Risale-i Nur
Chiar dacă au existat multe surse care au influențat efortul lui Gülen de a uni „mintea” și „inima” în educarea ca susținător al islamului civil, niciuna nu a fost mai importantă ca un singur text, deși este unul de 6.000 de pagini. Acesta a fost Risale-i-Nur Külliyatı, „Epistolele luminii”, scris de Said Nursi.67 Nursi (1877-1960) a fost un personaj remarcabil de complex și fascinant. De etnie kurd, iar în adâncul inimii teolog sofist și reformator al islamului, el a luptat împotriva forțelor ruse în Primul Război Mondial și a sprijinit rezistența împotriva forțelor britanice invadatoare. Inițial, când Atatürk a ajuns la conducere, Nursi l-a susținut. Cu toate acestea, pe măsură ce a conștientizat secularismul nemilos al noului regim, Nursi a devenit critic al acestuia. În opinia unui istoric, „el și-a petrecut jumătate din viață în exil sau în închisoare” din cauza acestei critici. Cu toate acestea, la fel ca tânărul Gülen, Nursi nu a fost pur și simplu un islamist care s-a opus secularismului. El „era critic în ceea ce privește învățarea tradițională islamică”. Opera sa prodigioasă, Risale-i-Nur, pe care a scris-o în mare parte în timp ce se afla în exil, a fost un comentariu al Coranului care „a căutat să demonstreze că știința și raționalismul sunt compatibile cu convingerile religioase”. Mai complet:
[Nursi] a vrut „să-i protejeze pe oameni de necredință” și „să-i protejeze pe cei din medresă de fanatism”. Pe scurt, scrierile sale aveau trei obiective corelate între ele: (1) creșterea conștiinței religioase a musulmanilor (transformarea proprie este foarte importantă); (2) să respingă discursurile intelectuale dominante ale materialismului și pozitivismului; și (3) să recupereze memoria colectivă prin revizuirea gramaticii comune a societății, islamul.
Această mișcare de credință a întărit și încă întărește viața comună prin accentuarea puterii cunoașterii, libertății și inițiativei de a dezvolta oameni și comunități musulmane stabile.68
Obiective foarte similare urmează să fie realizate în Mișcarea Hizmet inspirată de Fethullah Gülen.
Nu se știe data exactă când tânărul Gülen a aflat prima oară despre Nursi. Cea mai faimoasă poveste spune că, pe când era student la Erzurum, probabil în 1956, Gülen a fost invitat de un alt student, Mehmet Kırkıncı, să meargă să asculte o prelegere de Muzaffer Arslan, unul dintre adepții lui Nursi.69 Povestea continuă menționând că lui Gülen i-a plăcut ceea ce a auzit și a început să-l citească pe Nursi cu mult drag și a continuat să meargă la prelegeri când unul dintre adepții lui Nursi venea în regiune. Acest lucru sună destul de probabil. Dar nu a fost atât de simplu pe cât pare. Potrivit regimului, Nursi era un haiduc - atât din cauză că era kurd, cât și ca musulman declarat. Cărțile sale - scrise în arabă, care devenise ilegală - erau, atunci, ilegale. Istoricul M. Hakan Yavuz explică:
Deoarece statul interzicea citirea și discutarea lucrărilor sale, copiile comentariilor sale au fost scrise de mână și distribuite printr- o rețea confidențială, cunoscută sub numele de nur postacıları, „poștașii epistolei”. Această rețea secretă de solidaritate a devenit fundamentul „comunităților textuale” cunoscute sub numele de dershane, care la rândul lor s-au transformat într-unul dintre embrionii societății civile din Turcia. Adepții săi au făcut mai multe copii ale operei sale și le-au distribuit pe scară largă în toată Anatolia.70
Nu este prea mult dacă afirmăm că islamul civil în Turcia a pornit din aceste dershane. Din nou, ei îl urmau pe Yavuz, parte a „trecerii de la o cultură orală la o cultură tipărită” din islamul turcesc. Această tranziție a fost complicată și accelerată, întrucât mass-media a înflorit la sfârșitul secolului XX și începutul secolului XXI, dar, per total, este dificil să supraapreciem influența lui Nursi asupra lui Gülen și a Mișcării Hizmet.
Comments