Un glosar parțial de termeni specifici Sufismului
Anihilarea întru Dumnezeu: Un sfânt se vede pe sine însuși ca fiind cuprins de luminile Existenței lui Dumnezeu și ca fiind îndrumat de Voința lui Dumnezeu; un sfânt își oferă inima în întregime lui Dumnezeu și nu-I iese din cuvânt niciodată.
Cartea: Coranul.
Cartea Creației sau a Universului: Setul complet de mesaje din univers care îl demonstrează pe Dumnezeu. Universul seamănă cu o carte: toate „capitolele” (sistemele), „paginile” (cerul, pământul, alte planete cu conținutul lor), „paragrafele” (anotimpurile, zilele, lunile), „propozițiile” (genurile, familiile, specii), „cuvintele” (ființe individuale, existente) și „literele” (atomii sau particulele) indică Existența, Unitatea, Atributele, Numele și Faptele lui Dumnezeu.
Eternitatea: a nu fi conținut de timp și spațiu sau de corporalitate și existență materială. De asemenea, termenul este folosit pentru a desemna viața veșnică în Viața de Apoi.
Liberul arbitru și destinul sau predeterminarea: primul termen denotă libera alegere umană, iar celălalt Destinul Divin. Ceea ce este important de reținut în legătură cu acești termeni este că Dumnezeu nu este legat de concepte umane atât de limitative precum „timp”. Pentru El, nu există trecut, prezent și viitor; totul este vizibil pentru El instantaneu. Prin urmare, ceea ce oamenii percep ca „destin”, „soartă” sau orice alt cuvânt folosit pentru a exprima ideea de predeterminare este că înclinațiile umane ale omului sunt aduse întru existență de Dumnezeu. Cu alte cuvinte, liberul arbitru al cuiva este inclus în „determinarea” evenimentelor de către Dumnezeu.
Atributele lui Dumnezeu: Dumnezeu are trei tipuri de atribute. Primul tip constă din Atributele Sale Esențiale, care sunt Existența, A fi etern fără de început, Permanența eternă, Absolutul Unității, Autsubzistența și a nu Ființa ca cel creat (nu există nimic ca El nicăieri). Al doilea fel constă din acele Atribute care sunt inseparabile de Ființa Divină: Viața, Cunoașterea, Auzul, Vederea, Voința, Puterea, Vorbirea și Creația. Al treilea fel constă din Atribute care, dacă ar fi găsite în El, ar fi incompatibile cu însăși Esența Sa. Prin urmare, El este absolut liber de toate astfel de atribute (defecte).
Esența lui Dumnezeu: însăși Ființa Divină a lui Dumnezeu, Dumnezeu Însuși, Dumnezeu ca Ființă Divină.
Numele lui Dumnezeu: Dumnezeu are multe Nume care Îl definesc. Fiecare Nume definește un „aspect” al Ființei Divine și se manifestă în univers pentru a da existență ființelor și evenimentelor. Unele dintre Nume sunt Preamilostivul, Atotcompătimitorul, Atotcreatorul, Atotvăzătorul, Atotputernicul, Atotvoitorul, Atotîngrijitorul, Atotcunoscătorul, și Dătătorul de viață.
Plăcerea (bună) a lui Dumnezeu: Dumnezeu este mulțumit de cineva și aprobă acțiunile cuiva.
Tronul Suprem al lui Dumnezeu: Pentru a face anumite adevăruri abstracte mai ușor înțeles, Coranul îl prezintă pe Dumnezeu ca pe un rege cu armate și un tron. Tronul, a cărui identitate și calitate reală sunt necunoscute, poate fi considerat mijlocul prin care Dumnezeu conduce și guvernează universul. De exemplu, apa este văzută ca tronul vieții, deoarece este un mijloc, chiar și originea vieții. Un alt exemplu este pământul (solul), văzut ca tronul milei, așa cum Dumnezeu își manifestă de obicei mila Sa prin pământ.
Cel ce este la început de drum: Credinciosul care își începe călătoria (spirituală) către Dumnezeu.
Maestru sau Ghid: Profesorul sau educatorul de înaltă clasă în sufism; cel care educă și călăuzește călătorii sau dervișii în drumul lor către Dumnezeu.
Adevărul lui Mahomed: Adevărul substanțial care se află în spatele tuturor existenței și mai ales a principiilor islamice; adevărul reprezentat de Profetul Mahomed, asupra lui fie pacea și binecuvântările, ca Mesager al lui Dumnezeu.
Progresarea sau călătoria, „de la” Dumnezeu: Un sfânt este însărcinat să transmită altora poruncile divine sau să-i îndrume pe oameni spre calea lui Dumnezeu și pe calea către Dumnezeu.
Progresarea sau călătoria „întru” Dumnezeu: călătoria continuă a unui Sufit în manifestările Atributelor și Numelor Divine; călătoria continuă pentru a dobândi cunoașterea deplină a lui Dumnezeu până la anihilarea sinelui său întru Voința Divină.
Coran: Cartea Sfântă a musulmanilor revelată de Dumnezeu, prin Arhanghelul Gavriil, Profetului Mahomed, asupra lui fie pacea și binecuvântările, pe o perioadă de 23 de ani.
Atingerea lui Dumnezeu: Atingerea recunoașterii de către un călător a lui Dumnezeu ca Creator, Atotprevăzător, Preamilostiv, Preadrept și așa mai departe și deținând un anumit grad de cunoaștere a Lui în funcție de capacitatea sa.
Suflet sau Sine: originalul său coranic este nafs, care are două semnificații: însăși identitatea unei ființe și centrul sau mecanismul carnal al unei ființe. Este purificat și dezvoltat prin anumite etape până când devine sufletul curat și plăcut lui Dumnezeu.
Subzistența cu Dumnezeu: Un sfânt se vede pe sine ca subzistând în totalitate prin menținerea vieții sale și guvernarea acțiunilor sale de către Dumnezeu
Sunna: Viața exemplară a Profetului Mahomed, asupra lui fie pacea și binecuvântările și setul de norme pe care le-a stabilit pentru a gândi, a trăi și a se închina în conformitate cu Islamul.
Călător: Cel care urmează un sistem sufist pentru a ajunge la Dumnezeu.
Călătoria „spre” Dumnezeu: Un sufist care urmează o cale sau un sistem de pregătire spirituală sufistă până la atingerea lui Dumnezeu.
Uniune sau Reuniune: Găsirea și cunoașterea lui Dumnezeu în inima sau conștiința cuiva. De asemenea, denotă dobândirea cunoașterii depline și a iubirii de Dumnezeu. Nu ar trebui să fie niciodată înlocuit sau confundat cu astfel de credințe greșite precum întruparea și comuniunea cu sau participarea la Ființa Divină. În sufism, lumea este tărâmul separării, deoarece sufletul omului(existența sa principală) nu este corporal și, prin urmare, nu aparține lumii corporale. El aparține lumilor imateriale sau metafizice, unde manifestările divine sunt mai clare.Pe cealaltă lume, o persoană va cunoaște realitățile și va fi familiarizată cu realitățile divine așa cum sunt ele cu adevărat. De aceea moartea este prima ușă care se deschide către această lume și se reunește cu Dumnezeu după despărțire.
Unitatea Ființei: Viziunea unui sfânt extatic asupra creației ca fiind anihilată întru Dumnezeu și a lui Dumnezeu ca ființă existentă adevărată. Nu trebuie confundat cu monismul și panteismul.
Calea sau Drumul: sistemele sufiste de antrenament spiritual.
Lume/Lumi: Există nenumărate lumi, fiecare dintre ele având propriile sale caracteristici. De exemplu, Lumea Reprezentărilor sau Formelor Ideale este dimensiunea imaterială sau semi-materială a existenței în care faptele umane iau forme particulare. Cealaltă lume este tărâmul în care oamenii vor merge fie în Paradis, fie în Iad după ce au fost înviați și judecați. Lumile imateriale, în special, sunt de multe tipuri diferite. Din nou, fiecare specie, chiar și fiecare membru al speciei umane, are propria sa lume.
Comments