe calculator... Instinctele noastre se răzvrătesc, desigur. Totul pare mult prea real pentru a fi o simulare. Greutatea ceștii din mâna mea, aroma bogată a cafelei care se află în ea, sunetele din jurul meu – cum poate o asemenea bogăție senzorială să fie falsificată?” (Ball 2016)

Deși ideea unui sistem computațional pare să fie nouă, din cauza faptului că simulările digitale și calculatoarele au apărut abia acum câteva decenii, originile ei pot fi trasate în antichitate. Unele dintre cele mai strălucite minți din istorie, precum Plato și Descartes, s-au pronunțat cu privire la acest concept, chiar în lipsa tehnologiilor existente astăzi. Au pus la îndoială realitatea și au sondat adânc viața și în modul în care percepem tot ceea ce se află în jurul nostru, însă argumentele lor nu au fost răspândite în rândul contemporanilor lor, deoarece nu aveau nici o dovadă pentru a-și susține ideile controversate care puneau la îndoială tot ceea ce credeau oamenii.

Este deci universul un sistem computațional mamă sau o simulare uriașă făcută pe calculator?

Majoritatea oamenilor sunt de acord că universul funcționează pe baza anumitor principii și reguli pe care le putem observa atât la nivel macro, cât și micro. Evenimentele care se petrec în afara acestor principii sunt considerate supranaturale sau miraculoase. Astfel, descoperirile științifice ne permit să dezvoltăm un sentiment de apreciere mai profund pentru ordinea „computațională” care se găsește în universul nostru, de-a lungul orbitelor planetelor și până la multitudinea de ecosisteme complexe care există în lumea noastră, într-o varietate de biomuri diferite.

TRADIȚIILE RELIGIOASE

Din perspectiva religiilor monoteiste, se consideră că totul funcționează și că a fost creat după o anumită ordine în univers de către Creator, motiv pentru care universul continuă să funcționeze în mod perfect echilibrat. Ordinea din univers, mai ales cea care s-a produs în timpul creației sale, este deosebit de evidențiată în cărțile sfinte. De exemplu, în Geneză 1-2, se afirmă întregul univers a fost creat în „șase zile”, iar acest proces a fost descris zi după zi, în versete cu însemnătate. Acest lucru presupune o anumită ordine în desfășurarea evenimentelor din timpul creației universului.

O ordine exactă este de asemenea menționată clar și în Coran: „Acela căruia Îi aparține împărăția cerurilor și a pământului... care a creat toate lucrurile și le-a orânduit cu bună rânduială” (2:25). Astăzi, comunitatea științifică explică această ordine rânduită din univers cu ajutorul unor concepte precum „Principiul antropic”. Potrivit acestui principiu, universul posedă niște caracteristici atât de perfecte încât nu se poate să fi apărut fără un scop. Putem înțelege situația mult mai bine dacă aruncăm o privire asupra modelelor de funcționare din univers. Făcând acest lucru, vom afla câteva aspecte ale acestui principiu pe care îl întâlnim în viețile noastre de zi cu zi, și care, în schimb, ne vor îndemna să înțelegem mai în detaliu modul complex în care Dumnezeu a creat universul.

Pe baza dovezilor pe care anumiți oameni de știință le-au obținut studiind modul în care funcționează un demaror și în aceeași manieră în care un programator scrie coduri, pentru ca universul să funcționeze corect și într-o continuitate perfectă, credincioșii care aparțin de tradițiile religioase, pot să sugereze că acest întreg univers este precum un computer, creat de Creator, care îl controlează în mod continuu, creând în mod constant fiecare nou moment pentru ca acesta să funcționeze, deoarece codurile sunt bazate pe comenzile Lui. Raționamentul reprezintă esența religiilor monoteiste și se sincronizează de asemenea și cu multe alte sisteme de gândire.

Per total, conceptul unui sistem computațional mamă care controlează funcționarea universului nostru, nu este o simplă idee, ci un set amplu de idei asupra cărora oamenii s-au concentrat în profunzime. În timp ce, potrivit unora, există indicii că universul ar fi o realitate controlată de un „computer”, potrivit altora, există de asemenea indicii că universul ar putea să fie doar o simulare. O echipă de fizicieni din cadrul Universității din Bonn susțin că au inventat o metodă măsurabilă de a arăta că universul nostru este cu adevărat „simulat” (Yirka 2012). Principalul scop al lucrării lor este acela că pentru a crea o simulare a universului nostru, trebuie să existe un cadru tridimensional în care obiectele din lumea reală și procesele să fie reprezentate. Problema este că această lucrare se bazează doar pe ceea ce cunoaștem în prezent despre realitate. Asta înseamnă că o copie exactă a universului ar fi imposibil de reprodus până la sfârșitul timpului, când am avea toate cunoștințele pe care universul ni le oferă – ceea ce destramă întreaga idee.

Taberele religioase se împart de asemenea în două. Religiile monoteiste cred într-un Dumnezeu Atotputernic, care creează din nimic (ex nihilo) și care face ca lucrurile să funcționeze într-o ordine „computațională” perfectă. În viziunea acestor tradiții religioase, întreaga existență se sprijină pe cârmuirea constantă a lui Dumnezeu; de altfel, totul este un rezultat al manifestării în realitate a numelor și atributelor lui Dumnezeu – nu există nimic care să fie exclus din împărăția și autoritatea Sa divină.

Deoarece există mult mai multe tradiții religioase și abordări filosofice în lume, multe idei diferite pot da naștere unor posibile teorii. În ceea ce privește ideea unei lumi computaționale, teoreticienii științei nu pot să știe în mod cert și definitiv dacă trăim sau nu într-o realitate computațională sau fundamentală și nu speculează cine ar putea să fie cel care să programeze „computerul” pentru a-l face să funcționeze astfel. Tradițiile religioase, în schimb, mai fac un pas și susțin că dacă există un sistem computațional, atunci trebuie să existe și un agent care să facă posibilă funcționarea sa și a lumii așa cum este ea. Lucrurile nu pot sta altfel. A susține că universul este un sistem computațional mamă care funcționează singur nu este cu mult diferit de a crede că natura a creat totul, prin opoziție cu a crede că natura a fost creată.

În timp ce modelul computațional pare să sprijine argumentele credincioșilor care susțin că există o ordine rânduită în univers și că această ordine se desfășoară pe baza anumitor legi și reguli create și menținute de creator într-o continuitate perfectă, gânditorii și filosofii pot să ofere explicații diferite cu privire la modul în care înțelegem creația și viața, așa cum o știm, folosindu-se de propriile cuvinte și formulări.

Misterele universului ne oferă o pânză vastă pe care să expunem tot ce este mai bun din capacitățile noastre raționale și spirituale, pentru ca existența noastră în această viață să fie una cu însemnătate.

REFERENCES

• Giorgio Fontana. “Why we live in the Computational Universe,” https://arxiv.org/ftp/physics/papers/0511/0511157.pdf.

• Philip Ball. 5 September “We might live in a computer program, but it may not matter” http://www.bbc.com/earth/story/20160901-we-might-live-in-a-computer-program-but-it-may-not-matter.

• Bob Yirka. 2012. “Is it real? Physicists propose method to determine if the universe is a simulation,” Phys.org.