M. Fethullah Gulen
Ikhlas (Sinceritatea sau Puritatea intenției)
Ikhlas a fost interpretat ca fiind drept, sincer și pur; să fii distant față de spectacol și ostentație în intenție și conduită; și să fii imun la orice întunecă sau murdărește inima. Puritatea intenției, sinceritatea în gândire, urmarea fără câștiguri lumești a relației cu Dumnezeu și loialitatea în slujirea față de Dumnezeu sunt, de asemenea, incluse în aceasta.
Ikhlas presupune să nu cauți nimic lumesc în timp ce îl închini și îl asculți pe Dumnezeu, să îndeplinești datoria de slujire numai pentru că Dumnezeu o poruncește și să rămâi tăcut cu privire la orice experiență personală a tratamentului special și a darurilor speciale ale lui Dumnezeu și să cauți doar aprobarea și buna plăcere a Lui.
Sinceritatea este una dintre cele mai semnificative calități ale celor mai credincioși sau loiali lui Dumnezeu; loialitatea este văzută ca fiind izvorul, iar sinceritatea ca apa dulce care provine din el. Cel mai elocvent al umanității, peste el să fie pacea și binecuvântările, a declarat că cel care bea neîntrerupt din această apă timp de patruzeci de zile va găsi căi de înțelepciune deschise din inima sa către limba sa și că o astfel de persoană va vorbi întotdeauna cu înțelepciune. [1]
Loialitatea sau credința este atributul principal al Profeției, iar sinceritatea este dimensiunea sa cea mai strălucitoare. Sinceritatea este înnăscută în Profeți; toți ceilalți oameni încearcă să o obțină în timpul vieții. Printre acestea, de exemplu, Coranul îl descrie pe profetul Moise: El a fost ales şi a fost un trimis şi un profet. (19:51).
Așa cum credința și sinceritatea sunt absolut intrinseci, vitale și esențiale pentru Profeți, ele înseamnă pentru cei care transmit altora mesajul Profeților din orice epocă, atât cât înseamnă aerul și apa pentru viețile ființelor vii. În plus, ele erau sursele lor cele mai importante de putere. Profeții erau convinși că nu pot face un pas înainte fără sinceritate, iar reprezentanții cauzei Profeției trebuie să creadă că nu vor putea realiza nimic fără ea. Credința și sinceritatea sunt două aripi sau două oceane adânci care se extind de la Favoarea și Harul Divin până la inima credinciosului. Cine poate naviga pe aceste oceane sau poate zbura cu aceste aripi va ajunge la destinație, pentru că se află sub protecția lui Dumnezeu. Dumnezeu prețuiește ceea ce este făcut pentru a-I plăcea Lui și numai de dragul Lui, indiferent de dimensiunea sau importanța aparentă; El este preocupat de calitatea, nu de cantitatea faptelor. Prin urmare, El prețuiește o mică faptă săvârșită cu sinceritate, în detrimentul a multor fapte făcute nesincer.
Sinceritatea este o atitudine a inimii, iar Dumnezeu vede persoana în funcție de înclinația inimii sale. Profetul, asupra lui fie pacea și binecuvântările, declară: Cu siguranță, Dumnezeu nu judecă întruchiparea voastră trupească, nici înfățișarea. Mai degrabă, El judecă inimile voastre.[2] Sinceritatea este un merit Divin misterios acordat celor care au inima curată pentru a crește ceea ce este puțin și pentru a aprofunda ceea ce este superficial și pentru a acorda închinării finite (limitate) recompensă infinită. Omul poate folosi sinceritatea pentru a cumpăra cele mai valoroase lucruri din piețele acestei lumi și ale următoarei și este stimat, binevenit și respectat acolo unde alții suferă o mare durere. Această putere misterioasă a sincerității l-a făcut pe Mesagerul lui Dumnezeu, pacea și binecuvântările fie asupra lui, să declare: Fii sincer în religia ta; puțină muncă (cu sinceritate) este suficientă pentru tine[3], și: Fii sincer în faptele tale, căci Dumnezeu acceptă numai ceea ce se face cu sinceritate.[4]
Dacă considerăm o faptă ca fiind trupul, sinceritatea este sufletul ei. Dacă o faptă reprezintă o aripă a unei perechi de aripi, sinceritatea este cealaltă. Un trup fără suflet nu are nicio valoare și nimic nu poate zbura cu o singură aripă. Cât de potrivite sunt cuvintele lui Jalalu’d-Din Rumi:
Ar trebui să fii sincer în toate faptele tale,
pentru ca Domnul Atotmaiestuos să le accepte.
Sinceritatea este aripa păsării actelor de ascultare.
Fără o aripă, cum poți zbura către tărâmul prosperității?
Următoarele cuvinte ale lui Bayazid al-Bistami, unul dintre cei mai faimoși sfinți și maeștri ai căii sufite, sunt, de asemenea, foarte potrivite:
M-am închinat Domnului meu timp de treizeci de ani cu toată puterea mea. Apoi am auzit o voce care spunea: O, Bayazid! Comorile lui Dumnezeu Atotputernicul sunt pline de acte de închinare. Dacă intenționezi să ajungi la El, trebuie să te vezi nesemnificativ la ușa lui Dumnezeu și să fii sincer în faptele tale.[5]
Pentru unii, sinceritatea implică ascunderea de ceilalți atunci când îndeplinesc fapte excedentare și evitarea oricărui spectacol și ostentației. Pentru alții, înseamnă că nu este important dacă cineva este văzut sau nu în timpul săvârșirii faptelor religioase. Totuși, pentru alții, înseamnă să fii atât de implicat în închinare sau în fapte religioase atunci când cauți plăcerea lui Dumnezeu, încât nici măcar nu-ți amintești dacă ar trebui să fii sincer sau nu.
Autosupravegherea este o dimensiune esențială a sincerității, iar o persoană cu adevărat sinceră nu ia în considerare nicio posibilă plăcere spirituală care ar putea apărea, și nici nu speculează dacă astfel de fapte îi vor asigura intrarea în Paradis. Sinceritatea este un mister între Dumnezeu și slujitor și Dumnezeu o pune în inimile celor pe care îi iubește. Cel a cărui inimă este trezită în sinceritate nu-și face griji că este lăudat sau acuzat, înălțat sau înjosit, conștient sau inconștient de fapte sau dacă este răsplătit. O astfel de persoană nu se schimbă și se comportă la fel în public și în privat.
O,Doamne! Include-ne printre slujitorii Tăi sinceri (în credință și în practicarea Religiei) și înzestrați cu o sinceritate desăvârșită; și oferă-i binecuvântări și pace Profetului celor înzestrați cu sinceritate desăvârșită și Familiei sale sincere.
Commenti