Nivelul avansat de cunoștințe al lui Gülen se extinde dincolo de limitările studiilor islamice moderne. Acesta este un intelectual cu vaste cunoștințe în științele sociale, lucru care ne îndeamnă să îl numim un învățat islamic contemporan.

​

Deși în ultimii ani s-a organizat un număr semnificativ de conferințe în care s-au discutat activitățile sociale, civice și educaționale ale Mișcării Gülen (Mișcarea Hizmet sau pe scurt, Hizmet), precum și contribuția lui Gülen la dialogul interconfesional, s-a acordat foarte puțină atenție educației sale formale și informale, burselor sale, lucrărilor și interpretărilor sale ale surselor islamice de bază și a disciplinelor islamice moderne. De fapt, nivelul său de cunoaștere avansat trece dincolo de limitările compartimentării academice a studiilor islamice din prezent. Gülen este un intelectual islamic de care lumea noastră are astăzi nevoie. În plus, capacitatea sa de analiză și cunoștințele sale vaste în domeniul științelor sociale fac din acesta un intelectual învățat.

​

Gülen însuși a spus că „Încerc să citesc atât de mult cât îmi permite timpul. Fie că este vorba despre subiecte de natură religioasă sau nu, încerc să citesc nu mai puțin de 200 de pagini pe zi”. 

​

Mai jos veți regăsi un rezumat al articolului realizat de Ergun Capan, „Metodologia de predare a lui Gülen în cercul său apropiat” (”Gülen’s teaching methodology in his private circle”) din cartea ”Cum să stăpânești cunoașterea în epoca modernă: Fethullah Gülen ca învățat islamic” (”Mastering Knowledge in Modern Times: Fethullah Gülen as an Islamic Scholar”), al cărei editor a fost Ismail Albayrak.

​

În colecția bogată de cărți și articole pe care le-a scris și în prelegerile, conferințele și interviurile pe care le-a acordat, Fethullah Gülen ni se întruchipează ca un învățat care deține o multitudine de cunoștințe, înțelepciune și noțiuni de cultură. În vârful listei se află scrierile sale privind disciplinele islamice de bază, atât cele clasice, cât și moderne, precum tafsir(exegeza Coranului), sirah(viața Profetului și relațiile Sale cu non-musulmanii), fiqh(jurisprudența islamică), tasawwuf(misticismul islamic) și kalam(teologia islamică sistematică), care au fost clădite și dezvoltate pe baza Coranului și a hadisurilor (încuviințările Profetului), două surse ale cunoașterii de bază în islam. În discursul lui Gülen se remarcă și o cunoaștere amplă a științelor umaniste, pornind de la literatură, istorie, sociologie, a clasicilor din Orient și Occident, aparținând filosofiei sau istoriei științei și gândirii. 

​

Metoda de predare a lui Gülen 

​

Printre multele lucruri la care Gülen nu vrea să renunțe se numără predatul. Alături de acesta se află întotdeauna studenții pe care îi formează.

​

Educația timpurie a lui Gülen a avut loc în cadrul unei medrese, în timpul anilor în care a locuit în Erzurum, o provincie din Estul Turciei. (Medresele din Turcia din prezent nu au absolut nicio legătură cu cele din alte țări, care formează extremiști).

​

În cadrul lecțiilor și metodelor de predare obișnuite dintr-o medresă se studiază de obicei sursele clasice. Profesorul explică lecția, elevii ascultă, iar apoi are loc un dialog bazat pe întrebări și răspunsuri. Această metodă presupune ca în timpul fiecărei ore să se facă un rezumat al lecției precedente înainte de începerea noii lecții. De asemenea, în acest sistem, profesorul are un asistent sau un student din ultimul an, care ajută la facilitarea discuțiilor din timpul lecției. În școlile de teologie din prezent, profesorii aleg să nu discute un text clasic, ci preferă să își prezinte propriile notițe și elaborări, care să fie urmate de întrebări și răspunsuri. 

​

Fethullah Gülen, care a fost studentul unor profesori formați în sistemul de educație din medrese, s-a dedicat tehnicii de predare care se mulează după nivelul studentului, în peste 50 de ani de predare. Obișnuiește să aibă prelegeri mai lungi în perioadele de început ale pregătirii unui student. Un student poate ajunge să susțină o prezentare în fața lui Gülen în funcție de  nivelul de cunoaștere a limbii, care trebui să fie unul bun și a noțiunilor pe care le deține în disciplinele vizate. Înainte de prezentare, studentul examinează textul alături de un student sau mai mulți studenți din ultimul an. În timp ce studenții prezintă textul, Gülen intervine uneori, făcând comentarii asupra pasajelor și referiri la abordările altor învățați, la care se raportează cu respect. Deși Gülen afirmă cu modestie că „Discut pe baza acestor cărți cu prietenii mei”, fără îndoială că relația creată este una de profesor-student. Putem, de asemenea, să presupunem că Gülen înțelege prin „discuție” atenția pe care o acordă studenții orei de curs, studiului suplimentar și analizei comparative cu alte scrieri, participării active și întrebărilor puse, lucru care duce la o cercetare mai amănunțită și la clarificări. În plus, Gülen nu omite să răspundă niciunei întrebări. 

​

Gülen consideră că citirea analitică este importantă. Deși păstrează un respect profund față de intelectualii care îl precedă, abordează un text punându-l față în față cu  logica revelației, principiile religiei, criteriile narative și cu rațiunea, prin care se filtrează cunoștințele în prezent și prin care se ajunge la noi interpretări. 

​

Bazându-se pe toate cele de mai sus, Gülen subliniază în mod constant că studenții ar trebui să se cufunde în ceea ce citesc, să analizeze profund și să facă din această metodă un mod de viață. Studiile lor ar trebui să devină o parte integrantă a firii lor și ar trebui să dea glas experiențelor lor cu vocea inimii. 

​

Pe scurt, potrivit lui Gülen, scopul principal al predării și al învățării este elevarea credinței noastre până la granița cu marifat(cunoașterea divină), pentru a ne aprofunda cunoștințele prin iubire și pentru a ne înălța primind bucuria Sa, generată de sufletul nostru devotat și de efortul voluntar de a merge pe calea Cuvântului Său Binecuvântat, fără a ne lua nici măcar un singur moment de răgaz.