M. Fethullah Gulen
Ma‘rifa (Cunoașterea spirituală a lui Dumnezeu)
Ma‘rifa denotă literalmente îndemânare sau talent, o abilitate specială ce aparține anumitor oameni, și cunoaștere prin anumite mijloace. Potrivit călătorilor pe calea lui Dumnezeu, aceasta este stația în care cunoașterea este unită cu cel care știe, locul unde cunoașterea devine a doua natură și locul în care fiecare stare dezvăluie ce sau cine este cunoscut. Unii au definit ma’rifa ca apariția și dezvoltarea cunoașterii lui Dumnezeu în conștiința unei persoane sau cunoașterea lui Dumnezeu prin conștiința acesteia. Cu alte cuvinte, credinciosul a atins autorealizarea și și-a realizat propria umanitate cu toate valorile și dimensiunile ei intrinseci. Aceasta poate fi ceea ce se înțelege prin: Cel care se cunoaşte pe sine Îl cunoaşte pe Domnul său.[1]
Primul rang al ma’rifa este discernerea manifestărilor Numelor Divine care ne înconjoară și observarea climatului uimitor al Atributelor din spatele ușii misterului, întredeschisă de aceste manifestări. În timpul acestei călătorii, luminile curg continuu din ochii și urechile călătorului către limba acestuia, iar inima începe să direcționeze acele acte, care servesc ca o limbă care confirmă și proclamă Adevărul Suprem. Această limbă devine, ca să spunem așa, o dischetă de „cuvinte bune” și de lumini din adevărul dătător de lumină: La El se înalţă cuvântul cel bun şi El înalţă fapta cea bună, (35:10) încep să se reflecte pe pânza conștiinței sale.
Cel care a atins o astfel de ma’rifa este imun la orice rău și este învăluit de brizele care suflă din tărâmurile de dincolo. După cum afirmă Ibrahim Haqqi din Erzurum, „Dumnezeu a spus: „Nu pot fi cuprins nici de cer, nici de pământ.” El este cunoscut de inimă ca o Comoară Ascunsă în inimă”, traducând hadith-ul alegoric qudsi: „Nici cerurile nici pământul nu Mă pot cuprinde, ci inima unui credincios Mă conține”[2], coridoare de lumină sunt deschise de la spiritul credinciosului către Cel cunoscut de inimă. Călătorul este atât de încântat de observarea unor astfel de scene încât nu se gândește să se întoarcă la o viață normală.
Un călător care este complet închis față de orice altceva, cu excepția lui Dumnezeu, care a rezistat tuturor dorințelor și impulsurilor corporale pentru a fi purtat de valurile companiei divine, a ajuns în stadiul de ma‘rifa. Cel care călătorește în jurul acestui punct este numit călător la ma’rifa; cel care a ajuns la el este numit ‘arif (cel care are cunoștință spirituală despre Dumnezeu).
Diferențele găsite în comentariile despre ma’rifa se bazează pe temperamentele și școlile de gândire sau pe nivelurile ma’rifei în sine. Unii au căutat ma’rifa la cei care o au și au văzut sentimentul de admirație observat în ei ca manifestare a ma’rifa. Unii au văzut-o ca fiind legată de seninătate și judecă profunzimea ma‘rifei în funcție de vastitatea seninătății; dar alții au văzut-o ca închiderea completă a inimii față de orice, în afară de Dumnezeu; deși există încă alții care au înțeles-o ca pe minunea și admirația inimii în mijlocul valurilor manifestărilor divine. Asemenea inimi bat mereu de uimire și de venerație, căci ochii stăpânilor lor se deschid și se închid de venerație, iar limba lor pronunță cu uimire și admirație: Recunosc că nu pot să Te laud așa cum Tu te lauzi pe Tine Însuți.[3]
Cu spiritul zburând mereu în sus, spre eternitate, și cu inima cuprinsă de plăcerea de a găsi pacea sau de a fi liniștită, dar întotdeauna stăpână pe sine și precaută, o viață trăită în ma'rifa este la fel de calmă și pașnică ca cea trăită în grădinile Paradisului. Alături de îngeri, cei care au dobândit ma‘rifa sunt incluși în sensul: Care nu se răzvrătesc împotriva lui Allah în ceea ce le porunceşte şi care fac ceea ce li se porunceşte. (66:6). Având sentimente care sunt ca niște muguri care așteaptă să înflorească în lumina zilei, astfel de suflete se deschid complet prin ma’rifa în „lumina zilei” și experimentează plăcerea intimității cu El în fiecare moment, cu o nouă dimensiune a ma’rifei. Câtă vreme își păstrează ochii ațintiți pe ușa Adevărului Suprem, ei sunt îmbătați de întâlnirea cu El de câteva ori pe zi sau chiar la fiecare oră și sunt încântați de o nouă manifestare în fiecare moment.
În timp ce aceia care-și spun că sunt învățați continuă să se „târască”, iar filosofii continuă să filosofeze și să se lupte pentru a construi pe baza informațiilor pe care le dețin, un ‘arif (cel care a atins cunoașterea lui Dumnezeu) gustă întotdeauna pacea și vorbește despre pace într-o efuziune de „lumină." Chiar și atunci când ‘arifii se cutremură de frică și venerație față de Atotputernicul, ei simt o plăcere infinită și, în timp ce ochii lor plâng, inimile lor zâmbesc mereu.
Există diferențe de maniere și tendințe între ‘arifi, bazate pe temperamente și școli de pregătire spirituală. În timp ce unii sunt profunzi și tăcuți, ca vârtejurile, alții „duruie” ca cascadele. Unii plâng mereu de frica să nu comită păcate și nu se obosesc să-L laude pe Domnul lor; alții călătoresc continuu cu venerație, modestie și familiaritate și nu se gândesc niciodată să părăsească acest „ocean”. Cu toate acestea, alții sunt ca pământul pe care toți ceilalți îl „calcă”, deoarece nimeni nu le arată respect sau crede că sunt ‘arifi; sau sunt ca norii care trimit „apă” tuturor sub ei, sau ca brizele, pentru că ne ating sentimentele și ne sufla mult bine și favoruri.
Un ‘arif poate fi recunoscut în mai multe moduri: o astfel de persoană așteaptă favoruri de la Cel Cunoscut și devine intim doar cu Cel Cunoscut; el sau ea își ridică pleoapele și își deschide ușile inimii numai pentru El; el sau ea se întoarce numai la El cu dragoste; și experimentează cea mai mare suferință atunci când este dorit altcineva decât El. Cel care nu a dobândit adevărata cunoaștere a lui Dumnezeu Atotputernicul nu poate distinge între Cel Iubit și alții, iar cel care nu are intimitate cu Cel Iubit nu poate cunoaște chinul și durerea separării. Muhammed Lutfi spune:
Lumina cunoașterii lui Dumnezeu există în ochii sufletului unui ‘arif. Cel cu un ‘arif primește ajutorul lui Dumnezeu și știe ce este cunoașterea lui Dumnezeu.
Domnul nostru! Fii în favoarea noastră și nu fi împotriva noastră; ajuta-ne si nu-i ajuta pe alții împotriva noastră. Și oferă-i binecuvântări și pace Profetului nostru Mahomed, ales dintre noi și trimis la noi, și Familiei și Companionilor săi, nobili și dumnezeiești.
Comments