DIALOGUL INTERCONFESIONAL ȘI INTERCULTURAL
Compasiunea și iubirea sunt concepte de bază în învățăturile lui Gulen. Acesta pledează pentru două principii islamice centrale, iubirea și toleranța, și consideră că nu mai avem mult de parcurs până a ajunge la o coexistență pașnică.
Subliniind importanța pe care o are dialogul interconfesional și intercultural, Fethullah Gülen face adesea referire la relațiile interconfesionale armonioase care existau în Imperiul Otoman. Imperiul nu era alcătuit numai din musulmani, ci și din mulți creștini sau evrei, dar și zoroastrieni. Până să apară statele naționale moderne, aceste grupuri religioase trăiau împreună în mod pașnic și productiv pe tot parcursul dominației otomane. Această coexistență pașnică era promovată de către mulți dintre învățații sufiți turci, care au susținut ideile privind toleranța între religii. Gülen a studiat învățăturile acestor sufiți și a fost, fără doar și poate, influențat de către aceștia să insiste asupra importanței dialogului în cadrul comunităților religioase.
Conceptele de compasiune și iubire sunt concepte principale în învățăturile lui Gülen. Acesta pledează în mod constant pentru toleranță și iertare ca valori islamice de bază care își găsesc rădăcinile în smerenie. Gülen ne învață că oamenii care sunt convinși de propria lor superioritate nu vor putea niciodată să ia parte cu adevărat la dialog. Doar o persoană smerită va putea să interacționeze cu ceilalți în cadrul unui dialog, într-o manieră deschisă și plină de însemnătate. Însuși Gülen a dat dovadă de smerenie atunci când s-a întâlnit cu Papa Ioan Paul al II-lea în februarie 1998. După ce întâlnirea a fost criticată de un grup de islamiști tineri, care au susținut că nu ar fi trebuit să se umilească mergând la Vatican ca să se întâlnească cu Papa. Gülen a răspuns spunând că smerenia este o calitate a musulmanilor și că dialogul cu persoanele aparținând altor religii este o parte integrantă a islamului. A subliniat încă o dată că smerenia este o condiție esențială pentru un dialog adevărat și că oamenii nu ar trebui să se gândească la propria lor superioritate, ci să fie smeriți în fața celor care sunt de altă religie. Dimpotrivă, acesta consideră că toți oamenii sunt slujitori ai lui Dumnezeu, în ciuda mediului etnic, național sau religios.
Gülen îi îndeamnă de asemenea pe musulmani să nu facă din islam o ideologie, care îi pune în pericolul de a o aduce pe scena politică, o acțiune care îi împiedică pe musulmani să ia parte la dialogul cu persoanele care aparțin altor religii. Ideologiile, spune acestea, ne separă în loc să ne aducă împreună. Gülen vede islamul ca pe o religie și nu ca pe o cale de a promova a partizanatul politic, ura națională sau sentimentele de aversiune dintre oameni. Acesta a reprezentat un exemplu viu al convingerilor sale, stabilind bune relații cu liderii minorităților din Turcia. La sfârșitul anilor 1980, a inițiat un dialog cu Patriarhul Ortodox Bartolomeu al Constantinopolului, pentru a le ușura viețile grecilor din Turcia care erau adesea criticați de către politicienii turci. Tot Gülen, deși a avut de înfruntat un val de opoziții, a luptat pentru ridicarea unui liceu în Erevan, capitala Armeniei.
Faptele de mai sus ale lui Gülen demonstrează insistența acestuia asupra dialogului dintre civilizații și a progresului în educație, alături de dialogul interconfesional.
Redat în propriile sale cuvinte: „Activitățile noastre continue sunt pentru binele întregii omeniri. Acestea nu ar trebui să se limiteze doar la țara noastră, la Turcia.”
Oamenii de afaceri turci și cei din domeniul educației, urmând acest sfat al lui Gülen, au fondat școli și spitale cu mult dincolo de granițele Turciei. Gülen repetă adesea că dialogul interconfesional nu este un lux, ci o necesitate în lumea de astăzi. Acesta recunoaște că în lumea contemporană vor continua să existe diferențe și că vor aduce cu ele încercări tot și tot mai mari, odată ce vom deveni un sat global.
„Concepțiile, rasele, obiceiurile și tradițiile diferite vor continua să coexiste în această comunitate. Fiecare individ este în sinea sa un tărâm unic; de aceea, dorința de a face ca toată umanitatea să fie asemănătoare presupune angrenarea într-o misiune imposibilă. Din acest motiv, pacea acestui sat global constă în a respecta diferențele, a accepta faptul că acestea fac parte din natura noastră și a ne asigura că sunt apreciate. Dacă nu, este inevitabil ca lumea să nu se devoreze pe o pânză a conflictelor, disputelor, luptelor și a războaielor sângeroase, punându-și la cale propriul sfârșit”.
Gülen mai adaugă că:
„Islamul, creștinismul și iudaismul pornesc toate de la aceeași rădăcină, au aproape aceleași principii esențiale și se hrănesc din aceeași sursă. Deși au trăit ca religii rivale timp de secole întregi, punctele comune dintre acestea și responsabilitatea comună de a construi o lume fericită pentru toate creaturile divine fac din dialogul interconfesional o necesitate. Acest dialog s-a extins acum și include și religiile din Asia și din alte zone”.
De când s-a pensionat din postura de predicator și profesor, multe dintre eforturile lui Gülen s-au concentrat asupra stabilirii unui dialog între diferitele culturi, religii și grupuri etnice din Turcia și de peste tot din lume. Face acest lucru cu ajutorul întâlnirilor sale cu persoane care provin din medii diverse, care vin să îl viziteze acasă, în Pennsylvania, prin intermediul sesiunilor online și prin articolele inspiraționale periodice din Zaman și din multe alte publicații de știri.