top of page

Educație, întreprinderi și dialog în Statele Unite ale Americii


Educație, întreprinderi și dialog în Statele Unite ale Americii

În cele din urmă, în această cercetare foarte comprimată și selectivă a modului în care învățăturile lui Fethullah Gülen au inspirat acte de com- pasiune în întreaga lume, dar oare ce se întâmplă în noua sa casă - America? Conform multor aprecieri, inclusiv a unora care din diverse motive nu sunt deosebit de mulțumiți de dezvoltare, oamenii care fac parte din Hizmet au construit peste o sută de școli de stat și private în Statele Unite ale Americii.111 Aceste școli, printr-un model care ar trebui să fie familiar până acum, în general erau administrate de fundații. Acolo lucrau profesori turci, dar și localnici (din nou, un model al majorității școlilor inspirate din Gülen). Iar contractanții sau vânzătorii turci au fost uneori angajați pentru a contribui la eforturile educaționale. Practici similare sunt presărate în istoria grupurilor de imigranți din America până la englezi, olandezi, suedezi, irlandezi și așa mai departe. Până la urmă, toate școlile răspundeau în fața judecătoriilor locale (și federale), au urmat programa de stat și aveau performanțe (în general) peste standardele locale, ajutând totodată populații deseori excluse din educația publică acceptabilă.112 Cu toate acestea, o anumită teamă în ceea ce privea finanțarea școlilor (cu o tentă de islamofobie) a dus de obicei la povești la posturi de televiziune de renume, cum ar fi CBS News, care au pus întrebări precum: „Unele școli de stat din Statele Unite ale Americii ajută fondul mișcării unui cleric turc controversat?” După cum a explicat Alp Aslandoğan, președintele Alianței pentru valori comune, a spus: „Dacă există vreo acuzație dovedită că cineva a transmis ilegal banii din fonduri publice în anumite scopuri private, Gülen va fi primul care îl va condamna”.113 În ceea ce privește organizațiile de dialog și afacerile, modelul din alte părți s-a dezvoltat și în Statele Unite ale Americii după 1999. Cinele de iftar, ceremoniile de premiere a dialogului, conferințe academice și călătorii subvenționate (până de curând) au ajutat la construirea de punți între comunități și culturi, și au consolidat noi prietenii pentru Hizmet (ca să fiu complet sincer - soția mea, Lisa, și cu mine am sărbătorit cea de-a 30-a aniversare de la nuntă în Istanbul, în 2012, ca parte a unei excursii înfiin- țate de Forumul de Dialog din Philadelphia). Mi-a fost clar, cel puțin, că nu existau așteptări din partea participanților la aceste excursii. Zicala lui Gülen - de a face lucruri bune fără a aștepta ceva în schimb - a fost motivul preponderent. Desigur, ni s-au oferit câteva dintre cărțile lui Gülen pe care să le citim, iar conversația despre Gülen a fost binevenită la oricare dintre numeroasele opriri ale excursiei noastre (am început din Istanbul și apoi am plecat la Izmir, Bergama, Cappadocia, Konya și apoi înapoi în Oraș). Evident, am continuat să păstrez legătura cu noii mei prieteni, dar majoritatea celor care au fost în grupul nostru turistic nu au mai avut niciun contact suplimentar cu Hizmet după întoarcerea în Statele Unite ale Ame- ricii. Nu au fost încercări de se a „solicita” ceva în schimb.

Una dintre agențiile din Statele Unite care a sponsorizat evenimente și turnee și cea cu cea mai lungă funcționare a organizațiilor de dialog Hizmet din America, a fost Rumi Forum. Rumi Forum a fost fondată în 1999 și are sedii în Washington, DC, și filiale în Virginia, Maryland, Delaware, Kentucky și Carolina de Nord. Trei bărbați turci au condus Rumi Forum - Zeki Sarıtoprak, Ali Yurtsever și Emre Çelik (Emre este de fapt un cetățean australian de origine turcă) - dar Jena Luedtke a adus perspectiva unei femei americane ca director în cadrul agenției.114 În cele din urmă, în ceea ce privește afacerile sociale - antreprenorii turci au înființat, pe lângă o varietate de companii cu scop lucrativ (restaurante, magazine de furnizare de mobilier, produse din marmură și ceramică, construcții), „Embrace Relief” fără scop lucrativ - este practic o versiune americană a lui Kimse Yok Mu. În 2017, agenția a acordat ajutor direct și a strâns fonduri pentru ajutor de uragane la Houston (unde există o comunitate turcă mare) și Puerto Rico (unde nu există). Îmbrățișarea eforturilor de ajutorare în altă parte con- tinuă, de exemplu, în Haiti.115

Ce legătură avea Fethullah Gülen cu toată această activitate din Statele Unite ale Americii, realizate de oameni inspirați de el? În cele mai multe cazuri, răspunsul la această întrebare este probabil „aproape niciuna”. Mai mult decât atât - ce părere avea Gülen despre noua sa casă? Poezia cu care am deschis acest capitol sugerează un singur răspuns: îi era dor de Turcia. Dar Gülen a văzut, de asemenea, multe lucruri de admirat în noua sa țară. „Democrația liberală modernă s-a născut în revoluția ame- ricană (1776) și franceză (1789-1799)”, a scris el. „În societățile democratice”, a explicat el un lucru evident, „oamenii se guvernează singuri, spre deosebire de a fi guvernați de cineva de sus. Omul are prioritate față de comunitate în acest tip de sistem politic”. În consecință, Gülen a articulat un set de principii care s-au apropiat foarte mult de cele prezente în noua sa țară, deși cu greu ca poziție de partid. Acest set de principii a avut șase puncte. Și a venit, a spus Gülen, direct din islam:

1. Puterea este în adevăr o repudiere a ideii comune că adevărul se bazează pe putere. 2. Justiția și statul de drept sunt esențiale. 3. Libertatea la credință și dreptul la viață, proprietate personală, reproducere și sănătate (atât mentală, cât și fizică) nu pot fi încălcate. 4. Confidențialitatea și imunitatea vieții individuale trebuie menținute. 5. Nimeni nu poate fi condamnat pentru o infracțiune fără probe sau acuzat și pedepsit pentru infracțiunea altcuiva. 6. Un sistem consultativ de administrare este esențial.116

Până la urmă, istișare sau consultarea reciprocă era inima democrației și, prin urmare, democrația era islamică. Gülen a apreciat sistemul de guvernare din noua sa patrie.

De asemenea, el a scris într-un mod care a încercat să îi reprezinte pe musulmani bine în societatea americană. După atacurile teroriste de pe 11 septembrie 2001, Gülen a fost printre primii lideri musulmani care le-au condamnat. Gülen a declarat pentru Zaman pe 12 septembrie - a doua zi după ce avioanele au lovit două dintre țintele lor și la puțin timp după, în Washington Post:

Aș dori să precizez foarte clar că orice activitate teroristă, indiferent de cine este desfășurată sau în ce scop, este cea mai mare lovitură pentru pace, democrație și umanitate. Din acest motiv, nimeni - și cu siguranță niciun musulman - nu poate aproba nicio activitate teroristă. Teroarea nu are loc într-o încercare de a obține independența sau mântuirea. Ia viața unor oameni nevinovați...

Vă rog permiteți-mi să vă asigur că islamul nu acceptă terorismul sub nicio formă. Terorismul nu poate fi folosit pentru a atinge niciun obiectiv islamic. Niciun terorist nu poate fi musulman și niciun musulman adevărat nu poate fi terorist. Islamul cere pace și Coranul cere ca fiecare musulman adevărat să fie un simbol al păcii și să lucreze pentru a sprijini drepturile fundamentale ale omului...

Islamul respectă toate drepturile omului și afirmă clar că niciunul dintre acestea nu poate fi încălcat, chiar dacă acest lucru ar fi în interesul comunității. Coranul declară că cineva care ia o viață pe nedrept a luat, de fapt, viețile tuturor oamenilor, iar cel care salvează o viață, a salvat, de fapt, viețile tuturor oamenilor. Mai mult, Profetul Muhammad a afirmat că un musulman este o persoană care nu face rău nici cu mâinile, nici cu limba.

Condamn cu vehemență acest ultim atac terorist asupra Statelor Unite... Simt durerea poporului american în adâncul inimii mele și îi asigur că mă rog la Dumnezeu Atotputernicul pentru victime și mă rog ca El să le dea celor dragi și tuturor celorlalți americani răbdarea necesară pentru a îndura durerea lor. [în ziarul Zaman]117

***

Condamnăm în termenii cei mai puternici ultimul atac terorist asupra Statelor Unite ale Americii și simțim durerea poporului american în adâncul inimii noastre.

Islamul detestă astfel de acte de teroare. O religie care mărturisește: „Cel care ucide în mod nedrept un om, ucide întreaga umanitate”, nu poate ierta uciderea absurdă a mii de oameni.

Gândurile și rugăciunile noastre se îndreaptă către victime și persoanele apropiate ale acestora. [în Washington Post]

Din păcate, acestea nu vor fi ultimele declarații de empatie ale lui Gülen față de cetățenii din noua sa patrie după un atac terorist sau traume majore.

Cu toate acestea, după cum spunea poezia sa despre exil, Gülen nu a acceptat țara în care a ales să trăiască fără niciun fel de critică. Astfel, într-un interviu cu jurnalistul Nevval Sevindi, Gülen a recunoscut-o că: „Din rândul țărilor, Statele Unite ocupă poziția dominantă în ceea ce privește puterea”. Dar această dominantă era contingentă. „Continuarea acestei dominații depinde de menținerea justiției și a echității”, a spus el. Gülen a continuat apoi să dezvolte o metaforă și să emită un avertisment:

Rotițele acestui sistem par să se învârtă destul de bine în America. Cu toate acestea, la fel cum după fiecare zi vine noaptea, și cum pentru fiecare primăvară și vară există o iarnă, dacă acest sistem duce la o descătușare a valorilor, dacă America, campioana mondială a valorilor precum democrația, drepturile omului și li- bertatea, nu reușește să-și mențină aceste valori și nu continuă să-și bazeze stăpânirea dată de soartă pe principii de echitate și dreptate, va fi inevitabil ca ziua ei să se transforme în noapte, iar vara ei să fie urmată de iarnă... Niciun sistem bazat pe putere nu poate rezista foarte mult timp. Puterea care nu se bazează pe echitate și dreptate se îndreaptă spre opresiune și își pregătește astfel propriul sfârșit.118

Acest avertisment nu a fost, desigur, un mesaj doar pentru americani. Era o regulă generală, extrasă din teologia islamică, pentru regimurile politice în general.

Ceea ce a însemnat că, având în vedere o reglementare autoritară ce avea loc în Turcia - o perspectivă probabilă, dar nu chiar sigură, în 2019, viitorul imediat al Hizmet se află în altă parte. Dacă Hizmet va supraviețui, ar putea să o facă în locuri precum Australia, Europa, Canada și Statele Unite, unde societățile deschise ar fi instituționalizat ceva asemănător ideii de istișare și unde au existat tradiții puternice de disidență, dezbatere și consultare reciprocă pentru a crea oportunități pentru „cei din afară”. Faptul că Gülen venise în Statele Unite în 1999 a fost, într-o oarecare măsură, o coincidență. A avut prieteni în Statele Unite care au avut unde să îl găzduiască. Dar de asemenea, ar fi putut pleca în Bruxelles, în Londra, în Sydney sau în Berlin. Ultimele decenii ale lui Gülen au devenit, în orice caz, o prevestire a soartei multor mii de femei și bărbați care au fost inspirați de el. Trăind în exil, s-ar putea alătura suferinței lui Hogeaefendi după „zilele senine” ale verilor din Istanbul. Dar de asemenea, s-au dus la muncă pentru a pune în aplicare istișare ca o practică fundamentală islamică și democratică, oriunde s-ar afla. Dacă a fi cu cei asupriți a fost la fel ca a fi cu Dumnezeu, atunci Fethullah Gülen și oamenii din Hizmet ar avea în curând un canal direct spre divinitate, deoarece au experimentat o asuprire nemiloasă din partea guvernului turc în cel de-al doilea deceniu al secolului XXI.

11 afișări0 comentarii

Postări recente

Afișează-le pe toate

Kommentare


Cumpărați Cărțile lui Fethullah Gulen

bottom of page