Sidratu’l-Muntaha (Copacul Lote al Limitei cele mai îndepărtate)
Sidr înseamnă literalmente cireș arăbesc; înseamnă și uimire sau ceva spectaculos. Sidratu’l-Muntaha denotă limita, punctul final, granița cea mai îndepărtată a tărâmului contingențelor. Unii l-au interpretat ca fiind punctul final la care pot ajunge ființele muritoare. Pe baza anumitor spuse și relatărilor profetice fie de la Profet, asupra lui fie pacea și binecuvântările, fie de la unii dintre Companionii săi, iluștrii interpreți ai Coranului îl înfățișează pe Sidratu'l-Muntaha ca pe un copac binecuvântat care există în dreapta Tronului Suprem al lui Dumnezeu și dedesubtul căruia curg râurile Paradisului, care au fost promise celor evlavioși, pioși. Pentru a sublinia întinderea zonei pe care o acoperă, Profetul nostru, asupra lui fie cea mai desăvârșită dintre binecuvântări și pacea, spune: „Dacă un călăreț ar galopa șaptezeci de ani prin umbra ei, nu ar putea să o străbată. ; o singură frunză poate acoperi o întreagă națiune.”[i] Dacă folosim unități de măsură mai mari pentru a exprima întinderea suprafeței pe care o acoperă, nu am exagera. Căci Sidra marchează cea mai îndepărtată graniță a tărâmului creației; aici se întâlnește cu tărâmul manifestărilor inițiale ale Poruncilor Divine. Tărâmul contingențelor se termină aici. Ramurile, lăstarii și frunzele uriașului copac al creației, care se extinde în toate direcțiile, se termină aici. De asemenea, punctele de vedere ale oamenilor asemenea sfinților care se adâncesc în spiritualitate și ale celor cu inimi progresiste care pot pătrunde în dimensiunea interioară a lucrurilor se pot extinde doar până aici. Cei desăvârșiți, care sunt mereu atenți unde își pun picioarele și cum fac fiecare pas pe drumul către Dumnezeu, se opresc la această graniță, fără a putea face un singur pas mai departe. Toată lumea respiră uimită aici. Căci ceea ce se află dincolo este inclus în tărâmul Nevăzutului absolut, pe care nimeni altul decât Dumnezeu nu îl poate cunoaște.
O altă semnificație a Sidratu’l-Muntaha este că semnifică un asemenea orizont de surprindere și uimire și un asemenea vârf de pasiune și stupoare încât „nu este nici spațiu în ea, nici cer și pământ; și nicio minte nu poate înțelege această stare” (Süleyman Çelebi[ii]). Dintre numeroșii eroi ai spiritualității care s-au distins din umanitate de la începutul existenței, nimeni altul decât Onoarea și Mândria Omenirii și Neegalabilul în Timp și Spațiu, asupra lui fie cele mai perfecte binecuvântări și pace, nu a putut vreodată să se ridice până la acel orizont sau să atingă acel vârf. Cei care au ajuns la el în spiritul lor au fost uimiți și năuciți, fiind blocați în uimire și stupoare. Doar Mândria Omenirii a fost cel a cărui vedere nu s-a abătut și nici nu a greșit; Privirea nu i s‑a abătut şi nici nu a trecut mai departe. El a văzut unele din semnele cele mai mari ale Domnului său. (53:17–18). Punctul în care a ajuns a fost Sidratu’l- Muntaha, care, în cuvintele lui Bediüzzaman, marchează orizontul sacru dintre Existența absolut Necesară și contingență. Primul și ultimul călător care a atins această culme este Sigiliul Profeției, de dragul căruia au fost create lumile. Nimeni care îl precede și nimeni care îl urmează nu are parte în acest statut. Cât de frumos este următorul cuplet de Süleyman Çelebi:
Nimeni care a venit înaintea lui nu a atins acest statut cel mai înalt;
Nimeni nu a fost vreodată favorizat cu această înălțime.
Nu este posibil ca noi să ne putem imagina nici profunzimile spiritualității profetului Mahomed, nici lucrurile pe care le-a văzut și auzit sau experiențele sale. Ne păstrăm percepțiile și experiențele și încercăm să le înțelegem conform interpretărilor unor cărturari purificați, sfinți.
După unii sufiți, Sidratu'l-Muntaha este orizontul în care Dumnezeu Atotputernicul favorizează lumile exterioare și interioare ale slujitorilor Săi nobili și distinși și spiritele, sufletele, mințile, imaginațiile și naturile lor originale cu manifestările, respectiv, Numelor Sale, Atotexterior și Atotlăuntric și a Numelui Său propriu, Atributul Său de Domnie și Numele Lui Preamilostivul și Adevărul Suprem. Este, de asemenea, culmea pe care Dumnezeu își manifestă atributele de glorie. Oricât de profunde și extinse ar fi emoțiile, toate informațiile, cunoștințele, senzațiile și percepțiile umane se termină la Sidratu’l-Muntaha și nu pot merge mai departe. Orice pretenție că cineva sau ceva a depășit acest orizont se referă doar la anumite experiențe spirituale în anumite stări excepționale de ebrietate spirituală și, prin urmare, nu au valoare obiectivă.
[i] at-Tabari, Jami‘u’l-Bayan, 15:10; Ibn Kathir, Tafsiru’l-Qur’an, 3:20. [ii] Süleyman Çelebi (1351–1422) este scriitorul celebrului Mawlid (al cărui nume original este Wasilatu'n-Najat („Mijloacele mântuirii”). A trăit în Bursa, Turcia. Mawlid, care a fost compus și este citit pe scară largă în Turcia, la anumite ocazii, este o lungă istorie poetică a vieții Profetului Mahomed și a virtuților și realizărilor sale inegalabile. (Tr.)
Comments