top of page

Învățarea în toate


Învățarea în toate


Educația formală, laică a lui Fethullah Gülen nu a ajuns mai departe de clasa a IV-a. Cu toate acestea, există câteva povești din acești ani care ne ajută să înțelegem cum a început să se contureze personalitatea lui Gülen. Belma [Sönmez] Özbatur a fost educatoarea sa în școală primară. A început să predea în școala de stat din Korucuk în 1948, pe când avea douăzeci de ani. Își amintește că Fethullah se afla printre primele sale clase. Când a ajuns în Korucuk, în noiembrie, ningea atât de puternic, încât abia putea vedea casele din sat de pe drum. Și atunci când a venit momentul ca școala să înceapă, nu își putea găsi elevii. Toți erau izolați într-o școală islamică. Republica impusese recent standarde pentru educația laică. Sătenii se supuneau cu greu acestor hotărâri. Belma își amintește că satul era „foarte sărac”. Niciunul dintre studenți nu avea uniformă, nici măcar seturi complete de îmbrăcăminte pe care să le poarte la clasă. Toți aveau părul lung și neîngrijit. Își amintește că unul dintre primele lucruri pe care le-a făcut după ce a primit primul ei salariu a fost să plătească frizerul local pentru a le tunde părul39.

Belma își amintește foarte clar lucruri despre cel mai faimos student al său, așa cum l-a numit într-un interviu pe care l-a oferit în 2006:

Fethullah Gülen a fost un altfel de elev. Era muncitor, bine- crescut - un copil care privea lucrurile de departe. Era serios. Pentru noi, a fi ofițer militar însemna să ai un spirit naționalist și de fraternitate. Fethullah a avut aceste sentimente puternice, de aceea mi-am dorit ca [într-o zi] să fie ofițer. Acest sat fusese martor al războiului rus. Înghesuiau bunicile și bunciii într-o cameră și îi ardeau de vii. Mi s-au povestit aceste evenimente. Deci, oamenii din Korucuk aveau admirație, dragoste și respect pentru soldații [turci].

Privea și zâmbea de departe; el râdea foarte rar cu voce tare când era fericit. El nu era obișnuit ca ceilalți studenți. El stătea lângă o fereastră din spate... El venea să ni se alăture la sport și gimnastică... El nu se arunca cu capul înainte; urmărea - dar, odată ce lua o decizie, mergea și o punea în aplicare.

El era mare; alb [pal] - mă privea în ochi. Înainte de a termina clasa a IV-a, el a trebuit să plece [când tatăl său a fost invitat să fie imam în Alvar]... Dar tatăl său și întreaga familie erau oameni autoeducați care citeau studiile religioase.

Într-o zi a venit să mă viziteze. El îmi spunea „profesoara mea”. I-am spus: „Fethullah - de ce nu te întorci? Continuă - te rog, termină școala”. Știam că familia lui trebuie să meargă, dar am vrut să continui să îi fiu profesoară40.

Profesoara era mândră de elevul ei și a recunoscut clar abilitatea lui încă de la început, chiar anticipând că va deveni ofițer - ceea ce era, pentru un turc laic, cea mai mare laudă. Era un băiat cuviincios. Dar, o dată, Belma și-a amintit că, atunci când s-a amestecat într-o bătaie din curtea școlii, ea „l-a tras ușor de ureche”, apoi i-a spus, surprinsă: „Și tu, Fethullah? Nu vreau să mai văd așa ceva încă o dată!”41 Și, în general, nu a mai văzut.

Când Gülen avea 11 ani - sau în anul 1949, familia s-a mutat la 8 km de Korucuk, într-un alt sat, Alvar, unde Ramiz fusese numit imam. Din această perioadă Gülen își amintește: „Când tatăl meu era imam în satul Alvar, am învățat să citesc Coranul cu pronunția și ritmul corect de la Hacı Sıdkı Efendi din Hasankale, cartierul nostru. Nu aveam unde să stau în Hasankale, așa că trebuia să fac drumul de 7-8 kilometri [4 mile] dus- întors”.42 Mulți adulți își aduc aminte de astfel de greutăți din copilărie - că au mers pe jos până la școală kilometri întregi, dus-întors, pe zăpadă, chiar și vara. Fără îndoială, și Fethullah s-a chinuit în unele dintre drumurile sale. Dar pe parcursul celor trei ani în care familia a stat în Alvar, statutul lui Gülen a înregistrat o creștere clară. În această perioadă a susținut prima sa predică. Relatarea lui Murat Alptekin este următoarea:

Într-o seară de Ramadan, tatăl său, Ramiz Efendi, trebuia să țină o predică după cină. [Fethullah] a fost unul dintre cei care au ajuns devreme la moschee. Credincioșii tocmai se adunaseră. Kazım Efendi, respectat de către bărbații importanți din Alvar pentru calitățile sale spirituale, s-a uitat la Gülen. Ochii lor s-au întâlnit. Kazım Efendi s-a ridicat și, luând turbanul și mantia lui Ramiz Efendi, l-a pus pe băiat în mijlocul privirilor uluite ale adunării. Gülen era de asemenea uimit. Era prea tânăr pentru a da o predică înaintea unei mulțimi atât de mari... Cu toate acestea, când a început predica, adunarea, care nu a putut înțelege de ce Kazım Efendi a pus un băiat de 14 ani pe amvon, a început să-i asculte cuvintele cu uimire. Subiectele erau una, însă cel care le explica era altceva. Predica unui băiat în vârstă de 14 ani a captat inimile adunării, iar unii au leșinat din cauza vocii care se auzea de la amvon.43

Așadar, există mai mult decât un pic de hagiografie aici. Unele detalii pot fi exagerate - a interpreta acest eveniment dintr-un sat de provincie ca genul de reacții pe care oamenii le-au avut la predicile lui Hogeaefendi mai târziu în viața sa.

Dar sora sa Nurhayat își amintește că prima predică a lui Fethullah a avut loc la Alvar, probabil în 1952 (Gülen avea 14 ani). Era primăvară târzie sau începutul verii (Ramadanul din acel an a fost între 25 mai și 24 iunie). După cum își amintește Nurhayat: „Prima lui predică a fost la Alvar... A fost rugăciunea tarawih, într-una din nopțile Ramadanului. Hogeaefendi a ținut o predică după rugăciune. În mod normal, femeile nu mergeau la moschee. Tatăl nostru nu ne dădea voie să mergem... Dar am mers pe ascuns. Atunci l-am auzit prima dată”. Când am întrebat-o pe Nurhayat dacă își amintește ce a spus Fethullah spunând în acea noapte, mi-a răspuns:

Chiar nu știam că Hogeaefendi urma să predice. Un semn mi s-a arătat. Am avut un vis. În mod normal, rulați aluatul într-o tavă și, după un timp, o întoarceți invers. Ei bine, în acest vis am rulat aluat într-o tavă și când l-am întors invers, era soare sub el! M-am trezit - și m-am dus la tatăl meu. Sıbgatullah era lângă lângă mine. I- am spus visul meu tatălui meu. El a spus: „Va fi un mare âlim [savant] care va ieși din această casă. El va educa oamenii spre binele acestei lumi și pentru Viața de Apoi. Sıbgatullah a spus: „eu voi fi acela”. Apoi, chiar dacă am visat acest lucru, îmi amintesc doar că auzeam vocea lui Hogeaefendi și îl priveam prin fereastră - femeile stăteau la etaj [în moschee].44

Acum, din nou, pentru unii, liniile din această poveste între ficțiune, fantezie, teologie și istorie s-ar putea încețoșa destul de rapid. Dar cariera lui Fethullah Gülen ca predicator a început la Alvar.

Însă, conform cel puțin unei surse, predicii timpurii a lui Fethullah nu i-a urmat chiar pacea. Situațiile care au determinat familia să plece de la Alvar nu sunt complet sigure. În biografia sa oficială, Gülen relatează: „Tatăl meu a trebuit să plece din Alvar. După o perioadă de timp în Artuzu, s-a stabilit la Erzurum”.45 Această intrare scurtă sugerează probleme. Ramiz a trebuit să părăsească Alvarul. Cauzele nu sunt clare, iar sursele se contrazic. Discursul tânărului Fethullah de la amvon a deranjat unii localnici? A fost ceva ce a spus el? Au devenit unii din Alvar gelosi pe familia Gülen? Sau Fethullah era prea moralizator la o vârstă fragedă? Toate au o oarecare rezonanță în evidența istorică, oricât de slabă. Dar de- taliile sunt mai puțin importante decât obiectivul general: o experiență a unei controverse poate să fi colorat prima incursiune a tânărului Gülen în domeniul predicării. Nu va fi ultima.

9 afișări0 comentarii

Postări recente

Afișează-le pe toate

Comments


Cumpărați Cărțile lui Fethullah Gulen

bottom of page