Numele Preafrumoase ale lui Dumnezeu

Numele Preafrumoase ale lui Dumnezeu Încă pe vremea Ultimul Mesager, asupra lui să fie pacea și binecuvântările, Numele Preafrumoase ale Dumnezeu Înălțat este Maiestatea Sa, au fost o sursă călăuzitoare corectă pentru cunoașterea și recunoașterea Ființei Divine în conformitate cu Atributele Sale de Maiestate și Har, și pentru a-i proteja pe cei care au fost capabili să-i studieze și să-i înțeleagă corect împotriva rătăcirii și pentru a revărsa cunoștințe adevărate despre adevărul Divinității celor care au fost atât de protejați. Toți cei care au pornit să dobândească adevărata cunoaștere a lui Dumnezeu au avansat spre aprofundarea credinței în lumina strălucitoare a Numelor Preafrumoase și în zonele lor de manifestare. În căutarea adevăratei cunoașteri și a iubirii lui Dumnezeu Atotputernicul și în căutarea plăcerilor spirituale, ei au dat aceste Nume în mâinile facultăților lor exterioare și interioare, ca multe chei misterioase care vor deschide porțile cunoașterii Lui în conformitate cu „Adevărata Sa natură sau identitate;” astfel, ei au înaintat către orizontul „vederii”, cunoașterii și trăirii Lui în lumina adevărului care iradiază prin aceste uși.

Chiar dacă de la cele mai timpurii zile ale Islamului Numele Preafrumoase au fost întotdeauna o sursă pură pentru cei care doresc să recurgă la ele pentru cunoașterea lui Dumnezeu, ele au început să fie studiate și discutate sistematic în epocile ulterioare. S-au scris atât de multe cărți, scurte sau detaliate, în proză sau în versuri, despre Numele Preafrumoase ale lui Dumnezeu încât nu este posibil să le stabilim sau să le menționăm pe toate. Următoarele mele citate sunt doar o picătură în ocean:

· Tafsirul-Asma'ul-Husna („Interpretarea numelor Preafrumoase”) de Abu Ishaq az-Zajjaj,[1] · Al-Minhaj fi Shu‘abil-Iman („Autostrada Privitoare la Ramurile Credinței”) de al-Halimi,[2] · Al-Asma' wa's-Sifat („Numele și Atributele”) de „Abdu'l-Qahir al-Baghdadi,[3] · Al-Maqsadu'l-Athna' fi Sharhi Asma'ullahi'l-Husna („Cel mai bun Mijloc de a Explica Numele Preafrumoase ale lui Dumnezeu”) de Imam al-Ghazzali,[4] · Al-Amadu'l-Aqsa' ("Cel mai Îndepărtat Obiectiv") de Abu Bakr ibnu'l-'Arabi,[5] · Lawa'mi'ul-Bayyinat („Raze de Clarificări”) de Fakhru'd-Din ar-Razi,[6] · Al-Kitabu'l-Athna' fi Sharhi Asma'ullahi'l-Husna („Cartea Mjloacelor Pentru a Explica Numele Preafrumoase ale lui Dumnezeu”) de al-Qurtubi,[7] · Al-Jami' li-Asma'il-Husna („Cartea-Compendiu a Tuturor Numelor Preafrumoase”) pe care Hamid Ahmad Tahir, Ayman Abdu'r-Razzaq și Yusuf 'Ali au compilat-o din Ibn Qayyim al-Jawziya,[8] al. -Qurtubi, Allama as-Sa'di,[9] Ibn Kathir,[10] și al-Bayhaqi,[11] Kashfu'l-Ma'na an Sirri Asma'illahi'l-Husna („Dezvăluirea Misterului Numelor Preafrumoase ale lui Dumnezeu”) de Muhyi'd-Din ibnu'l-'Arabi, · Asma'ullahi'l-Husna ("Numele Preafrumos ale lui Dumnezeu") de 'Abdul-Qadir al-Jilani[12] în proză, · Al-Maqsadu'l-Athna' fi Sharhi Asma'ullahi'l-Husna („Cel mai Bun Mijloc de a Explica Numele Preafrumoase ale lui Dumnezeu”) de Ahmad ibn Ahmad Zarruq,[13] · Sharhu Asma'illahi'l-Husna ("Explicarea Numelor Preafrumoase ale lui Dumnezeu"), de Abu'l-Qasim al-Qushayri,[14] · Sharhi Asma'i'l-Husna („Explicarea Numelor Preafrumoase”) de Muhammed İbrahim Efendi în turcă, · Kur’an’da Uluhiyet (Divinitatea în Coran) de profesorul Suat Yıldırım,[15] pot fi citate cu apreciere și rugăciuni către Dumnezeu pentru ca ei să poată fi favorizați cu aprobarea lui Dumnezeu Atotputernicul.

Numele Preafrumoase sunt Numele de Slavă ale lui Dumnezeu, ceea ce înseamnă Numele Preafrumoase și Preaînalte. Numele Divine sunt menționate cu acest titlu atât în ​​Coran, cât și în cuvintele relatate cu exactitate ale stăpânului nostru, Profetul nostru, pacea și binecuvântările fie asupra lui. Printre aceste Nume, Allah (Dumnezeu) este sub formă de substantiv, în timp ce celelalte sunt sub formă de adjective. Numele glorios Allah (Dumnezeu), Care este Cuvântul Maiestății, este Titlul atotglorios al Esenței Divine, Care cuprinde toate celelalte Nume; nu se poate exprima sensul Lui cu un alt cuvânt.

Printre Numele Preafrumoase, cele precum al-Quddus (Preasfântul și Cel Atotpur), as-Salam (Autorul Suprem al păcii și mântuirii), al-Ahad (Cel Unic al Unității absolute) și al-Wahid (Cel al Unității Absolute) marchează, ca și Atributele Scutirii, Preasfințenia, Atotpuritatea și unicitatea absolută a Ființei Divine. Numele Atotglorioase al-Hayy (Atotviul), al-'Alim (Atotștiutorul), as-Sami' (Atotauzitorul), al-Basir (Atotvăzătorul), al-Murid (Atotvoitorul), al-Qadir (Atotputernicul) și al-Mutakallim (Atotcuvântătorul) apar ca traducători ai Atributelor Pozitive sau Afirmative; Numele Atotsacre, cum ar fi al-Khaliq (Creatorul), al-Mubdi (Atoateinițiatorul), al-Muhyi (Atotînvietorul, Dătătorul de viață), al-Mumit (Cel Care determină moartea), ar-Razzaq (Atotoferitorul), al-Wahhab (Atotdăruitorul), al-Ghaffar (Atotiertătorul), as-Sattar (Atotînvăluitorul), al-Bari (Atotcreatorul) și al-Musawwir (Atotplămăduitorul) sunt indicative ale manifestărilor Atributului de Facere a Existenței pe diferite lungimi de undă.

Orice adevăr al Esenței Divine reflectă Numele și orice Atribut pe care îl traduc, toate Numele Preafrumoase ale lui Dumnezeu exprimă o frumusețe, sacralitate, sfințenie și perfecțiune diferite în numele acelei Ființe Atottranscendente. Ori de câte ori sunt menționate, ele marchează limitele adevărurilor pentru credință cu semnificațiile, conținutul și luminozitatea lor, trezesc respect în spiritele credincioase și fac ca inimile care bat cu respect să se întoarcă din nou, mai profund, către Dumnezeu. Fiecare Nume binecuvântat, care este menționat în conștientizare în adâncul conștiinței, îndepărtează murdăria, funinginea și rugina din ochi și inimi, rupe vălurile corporale și arată duhurilor calea către tărâmurile de dincolo și ceea ce se află mai departe. Ei ne amintesc de Cel Atotsacru la care se referă, de parcă ar fi mijlocitorii noștri cu El; atâta timp cât oamenii își amintesc și îl menționează pe Dumnezeu cu aceste Nume, inimile își găsesc mulțumire și odihnă. Mai mult decât atât, conform regulii, „Valoarea cunoașterii este proporțională cu ceea ce este cunoscut”, cei care cunosc aceste Nume Binecuvântate cu privire la Ființa Divină și ating anumite grade de profunzime prin ele, sunt foarte apreciați de locuitorii cerurilor și incluși în candidații pentru Prezența Divină. Dacă a fi un candidat pentru Prezența Divină depinde de cunoașterea adevărată a Lui, atunci acea Ființă Atotmaiestuoasă și Preaînaltă poate fi cunoscută numai cu Atributele Sale de Maiestate și Har în atmosfera luminoasă a acestor Nume. Cunoaștem lucrurile numai în funcție de amploarea limitată a senzațiilor noastre asupra ființelor lor corporale și le judecăm în consecință. Dar adevărata cunoaștere despre Dumnezeu Atotputernicul cu Existența Sa Atotcovârșitoare poate fi dobândită doar prin cunoașterea totalității tuturor Numelor Sale Preafrumoase; El poate fi cunoscut doar dincolo de toate modalitățile de calitate și cantitate. Această realitate indică, de asemenea, că El este o Ființă Neapărat Existentă a Cărei Existență este de la Sine. În asta cred toți musulmanii.

Unii cărturari ai sufismului și ai crezului Islamic au considerat Numele Preafrumoase drept temelia adevărurilor universului, lucrurilor și umanității. Ei au făcut o interpretare foarte diferită a acestor Nume, spunând: „Adevărurile lucrurilor constau în Numele Divine”. Potrivit acestora, toate lucrurile, precum și toate actele voite și „instinctive” ale oamenilor și ale altor ființe – fără a ignora rolul liberului arbitru în actele oamenilor – sunt doar oglinzi care reflectă manifestările Numelor Divine. Corpurile sunt doar ansambluri de particule materiale și compuși, în timp ce Numele Divine sunt de fapt spiritele care locuiesc în ele. În ceea ce privește adevărata natură a acestor manifestări și Atotmaiestuoasa, Preaînalta Ființă Divină Însăși, în fața Căreia Numele sunt văluri, ar trebui să acționăm cu stăpânire de sine și rămânem să ne minunăm, spunând ca savanții Ahlu’s- Sunna: „Dumnezeu este complet diferit de orice îți vine în minte cu privire la El”, sau în cuvintele imamului ar-Rabbani: „Dumnezeu este dincolo și mai departe de orice îți vine în minte cu privire la El.” Chiar dacă anumite impulsuri apar din sentimente sau atitudini fanteziste sau, în cuvintele imamului al-Ghazzali, „rațiunea sau intelectul lumesc” ne întunecă atmosfera spiritului și inimii, ar trebui să încercăm să rămânem în limitele crezului nostru, spunând precum Ziya Pasha:[16] „Percepția unor astfel de chestiuni transcendente nu este ceva pentru rațiunea noastră incapabilă / Căci aceste balanțe nu pot măsura o încărcătură atât de mare.”

Dacă Dumnezeu Atotputernicul nu ni s-ar fi prezentat nouă cu Numele Sale Preafrumoase, nu am fi fost niciodată capabili să înțelegem adevărul despre aceste Nume în ceea ce se întâmplă în univers sau să cunoaștem Ființa Atotsacră Care este chemată prin ele. Numai prin faptul că El a făcut cunoscute Ființa Sa, Caracteristicile Sale esențiale și Atributele Sale de Slavă, suntem capabili să cunoaștem adevărurile pe care le cunoaștem astăzi, chiar dacă incomplet. Este convingerea noastră că Numele în cauză sunt titlurile Ființei Sale; ca urmare, încercăm să dobândim fragmente de cunoștințe despre adevărul Divinității, exprimându-ne cererile la Ușa Sa, care este deschisă tuturor, și observăm în mod constant aceste Nume în așteptarea cu speranță că cererile noastre vor primi cu siguranță răspuns, cu condiția să ne supunem judecăților și poruncilor Lui. Credem că ne putem depăși diferitele necazuri și afecțiuni și putem fi salvați de problemele noastre vechi de când lumea, adresându-ne Lui, folosind aceste Nume, fiecare având efectul unui diferit medicament misterios, ca mijlocitor pentru El.

Ne apropiem de Numele Preafrumoase și le înțelegem în conformitate cu orice semnificație au ele în ochii lui Dumnezeu și în modul în care stăpânul creației, asupra lui să fie binecuvântările și pacea cele mai perfecte, le-a perceput și interpretat. Privim considerațiile opuse ca fiind o deviere în gândire și credință. Cum putem gândi și acționa altfel când Coranul ne spune că negarea Numelor, fie în mod explicit, fie prin modalități greșite de interpretare, sau atribuirea lor, cu semnificațiile și conținuturile lor care sunt unice lui Dumnezeu, altora decât Dumnezeu este erezie? Declarând, Allah! Nu există altă divinitate în afară de El! Ale Lui sunt numele cele mai frumoase! (20:8), Coranul face referire la întreaga existență, inclusiv omenirea și universul cu orice se întâmplă în el, în legătură cu acele Nume Preafrumoase.

Este de mare importanță ca fiecare persoană responsabilă să își aibă refugiu în Numele Divine, astfel încât să aibă o cunoaștere exactă a lui Dumnezeu și să-L roage în mod corespunzător și să poată stabili o relație adecvată cu Creatorul ei. Începem fiecare faptă bună cu Numele Lui și izbutim fiecare act de slujire sub supravegherea lor. Credem că orice lucrare făcută fără a recurge la acestea va fi inutilă. Numele Allah (Dumnezeu) și ar-Rahman (Atotmilostivul) sunt de o importanță deosebită și au un loc special în vederea Ființei Divine. Ele sunt prima ușă prin care intrăm în climatul rugăciunilor și al stăruințelor.

Chiar dacă unii filozofi și teologi influențați de ei au prezentat anumite opinii diferite despre Numele Preafrumoase, așa cum au făcut pentru Atribute, savanții Ahlu’s-Sunna au acționat întotdeauna cu grijă, sensibilitate și stăpânire de sine. Fără a intra în detalii sau interpretări inutile, ei au susținut că Numele pot fi identice sau separate de Esența Divină. S-a întâmplat uneori să fi afirmat într-un stil moderat că Numele nu sunt nici identice, nici separate de Esența Divină, preferând astfel să se distanțeze de discuțiile ulterioare.

Alți sufiți au opinat că Numele Preafrumoase, pe care le cunoaștem și le recităm, sunt de fapt titlurile Numelor reale, în timp ce adevărul Numelor se află dincolo de ele. Ei au abordat problema Numelor, spunând ca Yunus Emre:[17] „Există Süleyman în Süleyman” și au afirmat că există o relație între Numele pe care le cunoaștem și Numele Divine reale care se află în spatele existenței, care este similară cu relația dintre inima corporală și inima spirituală și ceea ce există între spirit şi corp. Ei au subliniat că Numele adevărate pot fi realizate doar printr-o experiență spirituală profundă și prin extazul simțirii Prezenței sfinte a lui Dumnezeu.

Indiferent care este adevărata lor natură, Numele Preafrumoase pe care Dumnezeu Atotputernicul ni le-a lăsat în Cartea Sa manifest sunt fiecare o cheie misterioasă pentru un anumit fel de relație cu El în inimă și spirit; prin acestea putem străbate distanța față de El, înaintând către apropierea de El, lucru pe care îl cunoaștem în conștiința noastră. Fiecare este un cuvânt misterios care dă un răspuns atunci când este rostit. Cei care posedă aceste chei și recită în mod regulat aceste cuvinte luminoase nu rămân fără răspuns chiar și atunci când încearcă să cumpere toate lumile și nu se întorc cu mâinile goale atunci când devin clienți pentru tărâmurile de dincolo.

Experimentarea și cunoașterea Numelor Preafrumoase cu propriile lor profunzimi sunt favoruri Divine pentru slujitori și o plăcere care le va îmbogăți spiritele, iar în ceea ce privește simțurile sau facultățile lor exterioare și interioare, este o conștientizare de a-L „vedea”, cunoaște, experimenta și de a fi văzut și cunoscut de El. Cei care ajung la acest orizont lucrează pentru numele lui Dumnezeu, încep fiecare sarcină pentru numele lui Dumnezeu și fac orice fac pentru numele lui Dumnezeu; după cuvintele lui Bediüzzaman, ei pot face secundele din viața lor la fel de fructuoase ca anii altor oameni, mișcându-se și oprindu-se „pentru Dumnezeu”, „pentru numele lui Dumnezeu” și „spre buna-mulțumire a lui Dumnezeu”. De ce nu ar fi posibil acest lucru, deoarece slujitorii sunt slujitorii Lui, Numele sunt Numele Lui, El este Cel care este chemat cu aceste Nume, iar ușa către care se întorc slujitorii este ușa Lui? * * * Unii cărturari au afirmat că Numele lui Dumnezeu sunt doar acelea pe care Dumnezeu și Mesagerul Său ni le-au prezentat ca fiind Nume Divine și nu este acceptabil să derivăm Nume din anumite Acte Divine sau să le atribuim lui Dumnezeu ca fiind printre Numele Sale Preafrumoase. Cu toate acestea, multe Acte Divine sunt menționate în Coran într-un mod care va duce la nume diferite. Mai mult decât atât, Dumnezeu Atotputernicul nu ne-a învățat toate Numele Lui. Așa cum Profetul nostru, asupra lui să fie pacea și binecuvântările, a declarat în rugăciunea sa care începe cu: „Dumnezeule, eu sunt robul Tău și fiul robului Tău și fiul roabei Tale”[18], pe lângă Numele Preafrumoase, care sunt menționate în Coran și în anumite cuvinte profetice, Dumnezeu are Nume pe care le-a menționat în Cărțile Divine anterioare sau despre care i-a informat în mod special pe unii dintre robii Săi sau pe care le ține ascunse cu El. Cu toate acestea, nu putem cunoaște niciunul dintre Numele Lui decât dacă El ne învață astfel. Putem cunoaște numai Numele despre care El ne-a învățat fie în Coran, fie în Sunna. Abu Hurayra, fie ca Dumnezeu să fie mulțumit de el, povestește de 99 de Nume Divine de la cel mai nobil Profet, pacea și binecuvântările să fie asupra lui.[19] Chiar dacă aceleași Nume sunt povestite de la Profet de către Salmanu'l-Farisi, 'Abdullah ibn 'Abbas, 'Abdullah ibn 'Umar și califul 'Ali, Dumnezeu să fie mulțumit de ei, aceste narațiuni nu au fost autentificate. Unii susțin că numărul 99 a fost folosit ca simbol al multiplicității în hadith-urile relatate de Abu Hurayra, prin urmare nu putem spune că Numele Preafrumoase ale lui Dumnezeu sunt limitate la 99.

Cei care au susținut că Numele Preafrumoase sunt doar acelea despre care am fost învățați de Coran și Sunna nu consideră că este potrivit să-i atribuim alte Nume lui Dumnezeu Atotputernic. În plus, ei nu sunt de acord să-l menționeze pe Dumnezeu cu nume care nu par să fie în concordanță cu conceptul Coranic al Divinității atunci când sunt folosite individual. Prin urmare, ei tind să menționeze astfel de Nume precum Cel Atotrăsplătitorul, Cel Care Dă rău și Atotconstrângător împreună cu anumite alte Nume, cum ar fi Preagloriosul cu o putere irezistibilă și Atotrăsplătitorul, Cel care Dă rău și beneficiu, Atotconstrângătorul și Atoexpansivul. Pe baza faptului că cauzele fizice au fost stabilite ca văluri înainte de implicarea Puterii Divine în treburi nesemnificative, se poate spune că credincioșii trebuie să acționeze întotdeauna ci stăpânire de sine și cu respect, grijă și atenție în ceea ce privește modul în care se apropie de Ființa Divină. Dumnezeu este Creatorul tuturor lucrurilor și, prin urmare, credincioșii trebuie să-L menționeze drept Creator și să evite să facă specificații, cum ar fi Creatorul șerpilor sau Creatorul viermilor, trebuie, de asemenea, să evităm să mergem la extrema opusă, având grijă să nu i se atribuie nimic nepotrivit lui Dumnezeu și afirmând, ca Mu'talizi, că Dumnezeu nu creează lucruri sau evenimente rele sau urâte. Căci El este Cel care creează atât binele, cât și răul, iar un lucru sau un eveniment este rău nu în ceea ce privește crearea sa, ci în ceea ce privește făptașul și cauza lui. Această atitudine este cerută atât de necesitatea de a considera corect Atributele lui Dumnezeu, cât și de a observa actele și efectele Caracteristicilor Esențiale, Atributelor și Numelor Preafrumoase Divine. Dumnezeu este atât Cel al măreției și slavei absolute, cât și Cel Preamilostiv și Atotcompătimitor; El este atât Atotcovârșitorul, cât și Preaînțeleptul, atât Cel Sever în pedeapsă, cât și Atotrăbdătorul. El este deopotrivă Atotmaiestuos și Preamilostiv, și Preadrept și Atotindulgent. Trebuie să-L privim întotdeauna în lumina sensului general și a conținutului care este format de totalitatea Atributelor și Numelor Sale.

Actele și desemnările atribuite lui Dumnezeu sau menționate în legătură cu El trebuie luate în considerare din perspectiva Sanctității și Purității Sale absolute și a scutirii Sale absolute de orice defect sau asemănare cu creatul. De exemplu, concepte precum realizarea de scheme, complot, batjocură, dezonoare sau altele asemenea trebuie privite și folosite într-un stil adecvat adevărului Divinității și caracteristicii esențiale a Domniei Divine. Acest lucru se datorează faptului că respectul pentru Nume și respectarea unui stil care este în concordanță cu scutirea absolută a lui Dumnezeu de orice defect sau asemănare înseamnă a fi respectuos față de Cel Atotsacru Care este numit prin aceste Nume. Nu numai că Numele Preafrumoase ar trebui să fie luate în considerare cu apreciere și fără a le imputa vreun neajuns sau defect, dar de asemenea, actele Divine și toate lucrările sau creaturile Domnului, care sunt oglinzi, rezultate și arena manifestărilor acestor Nume, trebuie tratate la fel pentru că sunt indicatori sau martori ai lui Dumnezeu Atotputernic. Cei care abordează pe bună dreptate chestiunea din această perspectivă ne amintesc de un punct important: trebuie să fim întotdeauna recunoscători față de Actele Divine, să vedem Numele Divine ca fiind absolut libere de orice defect și exaltăm Ființa Divină Atotsacră.

În ceea ce privește nivelul de existență al fiecărui lucru și deoarece este ceva care a fost creat, fiecare ființă, fiecare obiect vorbește despre El în limbajul și stilul său specific. Toate creaturile spun la unison: Cuvintele noastre diferă, dar Frumusețea Ta este una; Toate indică acel Chip Preafrrumos. Dacă o persoană poate privi existența cu conștiința sa și poate asculta mesajele evenimentelor, va discerne realitatea exprimată de Hoja Tahsin: Contemplă liniile universului, Pentru că ele sunt pentru voi mesaje din Cel mai Înalt Tărâm.

Cum poate această realitate să nu fie deslușită, văzând că Făptura Sa este, într-un sens, anunțată prin liniile universului, iar Cunoașterea, Viața, Puterea și Voința Sa sunt exprimate prin ele, că manifestările Numelor Sale de Slavă sunt cunoscute prin ele pe lungimi de undă diferite, iar totul ne dă mare bucurie și fericire prin cele mai delicate broderii ale celei mai subtile arte, ordine și armonii pe care le afișează?

Ar trebui să le reamintesc încă o dată cititorilor noștri că, deși tradiția cea mai corect povestită cu privire la Numele Preafrumoase este cea raportată de Abu Hurayra, Dumnezeu să fie mulțumit de el, conform majorității cărturarilor, Numele Divine nu sunt limitate la cele menționate in aceasta Tradiție. Dimpotrivă, există multe alte Nume Divine care sunt menționate atât în ​​Coran, cât și în Sunna, atât în ​​mod explicit, cât și prin aluzie. Cele 99 de Nume binecuvântate menționate în Tradiția în cauză pot avea o importanță deosebită în ceea ce privește rugăciunile, rugămințile, cererile și cazurile particulare de întoarcere la Dumnezeu Atotputernic. Căci, după cum am menționat mai sus, există și alte Nume despre care anumite alte persoane au fost informate, dar care nu au fost dezvăluite tuturor. Numărul de nume care sunt menționate în Coran și în cărțile Tradițiilor Profetice relatate cu precizie sub forme de substantive, adjective și substantive verbale este de până la 550 și chiar ajunge la 1.000 în tradițiile relatate de membrii Familia Profetului.

În unele culturi, Dumnezeu Atotputernic este menționat cu Numele sau Titlurile care nu se opun conceptului Coranic al Ființei Divine, cum ar fi Cel fără început, Eternul în trecut, Eternul în viitor, Perpetuul, Ființa Veșnică, Ființa Neapărat Existentă, Cel ce schimbă veșnic inimile sau Cel ce orânduiește inimile. „Tanrı” în turcă și „Huda” în persană pot fi privite ca fiind Nume din aceeași tulpină. Cu toate acestea, promisiunea de a intra în Paradis în schimbul luării în considerare a Numelor lui Dumnezeu pare să se refere la Tradiția relatată de Abu Hurayra. Adică, s-a promis că un credincios va intra în Paradis dacă se iau în considerare Numele lui Dumnezeu care au fost menționate în Tradiția Profetică raportată de Abu Hurayra. Noi trimitem adevărul acestei chestiuni la Dumnezeu Atotputernic; ne îndreptăm către învățații din Hadith pentru ceea ce se înțelege prin considerație. Ei înțeleg de aici recitarea regulată, simțită din inimă a acelor Nume și iluminarea lumii interioare prin ele, precum și respectul pentru conceptul de Ființă Divină care ia naștere din totalitatea lor, și urmăresc principiile de bună conduită pe care le oferă, și încearcă să fie conștienți de misterele Divinității exprimate de ele.

Toate Numele Preafrumoase sunt absolut sacre. Unii au considerat că este nepermis să folosească unele dintre aceste Nume pentru alții decât pentru Dumnezeu. Acestea sunt Nume precum Allah (Dumnezeu), ar-Rahman (Preamilostiv), al-Quddus (Preasfântul și Preacuratul), al-Muhyi (Dătătorul de viață și Atoatereînvietorul), al- Mumit (Cel care face să moară), Maliku'l-Mulk (Stăpânul Absolut al Întregii Stăpâniri), Dhu'l-Jalali wa'l-Ikram (Cel al Maiestăţii şi Graţiei), al-Akbar (Preamărețul, cel mai mare dintre toți), al-'A'la (Atotînaltul), al-Khaliq (Creatorul), 'Allamu'l-Ghuyub (Atotcunoscătorul întregului Nevăzut) și așa mai departe. Dacă oamenii vor să dea aceste Nume copiilor lor, atunci ar trebui să adauge cuvântul ‘abd (slujitor) înaintea lor. De exemplu, ei trebuie să folosească ‘Abdullah (slujitorul lui Dumnezeu), ‘Abdur-Rahman (slujitorul Preamilostivului) și ‘Abdul-Quddus (slujitorul Preasfântului și Preacuratului). Această cunoaștere a Numelor Divine și această abordare atât a Numelor Divine, cât și a adevărurilor Divinității sunt unice pentru Comunitatea Musulmană. Această abordare este extrem de importantă, în special în ceea ce privește reflectarea corectă a diferenței dintre Creator și creat; acest lucru este cerut de Divinitate, precum și de faptul că Dumnezeu este Cel Atotvenerat în mod absolut și exclusiv. Aceasta este și datoria noastră.

De fapt, Atributele Esențiale, Afirmative și Figurative ale lui Dumnezeu și Atributele sale de Scutire confirmă acest adevăr și ne cheamă la această abordare corectă. Din acest motiv, pe lângă faptul că Îl cunoaștem ca Atotștiutor, Atotviu, Atotputernic, Atotauzitor, Atotvăzător, Atotvoitor și Atotcuvântător, pe baza Atributelor Afirmative, trebuie, de asemenea, să afirmăm libertatea Sa absolută față de orice este nepotrivit Divinității, cum ar fi neputința, sărăcia, nevoia, defectele și partenerii. Mai mult decât atât, nu trebuie să-i atribuim în niciun fel vreo trăsătură care este specifică creatului lui Dumnezeu, cum ar fi preocuparea cu privire la materie, timp, spațiu, fizicalitate sau energie. Trebuie să credem că, în cuvintele lui Ibrahim Haqqi din Erzurum, Dumnezeu este o Ființă Atotmaiestuoasă, Preaînaltă, Care nu mănâncă sau bea niciodată și Care este absolută dincolo de timp și spațiu.

După cum va fi menționat mai jos, unii cărturari verificatori au împărțit Numele Divine în categorii precum Numele care indică Esența Divină, Numele care provin din Atributele Divine Afirmative și Numele care indică Actele Divine. Ei au considerat, de asemenea, unele Nume ca fiind conducătorii sau fundamentele tuturor Numelor și au făcut o altă clasificare sub titlurile Nume ale Maiestății și Numele Grației. Ei au considerat că toate Numele sunt fundamentul sau sursa din care provin adevărurile lucrurilor sau chiar aceste adevăruri însele, precum și mijloacele prin care toate lucrurile sunt transferate din Tărâmul Nevăzutului în lumea vizibilă sau manifestată prin intermediul Cunoașterii Divină, Înțelepciunii, Voinței și Puterii. Asemenea cărturari au subliniat că aceste Nume Preabinecuvântate sunt văluri înaintea Celui Atotsacru Care este chemat de ei. Numai El este Cel care cunoaște adevărul exact al tuturor lucrurilor și ceea ce trebuie să facem este să credem în orice ne învață El. Nu este necesar să oferim aici o explicație detaliată a Numelor Preafrumoase, deoarece există numeroase studii care au fost făcute pentru acest scop până în prezent - câteva dintre acestea au fost menționate la începutul acestui articol. Veți găsi mai jos cele mai cunoscute Nume Divine doar cu o scurtă explicație.

O Doamne! Arată-ne adevărul ca adevăr și dă-ne posibilitatea să trăim după el; arată-ne minciuna ca minciună și dă-ne posibilitatea să o evităm. Și oferă-i binecuvântările și pacea Ta Profetului nostru Muhammad și Familiei și Companionilor lui, tuturor. Numele care indică Esența Divină · Allah: Dumnezeu, Numele propriu al Ființei Divine · (Ar-)Rabb: Domnul (Dumnezeu ca Creator, Oferitor, Instructor, Educator și Director al tuturor creaturilor) · (Al-)Malik: Regele Regilor, Proprietarul și Stăpânul tuturor · (Al-)Quddūs: Cel Atotsfânt și Atotpur (Cel Care este absolut liber de orice defect) · (As-)Salam: Autorul suprem al Păcii și Mântuirii · (Al-)Mu’min: Autorul suprem al Siguranței și Securității · (Al-)Muhaymin: Gardianul Atotpăzitor · (Al-)‘Aziz: Cel Atotputernic cu o putere irezistibilă · (Al-)Jabbar: Cel Care Restaurează/Îmbunătățește · (Al-)Fard: Cel Atotindependent, Unic (Fără de a avea egali sau semeni în Esența și Atributele Lui) · (Al-)Mutakabbir: Cel Imens, Cel ce se Extinde de la sine · (Al-)‘Aliyy: Cel exaltat, Cel sublim, Cel mai Inalt · (Az-)Zahir: Atotexterior, a cărui existență este cea mai manifestată · (Al-)Batin: Atotlăuntric, a cărui esență nu poate fi înțeleasă · (Al-)Kabir: Mărețul · (Al-)Jalil: Atotmaiestuosul și Atotputernicul, Sublimul · (Al-)Majid: Ilustrul, Magnificul · (Al-)Haqq: Adevărul Suprem și (Al-)Matin: CelFerm, cel Puternic · (Al-)Wajid: Cel ce Percepe, Cel ce gaseste · (As-)Samad: Cel Veșnic Rugat, El Însuși neavând nevoie de nimic · (Al-)Awwal: Cel dintâi - nu există nimeni care îl precedă · (Al-)Akhir: Ultimul căruia nu există nimeni care să supraviețuiască · (Al-)Muta‘ali: Atottranscendentul · (Al-)Ghaniyy: Atotbogatul și Autosuficientul · (An-)Nur: Prealuminatul, Care este sursa unică a întregii iluminări · (Al-)Warith: Cel care supraviețuiește tuturor ființelor și le moștenește · Dhu’l-Jalal wa’l-ikram: Cel al Maiestății și Grației absolute · (Ar-)Raqib: Cel ce păzește · (Al-)Baqi: Imutabilul, Cel ce dureaza la nesfirsit · (Al-)Hamid: Cel Prealăudat · (Al-)Wahid: Unicul, Singurul (Care este absolut indivizibil și nu are semeni și egali) · (Al-)Ahad: Unicul, Primul (Care este dincolo de toate tipurile de concepții umane și absolut liber de a avea parteneri, semeni, părinți, fii sau fiice) Numele care provin din Atributele Divine ale Slavei · (Al-)Hayy: Viața, Cel ce trăiește veșnic · (Ash-)Shakur: Cel Recunoscător(față de binele și recunoștința creaturilor Sale) · (Al-)Qahhar: Învingătorul, Cel ce domină (cu stăpânire absolută asupra a tot ceea ce există) · (Al-)Qahir: Cel Zdrobitor, Care îi zdrobește pe cei care merită zdrobiți · (Al-)Muqtadir: Cel ce domină, creatorul Puterilor · (Al-)Qawiyy: Cel Atotputernic · (Al-)Murid: Cel Preavoitor · (Al-)Qadir: Cel Atotputernic · (Ar-)Rahman: Cel Preamilostiv (Căruia Îi este milă de întreaga existență și le oferă tuturor) · (Ar-)Rahim: Îndurătorul (Care are o compasiune deosebită pentru fiecare dintre creaturile Sale în întreținerea lor și pentru slujitorii Săi credincioși în special din lumea cealaltă) · (Ca-)Subhan: Cel Atotglorificat · (As-)Sultan: Autoritatea Absolută, Eternă · (Al-)Karim: Generosul · (Al-)Ghaffar: Cel mai adesea iertătorul de păcate · (Al-)Ghafur: Cel Atotiertător · (Al-)Wadud: Cel Atotiubitor și Preaiubit · (Ar-)Rauf: Atotmilosul · (Al-)Halim: Cel ce se îndură (fără nicio grabă să pedepsească greșelile slujitorilor Săi) · (Al-)Barr: Cel ce face binele · (As-)Sabur: Prearăbdătorul (Pe care nicio grabă nu-l induce să se grăbească într-o acțiune) · (Al-)‘Alim: Atotștiutorul · (Al-)Khabir: Cel Atotconștient · (Al-)Muhsi: Atotnumărătorul și Atotînregistratorul · (Al-)Hakim: Cel care face totul cum trebuie, Preaînțeleptul · (Ash-)Shahid: Cel Atoatemartor · (As-)Sami‘: Atotauzitorul · (Al-)Basir: Atotvăzătorul · (Al-)‘Afuww: Atoateiertătorul (Care trece cu vederea greșelile slujitorilor Săi și acordă iertarea) Numele care Indică Acte Divine · (Al-)Mubdi: Cel care produce/începe totul · (Al-)Wakil: Cel pe care să ne bazăm și Căruia ar trebui să i se încredințeze treburile · (Al-)Baith: Cel care dă viață morților · (Al-)Mujib: Cel care răspunde (rugăciunilor) și Îndeplinitorul ( nevoilor) · (Al-)Wasi‘: Atotcuprinzătorul (în cunoașterea și îndurarea Sa) · (Al-)Hasib: Atotsuficientul ca Cel Care socotește și reglează socotelile (ale slujitorilor Săi) · (Al-)Mughis: Cel Care dă ajutor suplimentar · (Al-)Hafiz: Atotconservatorul și Păstratorul înregistrărilor, Atoateprotectorul · (Al-)Khaliq: Creatorul (Care determină măsura pentru orice și face ca lucrurile și ființele să existe din nimic) · (ca-)Sani‘: Creatorul · (Al-)Bari: Cel just, Cel care aduce Ordinea(Care este absolut liber de a avea parteneri și care creează fără a imita nimic) · (Al-)Musawwir: Atoateplămăditorul · (Ar-)Razzaq: Cel care susține · (Al-)Wahhab: Cel care dăruiește totul · (As-)Sattar: Atotînvăluitorul (a neajunsurilor și păcatelor slujitorilor Săi) · (Al-)Fatir: Atotoriginatorul (cu o individualitate unică) · (Al-)Fattah: Cel Care deschide ușa binelui · (An-)Nasir: Atotajutătorul și Dăruitorul de Victorie · (Al-)Kafi: Atotsuficientul · (Al-)Qabid: Atotconstrângătorul; Cel Care ia sufletele ființelor vii · (Al-)Basit: Cel care dă expansiune · (Al-)Hafid: Cel Care coboară și umilește pe cine vrea El · (Ar-)Rafi ‘: Cel ce ridică · (Al-)Mu‘izz: Atotînălțătorul și Cinstitorul · (Al-)Mudhill: Atotumilitorul · (Al-)Hakam: Drepul Judecător (Cel Care rezolvă problemele între oameni) · (Al-)‘Adl: Atotdreptul · (Al-)Latif: Cel Subtil (pătrunzând în cele mai mici dimensiuni ale tuturor lucrurilor și asigurându-le viața tuturor) · (Al-)Mu'id: Restauratorul (Cel care face să moară după viață și îi întoarce pe cei morți la viață) · (Al-)Muhyi: Dătătorul de viață și Atotînvietor · (Al-)Mumit: Cel care face să moară; Aducătorul morții · (Al-)Waliyy: Gardianul, Prietenul Protector (pe care să te bazezi) · (At-)Tawwab: Cel care îndrumă spre pocăință, acceptă pocăința și o întoarce cu iertare liberală și recompensă suplimentară · (Al-)Muntaqim: Cel mereu Capabil să Răsplătească · (Al-)Muqsit: Cel echitabil · (Al-)Jami‘: Cel care are toate excelențele la un grad infinit; Unificatorul · (Al-)Mughni: Cel ce îmbogățește, Emancipatorul · (Al-)Mani‘: Atotprevenitorul și Retrăgătorul; Cel Care nu dă tot ceea ce El nu vrea să dea · (Ad-)Darr: Creatorul răului și al stricăciunilor · (An-)Nafi‘: Creatorul Binelui și Dătătorul de beneficii · (Al-)Hadi: Ghidul · (Al-)Badi’: Cel care își are originea într-o manieră unică și fără nimic dinaintea Lui de imitat · (Ar-)Rashid: Ghidul complet pentru ceea ce este corect, Învățătorul just · (Al-)Qayyūm: Cel care există prin El însuși (prin Care subzistă toți) · Maliku’l-mulk: Stăpânul absolut al întregii stăpâniri · (Al-)Mu‘akhkhir: Cel Care lasă în urmă · (Al-)Muqaddim: Cel Care face să avanseze, Care duce lucrurile înainte · (Al-)Muqit: Atotajutătorul și Susținătorul · (al-)Wali: Atotguvernatorul Numele fundamentale · (Al-)Hayy: Cel Veșnic Viu · (Al-)‘Alim: Atoateștiutorul · (Al-)Murid: Cel Atotvoitor · (Al-)Mutakallim: Atotcuvântătorul · (Al-)Qadir: Cel Atotputernic · (Al-)Jawad: Dăruitorul · (Al-)Muqsit: Cel Echitabil Numele Maiestăţii · (Al-)Kabir: Mărețul · (Al-)‘Aziz: Cel Atotputernic · (Al-)‘Alim: Atoateștiutorul · (Al-)Jalil: Atotmaiestuosul și Atotsupremul · (Ad-)Dayyan: Conducătorul Suprem și Atotcuvenitor (al binelui și al răului) · (Al-)Majid: Ilustrul, Magnificul · (Al-)Mumit: Cel care face să moară; Aducătorul morții · (Ad-)Darr: Creatorul răului și al stricăciunilor · (Al-)Muntaqim: Cel mereu Capabil să Răsplătească Numele Grației · (Ar-)Rahim: Îndurătorul (Cel Care are o compasiune deosebită pentru fiecare dintre creaturile Sale în întreținerea lor și pentru slujitorii Săi credincioși în special pe lumea cealaltă) · (Al-)Jamil: Cel Virtuos și Preafrumos · (As-)Salam: Autorul Suprem al Păcii și Mântuirii · (Al-)Muhyi: Dătătorul de Viață și Atotînvietorul · (Al-)Mu’min: Autorul Suprem al Siguranței și Securității · (Al-)Latif: Cel Subtil (pătrunzând în cele mai mici dimensiuni ale tuturor lucrurilor și având grijă de toate) · (Ar-)Razzaq: Întreținătorul · (Al-)Khallaq: Creatorul Suprem · (Al-)Awwal: Primul (nu există niciunul care să-l preceadă) · (Al-)Akhir: Ultimul (Căruia nimeni nu poate să-i supraviețuiască) · (Az-)Zahir: Atotexteriorul, a Cărui existență este cea mai manifestă · (Al-)Batin: Atotlăuntricul, a Cărui esență nu poate fi înțeleasă · (Al-)Qarib: Cel Apropiat

[1] Abu Ishaq Ibrahim ibn as-Sirri az-Zajjaj (d., 924) a fost un renumit filolog și interpret al Coranului. Printre lucrările sale se numără Ma’aniu’l-Qur’an, Khalqu’l Insan și Tafsiru Jami’i’l-Mantiq. (Tr.) [2] Abu ‘Abdullah Huseyn ibn Hasan al-Halimi (949–1012) a fost un renumit jurisprudent Shafi’i și cărturar al hadithurilor. A fost judecător în al-Bukhara. [3] Abdu’l-Qahir ibn Tahir ibn Muhammad al-Baghdadi (d., 429) a fost un jurist, cărturar al principiilor religiei și teologiei, om de litere, gramatician și matematician. S-a stabilit în Neyshabur în Khurasan. Printre lucrările sale se numără Bulughu’l-Mada min Usuli’l-Huda, Fada’ihu’l-Karramiyya și al-Farq Bayna’l-Firaq. [4] Imam Abu Hamid Muhammad al-Ghazzali (d. 1111): Un mare teolog, jurist și înțelept, care a fost considerat un reînvietor (al purității și vitalității Islamului) în vremea sa. Cunoscut în Europa sub numele de Algazel, el a fost arhitectul dezvoltării ulterioare a Islamului. A scris multe cărți, cea mai cunoscută fiind Ihyau ‘Ulumi’d-Din („Reînvierea științelor religioase”). (Tr.) [5] Abu Bakr Ibnu’l-Arabi (d., 1148) a fost un musulman din Spania. A fost un maestru al jurisprudenței al-Maliki. De asemenea, a contribuit la răspândirea teologiei Ash‘ari în Spania. Cele mai faimoase lucrări ale sale sunt ‘Aridatu’l-Ahwazi (un comentariu la Sunanu’t-Tirmidhi și Ahkamu’l-Qur’an. (Tr.) [6] Abu ‘Abdullah Muhammad ibn ‘Umar ibni’l-Husayn Fakhru’d-Din ar-Razi (1149–1209) a fost un teolog, filozof și comentator musulman foarte faimos al Coranului. S-a născut în Ray, acum un cartier al Teheranului modern. A murit la Herat, în Afganistanul modern. De asemenea, a scris despre dreptul Islamic, medicină, fizică, astrologie, literatură și istorie. Cea mai faimoasă lucrare a sa este at-Tafsiru’l-Kabir („Marele comentariu asupra Coranului”) cunoscut sub numele de Mafatihu’l-Ghayb (Cheile nevăzute). (Tr.) [7] al-Qurtubi, Imam Abu ‘Abdullah Muhammad ibn Ahmad Al-Qurtubi (1214–1273) a fost un celebru cărturar Sunni Maliki. A trăit în al-Andalus (Spania musulmană) și în Egipt. Era specializat în fiqh și hadith. Cea mai faimoasă dintre lucrările sale este tafsir-ul său în douăzeci de volume, al-Jami’ li-Ahkami’l-Qur’an. (Tr.) [8] Ibn Qayyim al-Jawziya, Muhammad ibn Abi Bakr (d., 1350): Un celebru și complet cărturar, și un discipol al lui Ibn Taymiya, care este, de asemenea, considerat a fi printre cei mai buni reprezentanți ai școlii sale de gândire. (Tr.) [9] Allama ‘Abdu’r-Rahman ibn Nasir as-Sa‘di (1889–1956) a fost un cărturar proeminent. S-a născut și a trăit în Arabia Saudită. A scris despre chestiuni referitoare la jurisprudența Islamică, Hadith, comentariu și limbaj Coranic. Printre lucrările sale se numără Taysiru'l-Karim ar-Rahman fi Tasfsiri'l-Qur'an, Minhaju's-Salikin și al-Qawa'in wa'l-Usulu'l-Jami'a wa'l-Furuq wa't- Taqasimi'l-Badi'ati'n- Nafi'a. (Tr.) [10] Abu Al-Fida, ‘Imadu’d-Din Isma’il ibn ‘Umar ibn Kathir a fost un cărturar celebru (1301–1373). S-a născut în 1301 în Busra, Siria, și a studiat jurisprudența Islamică, hadith-urile, comentariile Coranice și istorie. A murit la Damasc. Printre lucrările sale celebre se numără comentariul său asupra Coranului cunoscut sub numele de Tafsiru Ibn Kathir și al-Bidaya wa’n-Nihaya. (Tr.) [11] Abu Bakr Ahmad ibn Husayn al-Bayhaqi, cunoscut sub numele de Imam Al-Bayhaqi (994–1066) s-a născut Khurasan. A fost un cărturar celebru în hadith. De asemenea, este un expert în jurisprudența Islamică. Printre cărțile sale cele mai cunoscute sunt as-Sunanu’l-Kubra, cunoscut în mod obișnuit ca Sunanu’l-Bayhaqi, al-Mabsut, Dala’ilu’n-Nubuwwa și al-Asma’ wa’s-Sifat. (Tr.) [12] Abdu’l-Qadir al-Jilani (d., 1166): Unul dintre cei mai celebri maeștri sufiți. Student în jurisprudență și Hadith, el a devenit cunoscut drept „Polul Spiritual” al epocii sale și „Cel mai mare Mijloc de Ajutor Divin”. Printre cărțile sale binecunoscute se numără Kitabu’l-Ghunya, Futuhu’l-Ghayb și Al-Fathu’r-Rabbani. (Tr.) [13] Ahmad ibn Ahmad Zarruq (1442–1493) a fost un cărturar musulman și Shadhili Sufi din Maroc. A călătorit și a studiat în Maroc, Algeria, Tunis, Cairo și Hejaz. A studiat comentariile Coranice, Hadith, jurisprudența și limba Islamului. Printre lucrările sale celebre se numără Qawa’idu’t-Tasawwuf, I’tina’u’l-Fawaid și Sharhu’l-Haqa’iq wa’d-Daqa’iq. (Tr.) [14] Abdu’l-Karim ibn Hawazin al-Qushayri (986–1074) a fost un cărturar și maestru musulman Sufi. De asemenea, a studiat jurisprudența Islamică, comentariule Coranice, Hadtih și teologie. Principalele sale lucrări sunt ar-Risala („Tratatul despre sufism”) și Lata’ifu’l-Isharat. Risala lui a avut o mare influență asupra sufismului și sufiștilor sunniți. (Tr.) [15] Suat Yıldırım (1941–) este un cărturar turc contemporan. S-a născut în Diyarbakır, o provincie din sud-estul Turciei și a studiat la Școala de Teologie afiliată la Universitatea Ankara. A lucrat ca mufti și apoi s-a specializat în comentarii Coranice. A predat în diferite școli de teologie. Printre lucrările sale bine-cunoscute se numără Kur’an’da Uluhiyet („Divinitatea în Coran”) și Peygamberimizin Kur’an’ı Tefsiri („Interpretarea profetică a Coranului”). (Tr.) [16] Ziya Pasha (1825–1880) a fost una dintre figurile politice și literare influente ale Turciei otomane din secolul al XIX-lea. A publicat ziarul Hurriya (Libertate). (Tr.) [17] Yunus Emre (1240–1320). Unul dintre cei mai faimoși poeți populari sufi care au avut un mare impact asupra culturii musulmano-turce. Filosofia, metafizica și umanismul lui au fost examinate în diverse simpozioane și conferințe în mod regulat atât în Turcia, cât și în străinătate. (Tr.) [18] Imam Malik, al-Muwatta’, “Jana’iz” 17; Ibn Hanbal, al-Musnad, 1:452. [19] al-Bukhari, “Shurut” 18; Muslim, “Dhikr” 5; at-Tirmidhi, “Da‘awat” 82.