Inițiative medicale

Inițiative medicale

Asistența medicală a fost un alt mod prin care oamenii din Hizmet au pus în practică în Nigeria ideea lui Gülen că „a fi cu cei asupriți este la fel ca a fi cu Dumnezeu”. Au deschis Spitalul Nizamiye în capitala Abuja, în 2013. Spitalul - printre cele mai moderne și bine echipate din Nigeria - a oferit servicii complete de urgență, chirurgicale, medicale și de laborator. Personalul medical, în mare parte medici și asistente din Turcia, a efectuat, de asemenea, vizite în tabăra de refugiați Wassa aflată în apropiere, în orfelinatele din zonă și în zonele de conflict din nord-estul Nigeriei, unde îngrijirile medicale erau rare. Printre inițiativele de specialitate ale spita- lului s-a numărat un program gratuit de chirurgie a cataractei. Când l-am vizitat în 2018, medicul șef, dr. Osagie E. Ehanire, mi-a făcut turul spi- talului și Abisola Odusanya, unul dintre asistenții medicali cu care m-am întâlnit, mi-a oferit cadou o pungă cu apă și dezinfectant de mâini.

Asistența medicală a fost punctul central pentru unii oameni din Hizmet încă din 1979. În acea perioadă, în ultimii ani la Izmir, Gülen a fost invitat într-o consultație care a avut ca rezultat Spitalulul Șifa - primul din domeniul medical al Mișcării Hizmet. Potrivit declarației lui Yusuf Erdoğan (nicio legătură cu președintele), care a fost rectorul Colegiului Medical Universitar Șifa, atunci când l-am văzut în 2015, „în 1979, un doctor pe nume Mahmud Akdoğan a venit la Hogeaefendi și i-a spus: «Să deschidem o fundație pentru medici.» Hogeaefendi i-a spus: «Mahmud, suntem oameni de acțiune. Adu o bucată de hârtie și să trecem la treabă.»” În cele din urmă, Fundația Șifa s-a pus în mișcare. Rectorul Erdoğan a continuat: „Scopul principal al Fundației a fost de a ajuta studenții la medicină. Apoi, am înființat o clinică și un spital mic - 200 de metri pătrați - cu un buget de zero lire!... Astăzi, spitalul Șifa are 200.000 de metri pătrați... cu un buget de 150.000.000 de lire”. Inițiative similare au fost începute și în Istanbul, Bursa, Erzurum, Antalya și în alte orașe turcești. În deceniile ce au urmat, au fost construite spitale și în Kazahstan, Indonezia și în diferite locații din Africa, așa cum am văzut deja. „Până în ziua de azi”, a afirmat Erdoğan, „nu am înțeles pe deplin modul în care Hogeaefendi privește sănătatea. Când ne gândeam la un spital mic, Hogeaefendi se gândea la un spital inter- național... Hogeaefendi oferă sugestii. El a spus: „Nu ar fi rău dacă ați face acest lucru”. Și atunci când oamenii de afaceri, medicii, au urmat sugestiile sale, rezultatele au vorbit de la sine”.109

Când a cercetat despre Spitalul Sema din Istanbul, echivalentul local al spitalului Șifa din Izmir, sociologul Helen Rose Ebaugh a părut aproape surprinsă să descopere că bunăvoința, nu profitul, marca modul în care spitalul își desfășura activitatea. Ea a aflat că au fost cinci oameni de afaceri care au contribuit financiar pentru construirea clădirii. Au rămas în con- siliul de administrație pentru a fi conectați la operațiunile care erau în desfășurare. Dar de asemenea, ea a descoperit că nu au obținut profit din proiect. Aceștia au canalizat orice câștig din această investiție în îm- bunătățirea echipamentelor. Această generozitate a contribuit la înființarea altor spitale, a furnizat burse pentru studenții școlilor medicale și a acordat subvenții pentru persoanele sărace (Turcia oferă îngrijiri medicale tuturor, dar nu acoperă multe proceduri care trebuie realizate în clinici private). Administratorul de sănătate publică al spitalului, absolventă a Universității Harvard, pe care Ebaugh a numit-o doar „Kristin”, i-a declarat lui Ebaugh că oamenii mai înstăriți din Hizmet „sponsorizau” frecvent îngrijirea me- dicală pentru locuitorii Istanbulului mai puțin înstăriți. Acest administrator a trebuit să-i spună sociologului de două ori despre acest lucru: „Avem o rețea uimitoare de oameni care sponsorizează pacienții care vin la noi pentru îngrijire. Ei sponsorizează pacienții noștri ”, a repetat ea. „Sistemul este foarte liber, dar funcționează”. Un astfel de sistem se potrivea cu modul în care Hizmet funcționa în alte părți. Oamenii motivați de o etică a compasiunii au oferit bogăție pentru a alina suferința și a construi o comunitate. În cele din urmă, Ebaugh a explicat, oarecum cu respirația tăiată, că medicii au ocupat locuri de muncă la spital pe un salariu mai mic decât ar fi primit în altă parte. Au fost angajați asistenți care nu priveau pacienții ca o pacoste, ci ca vocația lor. Cea mai mare parte a personalului spitalului, Ebaugh a aflat, a urmat o școală legată de Hizmet. Toți erau familiarizați cu cultura în care „a fi alături de cei asupriți însemna a fi cu Dumnezeu”.110 Din păcate, odată ce Erdoğan, președintele Turciei, s-a întors împotriva Hizmet-ului, toate spitalele care aparțineau de Hizmet din Turcia - treizeci și cinci în total - au fost închise.