PUTEREA LIMBAJULUI CORPORAL

Cum vorbim fără să folosim cuvintele

Comunicarea este esența calităților care fac din ființe umane ființe sociale. Scopul principal al comunicării interpersonale este schimbul de informații între două părți, dar mesajul transmis poate fi influențat de mulți factori, inclusiv de emoții, limbajul corporal, mijloacele folosite...

Cuprinsul articolului:

· 93% din comunicarea noastră este de natură „nonverbală”, un motiv principal care stă la baza multor studii realizate de cercetători cu scopul de a descoperi „puterea limbajului corporal și a comunicării nonverbale”.

· În medicină, comunicarea nonverbală medic-pacient a primit o mare atenție din partea cercetătorilor. S-a descoperit în urma studiilor că în interacțiunea medic-pacient comunicarea nonverbală influențează satisfacția, încrederea, aderența la tratament, rezultatele asupra sănătății și întreruperea îngrijirii medicale.

· Datele științifice din prezent, sursele istorice, precum și cele religioase, ne arată că limbajul corpului este foarte important și că unele manifestări ale sale sunt asociate cu atitudinea negativă, pe când altele cu atitudinea pozitivă.

Comunicarea este esența calităților care fac din ființele umane ființe sociale. Scopul principal al comunicării interpersonale este schimbul de informații între două părți, dar mesajul transmis poate fi influențat de mulți factori, inclusiv de emoții, limbajul corpului, mijloacele folosite. Pot exista de asemenea influențe culturale și sociale. Știința comunicării a fost studiată pe larg în multe domenii, inclusiv în cel al științelor sociale, psihologiei, sociologiei, afacerilor și asistenței medicale.

Comunicarea implică trei componente: verbală (cuvintele alese), paraverbală (tonul, modul în care rostim cuvintele) și nonverbală (limbajul corpului). Cercetătorii, în special cei din domeniul psihologiei, au studiat pe larg comunicarea și au ajuns la concluzia că interpretarea unui mesaj este verbală în proporție de 7%, 38% reprezintă tonul vocii și 55% la sută limbajul corporal. Asta înseamnă că 93% din comunicarea noastră este de natură „nonverbală”, acesta fiind un motiv principal pentru care mulți cercetători au făcut studii pentru a descoperi „puterea limbajului corpului și a comunicării nonverbale” [1].

Cea mai întâlnită definiție a comunicării nonverbale este „comunicarea fără cuvinte”. Acest limbaj tăcut include simțul tactil, expresiile faciale, privirea și contactul vizual, posturile, pozițiile corpului, semnele și gesturile. Limbajul corpului spune privitorului mai multe despre caracterul unei persoane decât cuvintele rostite sau tonul pe care le rostește. Cu alte cuvinte, indiciile oferite de comunicarea nonverbală spun adevărul și oferă, în principal, intrumente de interpretare obiectivă a reacțiilor corpului.

În medicină, comunicarea nonverbală medic-pacient a primit o mare atenție din partea cercetătorilor. S-a descoperit în urma studiilor că în interacțiunea medic-pacient comunicarea nonverbală influențează satisfacția, încrederea, aderența la tratament, rezultatele asupra sănătății și întreruperea îngrijirii medicale. [2] Comunicarea nonverbală eficientă este esențială pentru ca medicii să stabilească o relație de încredere cu pacienții lor, astfel încât pacienții să poată adera la tratatament și să urmeze sugestiile și instrucțiunile medicilor. [3] Contactul vizual este deosebit de important pentru comunicarea interpersonală cu impact pozitiv, deoarece activează sistemul de recompense din creier și poate provoca răspunsuri emoționale puternice. Contactul vizual a fost definit de cercetătorii în domeniul comunicării drept „cel mai puternic mod de a stabili o legătură de comunicare între oameni” [4]. Comunicarea bebelușilor se bazează în mare măsură pe limbajul corpului, în special pe privitul în ochi. Pe măsură ce oamenii trec de la primele luni de viață, la etapa copilăriei și a vârstei adulte, privitul în ochi continuă să fie un instrument important al interacțiunilor umane, deoarece oferă informații, ghidează interacțiunea și exprimă stări emoționale. Dintotdeauna privitul în ochi a fost asociat cu simpatia, competența, inteligența și credibilitatea, deoarece studiile au evaluat mai favorabil participanții care au făcut contact vizual, decât pe cei care nu au făcut [5]. Rețineți că moderația este de asemenea importantă în cazul privitului în ochi. În ultimul timp, utilizarea excesivă a tehnologiei și a computerului de către medici în timpul vizitelor medicale au inhibat interacțiunile nonverbale și au dus la o scădere a aderenței pacientului la tratament sau la o reticență a pacienților de a reveni la medic, provocând astfel rezultate negative asupra sănătății [6].

Alte studii au analizat tiparul de comunicare nonverbală a pacienților depresivi care au tendințe suicidare; s-a constatat că au fost prezente unele modele distincte [7]. Acest lucru este util pentru medici pentru a identifica acești pacienți și, eventual, pentru a interveni și preveni un rezultat catastrofal.

Acest fenomen nu este prezent doar în industria sănătății. Dr. Gottman, psiholog, a observat interacțiunile cuplurilor căsătorite, inclusiv comunicarea lor nonverbală, timp de aproximativ 30-45 min, și a prezis dacă vor ajunge să rămână căsătoriți sau să divorțeze cu o rată de succes de până la 90% [8] .

În ultimul deceniu, istoricii și antropologii au arătat un mare interes față de studiul diferitelor forme de comunicare nonverbală, văzute ca o posibilitate de decodare a particulariăților culturale și sensibilităților sociale din trecut. Cel mai interesant este că se observă un număr crescut de studii care analizează comunicarea nonverbală în textele sfinte, inclusiv Biblia și Coranul. Aceste texte sfinte folosesc și scot în evidență instrumentele de comunicare nonverbală, cum ar fi intonația, diversele moduri de exprimare, de la ochi trădători la priviri ucigătoare, gesturi, expresii faciale care exprimă furie, confuzie și mișcări ale sprâncenelor. Există un număr de astfel de cazuri în textele religioase, dar ele sunt rareori discutate.

Analiza exemplelor de comunicare nonverbală din textele biblice și coranice ar putea oferi perspective suplimentare și complementare pentru o mai bună înțelegere a semnificațiilor versetelor și ar încuraja cercetătorii să studieze implicațiile unor astfel de forme de comunicare. De exemplu, când lui Zaharia (pacea fie asupra lui) i s-a spus că soția sa va naște un fiu, el a cerut un semn. Semnul este descris în Coran ca: „Semnul tău este că nu vei vorbi oamenilor timp de trei zile decât prin gesturi” (3:41) și în Noul Testament „nu vei putea vorbi, până în ziua când se vor întâmpla aceste lucruri, (...), care se vor împlini la vremea lor” (Luca 1:18-22). Într-un alt verset din Noul Testament, care descrie oamenii răi și lipsiți de valoare, sunt oferite detalii despre indiciile nonverbale „Omul de nimic, individul nelegiuit umblă cu neadevărul în gură, clipeşte răutăcios din ochi, dă din picior şi face semn cu degetele; unelteşte răul cu lucrurile stricate din inima lui şi întotdeauna răspândeşte discordii.” (Proverbe 6:12-15).

Sfântul Coran descrie întâlnirile și predicile lui Moise (pacea fie asupra lui) cu Dumnezeu la Muntele Sinai în timpul călătoriei sale cu familia sa și modul în care i-a fost dat să săvârșească două minuni pentru a-i fi de folos în misiunea sa în timpul întâlnirii cu faraonul Egiptului. Coranul descrie în mod specific limbajul trupului lui Moise (pacea fie asupra lui) care exprima frica lui în timpul acestei întâlniri de la Muntele Sinai: „Vâră-ți mâna prin deschizătura cămășii tale și ea va ieși albă, neatinsă de nici un rău! Și strânge brațul către tine pentru ca să nu-ți fie frică! Acestea sunt două semne de la Domnul tău pentru Faraon și pentru dregătorii lui. Ei sunt un neam de nelegiuiți! (Qasas-32).” Acest verset ar putea fi util pentru a studia modul în care oamenii își pot controla frica, oferind indicii despre limbajul corporal.

Sfântul Coran are multe versete care se bazează pe folosirea comunicării nonverbale pentru a descrie multe personaje, sentimente și emoții, cum ar fi fericirea, tristețea, mânia, caracterele credincioșilor sau necredincioșilor, smerenia versus aroganța și descrie în mod specific expresiile faciale asociate cu acestea, mișcările ochilor, gesturile și mișcările mâinilor. În Sura al-Muddaththir, reacția unui necredincios este descrisă detaliat cu ajutorul limbajul corpului, după cum urmează: „Apoi el a mai cugetat. Apoi s-a posomorât și s-a încruntat. Apoi s-a întors și s-a arătat trufaș. Și a zis: Aceasta nu este decât vrăjitorie care se învață!” (Al-Muddaththir 21-24).

Într-un alt verset, în care în Coran este descrisă reacția unui fermier plin de regret cu privire la pierderea bogăției sale, ne este prezentată imaginea exactă, inclusiv detaliile mișcărilor mâinii sale: „Și roadele lui au fost înconjurate (de mânia lui Allah), iar el a rămas frângându-și mâinile pentru ceea ce cheltuise pentru ea și (via) era distrusă cu totul pe proptele ei. Și atunci a zis el: Ce bine ar fi fost dacă eu nu-I făceam Domnului meu nici un asociat!” (Al-Kahf 42).

Coranul îl sfătuiește, de asemenea, pe Moise (pacea fie asupra Sa) asupra tonului pe care ar trebui să-l folosească atunci când îl întâlnește pe Faraon: „Și spuneți-i lui cu vorbe bune! Poate că-și va aduce aminte de Mine și se va teme!” (Ta-Ha 44) . Unele dintre aceste versete arată importanța comunicării nonverbale și ar putea încuraja cercetătorii să studieze aceste comportamente și implicațiile lor în detaliu.

Mesagerii, care au influențat milioane de oameni, au fost, de asemenea, mari comunicatori și educatori care au folosit „puterea limbajului corpului” în învățăturile lor. Iisus (pacea fie asupra lui) a fost descris ca o persoană modestă și grijulie, iar comportamentul și limbajul corpului său reflectă aceste calități înăscute. Vedem diferite pasaje din Biblie care îl descriu astfel: „Iisus era cald și plin de compasiune, iar expresiile feței lui reflectau, fără îndoială, acest lucru” (Matei 11:28, 29). „Oameni de tot felul îl căutau pentru mângâiere și ajutor” (Luca 5:12, 13; 7:37, 38). „Chiar și copiii s-au simțit în largul lor în prezența Lui” (Matei 19:13-15; Marcu 9:35-37).

Profetul Mahomed (pacea fie asupra Sa!) a fost, de asemenea, un alt mesager al lui Dumnezeu, iar manierele sale nobile au fost descrise ca „Și tu (stai) pe un standard de caracter înalt” în sfântul Coran (68:4). Un aspect al caracterului său este folosirea foarte eficientă a limbajului corpului pentru a-i învăța pe alții, astfel că a oferit un exemplu perfect de comunicare cu oamenii [9]. Unele dintre exemplele pe care le întâlnim în alte relatări despre limbajul lui non-verbal sunt următoarele:

Când arăta spre ceva sau undeva, obișnuia să arate cu toată palma. Când era surprins, obișnuia să-și întoarcă palma (în sus). Obișnuia să-și unească palmele în timp ce vorbea și să-și lovească palma dreaptă de degetul mare stâng. Când se înfuria, își întorcea fața în cealaltă parte. Când era fericit, își lăsa ochii în jos. Râsul lui era de cele mai multe ori un zâmbet. Când vorbea cu cineva, se uita la chipul acelei persoane, dacă ținea pe cineva de mână, nu îi elibera mâna până nu și-o retrăgea celălalt și nu se întorcea cu capul în altă parte.

Într-un hadis, Mesagerul lui Dumnezeu a spus: „Un om care are milă de orfani și eu vom fi uite atât de aproape în Paradis”, și a arătat spre degetul său arătător și mijlociu.

Majoritatea învățaților musulmani care se ocupă de studierea hadisului islamic – adică de mărturia scrisă a cuvintelor, acțiunilor și aprobarea tăcută a Profetului (pacea fie asupra Sa!) — au în vedere doar textul, dar există și cazuri în care se acordă atenție limbajului corporal al Profetului atunci când a făcut o anumită afirmație [10].

În acest secol dependent de tehnologie, aceasta ne oferă instrumentele de comunicare principale pe care le folosim în viața de zi cu zi, de la mesaje text, grupuri de discuții, la e-mailuri. Această industrie în creștere asigură, de asemenea, integrarea expresiilor limbajului corpului în mesajele scrise, care sunt foarte diferite de caracteristicile tradiționale ale comunicării nonverbale. Emoji-urile sunt una dintre aceste caracteristici care le permit oamenilor să-și exprime sentimentele în detaliu.

Bazându-ne pe informațiile din prezent, pe surselor istorice, precum și pe cele religioase, putem concluziona că limbajul corpului este foarte important. Unele manifestări ale sale sunt asociate cu o atitudine negativă și altele cu o atitudine pozitivă. Având o pregătire adecvată și învățând cum să ne folosim limbajul corpului în mod eficient, ne putem îmbunătăți interacțiunile, încrederea și relațiile cu ceilalți. De asemenea, este indicat să cunoaștem influența diferențelor culturale asupra limbajului corpului pentru a înțelege și a comunica mai bine cu oamenii din alte țări. Utilizarea zilnică a tehnologiei este, de asemenea, un alt factor în creștere care influențează formele noastre de comunicare, în general. Cu toate acestea, folosirea tehnologiei în cantități nesănătoase poate, de asemenea, să dăuneze comunicării în persoană, în special limbajului corpului, deoarece scade nivelul de atenție și dezvoltă ignoranță. Există cercetări în desfășurare cu privire la modul în care tehnologia influențează comunicarea față în față și se depun eforturi pentru a găsi strategii de atenuare a potențialelor influențe negative. Manipularea limbajului corporal cu scopul de a câștiga încredere în scopuri negative este, de asemenea, o tendință în creștere. Ar trebui să fim atenți și precauți față de această tendință și să avem întotdeauna o metodă de control și echilibru împotriva a astfel de persoane rău-intenționate.

SURSE

1. Mehrabian, Albert. 1972. Nonverbal Communication, Chicago, Aldine-Atherton.

2. D'Agostino, T. A., & Bylund, C. L. (2014). Nonverbal accommodation in health care communication. Health Communication, 29(6), 563-573. Montague, E., & Asan, O. (2014).

3. Montague E and Asan O. (2014). Dynamic modeling of patient and physician eye gaze to understand the effects of electronic health records on doctor-patient communication and attention. International journal of medical informatics, 83(3), 225-234.

4. Farroni, T., Csibra, G., Simion, F., & Johnson, M. H. (2002). Eyecontact detection in humans from birth. Proceedings of the National Academy of Sciences of the United States of America,99, 9602–9602.

5. Montague, E, Xu,J., Chen,P., Asan,O., Barrett, B and Chewning, B. "Modeling eye gaze patterns in clinicians“ patient interaction with lag sequential analysis." Human factors 53, no. 5 (2011): 502-516.

6. Asan, O., & Carayon, P. (2017). Human factors of health information technology: ”challenges and opportunities”.

7. Asan, O., Kim, S. C., Iglar, P., & Yan, A. (2018). Differences in verbal and nonverbal communication between depressed and non-depressed elderly patients. Journal of Communication in Healthcare, 11(4), 297-306.

8. Gottman, John M., James D. Murray, Catherine C. Swanson, Rebecca Tyson, and Kristin R. Swanson. The mathematics of marriage: Dynamic nonlinear models. MIT Press, 2005.

9. https://fountainmagazine.com/2003/issue-42-april-june-2003/prophets-as-teachers