Numele său nu are același ecou precum cel al lui Nicolaus Copernic, Roger Bacon sau Galileo, dar este motivul pentru care acești oameni de știință menționați mai sus au ajuns astăzi să fie atât de cunoscuți.
Exponent al Epocii de Aur a islamului, Ibn al-Haytham și-a dedicat întreaga viață pentru a înțelege cum funcționează lumea și pentru a facilita avansul științific, pe care astăzi îl luăm de-a gata. Cunoscut și sub numele de „Alhacen” sau „Alhazen” și de prea puțini drept „Părintele opticii moderne” (Tbhaki, Amr, ASM), a influențat prin munca sa mulți oameni de știință care l-au succedat, cum ar fi Isaac Newton și René Descartes. Există persoane care îl venerează pe al-Haytham, însă acesta nu a primit în niciun caz atenția pe care o merită în istorie, așa cum s-a întâmplat în cazul multor oameni de știință musulmani din lumea veche, care au fost umbriți de Renașterea europeană. „Acești mari oameni de știință, filozofi și artiști și-au trăit viețile cu demnitate și au influențat Europa într-o mulțime de feluri” (Ali, p. 162).
Profesorul George Saliba de la Universitatea Columbia a afirmat că „Este universal cunoscut faptul că Ibn al-Haytham este considerat unul dintre cei mai creativi, dacă nu chiar cel mai creativ om de știință pe care civilizația islamică l-a cunoscut vreodată” (www.light2015.org).
Al-Hassan Ibn al-Haytham (www.ibnalhaytham.com) s-a născut în Basra, actualul Irak, în anul 965. Perioada în care s-a născut al-Haytham a reprezentat „epoca de aur” a lumii musulmane, o perioadă istorică a inovației și comunicării în continuă evoluție, care a fost aproape uitată. Deși în prezent nu îi este cunoscut impactul pe scară largă, această perioadă a oferit idei noi și o bază academică care reprezintă punctul de plecare a multor cercetări științifice apărute câteva secole mai târziu, în timpul Renașterii europene.
În această perioadă a „zenitului musulman, atât în domenul artei și științei, cât și în cel al agriculturii, geografiei și cel militar” (Ali, p. 162) Orientul Mijlociu era mult mai avansat decât orice alt loc din lume. Apăruseră orașele impresionante și puternic populate precum Bagdad, Basra și Cairo, centre de învățare și simboluri ale progresului rapid. Învățații, oamenii de știință, filozofii și matematicienii din apropiere și de pe meleaguri îndepărtate se înghesuiau să facă comerț și să studieze în Orientul Mijlociu. „Nu trebuie uitat că civilizația arabă a jucat un rol esențial în transmiterea și dezvoltarea ideilor și a deschis calea către cunoaștere” (Rius-Pinies, p. 97). Rutele comerciale care se extinseseră erau împânzite de oameni care călătoreau spre și dinspre teritoriul Orientului Mijlociu. Acest lucru a ajutat la răspândirea tuturor acestor descoperiri minunate care aveau loc în punctele de atracție prospere ale lumii musulmane și a motivat o mulțime de oameni să viziteze orașele populare, să cunoască personalități interesante și să-și adauge propriile contribuții la ceea am putea numi unul dintre primele centre culturale și istorice de pe planetă.
Se fac multe speculații cu privire la viața lui Ibn al-Haytham, din cauza lipsei de dovezi și informații scrise. Există foarte puține povești în care să se vorbească despre cei șaptezeci și cinci de ani de viață ai săi petrecuți pe Pământ și cu atât mai puține detalii consistente. Una dintre aceste povești, asupra căreia cercetătorii s-au pus în mare parte de acord, a avut cel mai mare impact asupra vieții sale. Ibn al-Haytham și-a oferit serviciile lui Al-Hakim bi-Amr Allah, califul Egiptului din acea perioadă. I-a fost încredințată sarcina de a descoperi o modalitate prin care să controleze debitul Nilului, care făcea probleme în zonele din împrejurimea Egiptului, din cauza inundațiilor imposibil de stăpânit. A realizat că strategia sa de a construi un baraj de apă nu va fi îndeplinită cu succes. Califul egiptean era cunoscut pentru tratamentul deosebit de crud și brutal pe care îl aplica supușilor săi (Tbakhi, Amr, ASM). Așadar, rămânând fidel naturii sale, atunci când al-Haytham nu a fost capabil să vină cu o soluție la problema pe care și-a propus să o rezolve, califul s-a înfuriat și a căutat să-l facă pe al-Haytham să plătească. Unele surse spun că ar fi fost închis, iar altele că s-ar fi ascuns, însă cert este în această poveste că al-Haytham l-a păcălit pe calif, convingându-l că era bolnav mintal, astfel încât viața să-i fie cruțată; o întorsătură unică de situație care a adus multe beneficii lumii moderne. Fie că se afla în arest la domiciliu sau că era ascuns departe de mânia califului răzbunător, în această perioadă de izolare al-Haytham a scris cea mai faimoasă și influentă lucrare a sa, „Tratatul de optică” („Kitab al-Manazir”), precum și o mulțime de alte lucrări pe diverse teme (Tbakhi, Amr, ASM).
În unul dintre puținele citate care îi pot fi atribuite direct, al-Haytham spune: „Dacă aflarea adevărului este scopul omului de știință... atunci el trebuie să devină inamicul a tot ceea ce citește” (www.ibnalhaytham.com). Opiniile sale despre puterea experimentului, necesitatea dovezilor științifice și importanța procesului experimental au modelat, de-a lungul timpului, modul în care oamenii de știință își desfășoară activitatea și își demonstrează concret descoperirile. „Una dintre caracteristicile care face din Ibn al-Haytham un om de știință modern este că metoda sa științifică a fost caracterizată de experiment, adică a încercat întotdeauna să demonstreze validitatea a ceea ce a descoperit” (Rius-Pinies, p. 98). Nu numai că Ibn al-Haytham și-a perfecționat descoperirile, dar a creat experimente prin care să demonstreze criticilor validitatea descoperirilor sale, fără a mai lăsa loc de dezbateri și comentarii cu care se confruntase în trecut. Unul dintre aceste experimente a fost extrem de simplu: și-a rugat elevii să se uite la soare, demonstrându-le că lumina puternică pe care o emană soarele provoacă arsura ochilor și că argumentul care spune că ochii ar fi sursa luminii, propus de Euclid și Ptolemeu, este greșit; lumina se naște în afara ochiului și se reflectă în el (Powers, NYT). Înainte de descoperirile lui al-Haytham, se credea că simțul văzului este bazat pe razele invizibile din interiorul ochilor care emit lumină. Al-Haytham a infirmat această concepție despre simțul văzului și, datorită experimentelor sale, a putut să-și susțină descoperirile. „Datorită cercetărilor sale bazate pe structura ochiului, a putut explica cum se mișcă ochiul și cum funcționează vederea binoculară” (Rius-Pinies, p. 100).
Dorind să se asigure că abordarea este cea corectă și vrând să înțeleagă pe deplin descoperirile făcute, a disecat ochiul și a studiat structura lui interioară, pentru a ajunge la o cunoaștere cuprinzătoare. Este cel care a denumit părțile ochiului; o mie de ani mai târziu, folosim aceeași termeni: „cristalină”, „umoare apoasă”, „umoare vitroasă” și „retină” (Rius-Pinies, p. 100).
Ibn al-Haytham este apreciat pentru descoperirile sale inovatoare din domeniul opticii, însă puțini îi cunosc contribuțiile aduse și altor științe. Mulți dintre cei care l-au studiat îl consideră unul dintre primii polimați, (Rashed, p. 773), adică o persoană care are cunoștințe ample în mai multe domenii. „De fapt, ca om de știință din perioada medievală, a beneficiat de o educație care cuprindea religia, literatura, gramatica, filozofia, matematica și astronomia, alături de alte discipline” (Rius-Pinies, p. 97). Doar aproximativ cincizeci din cele în jur de o sută de lucrări academice ale sale au fost descoperite până în acest moment.
Pe lângă progresele uimitoare pe care le-a realizat în domeniul optometriei, Ibn al-Haytham a contribuit, de asemenea, și la alte domenii diverse de studiu, un atribut cu care nu mulți oameni de știință se pot lăuda. A fost cunoscut drept mare filozof și a deschis calea către fenomenologie, (Tbakhi, Amr, ASM) o disciplină complexă a filozofiei. De asemenea, Al-Haytham a fost primul filozof care a făcut o legătură între lumea religiei și cea a științei, lucru care dovedește că era un adevărat vizionar (Tbakhi, Amr, ASM).
În domeniul astronomiei, al-Haytham a fost unul dintre primii oameni de știință care a început să se îndoiască de teoria geocentrică, de ideea că Pământul ar fi centrul Universului. Studiile și criticile aduse astronomiei ptolemeice le-au fost de folos astronomilor care l-au succedat și care au fost influențați de scrierile sale (Tbakhi, Amr, ASM). În ultimii ani de viață a scris „Modelul de mișcare al fiecăreia dintre cele șapte planete”. A fost descoperită doar o copie deteriorată, din conținutul căreia lipsește o bună parte. În matematică, progresul adus de acesta a inclus dezvoltarea unei legături între două științe separate anterior: algebră și geometrie (Tbakhi, Amr, ASM). Deși nu avem informații cum că al-Haytham ar fi făcut vreo descoperire majoră în astronomie, lucrările sale au produs suficientă îndoială în rândul oamenilor de știință care l-au succedat, cu privire la forma corectă a galaxiei și au influențat semnificativ mulți oameni de știință occidentali în căutările lor.
Este derutant ne gândim cu cât de mult timp în urmă au luat naștere lucrările lui al-Haytham, având în vedere că au fost studiate și traduse amănunțit doar recent. „ (…) Cele șapte volume ale textului în arabă au fost editate, traduse și studiate corespunzător de către prof. Abdelhamid I. Sabra abia la sfârșitul secolului al XX-lea …” (Rius-Pinies, p. 99). Faptul că munca sa a avut atât de mult de așteptat pentru a fi tradusă și adusă în fața publicului a ușurat viața altor oameni de știință, deoarece s-au folosit de scrierile lui al-Haytham și și le-au însușit fără să fie descoperiți, culegând roadele succesului său. Un exemplu în acest sens este Erazmus Witelo, un filozof din secolul al XIII-lea care a scris o carte despre optică. S-a descoperit mai târziu că a preluat o parte semnificativă din lucrarea lui al-Haytham și a reprodus-o în nume propriu, câștigând astfel titlul de „Maimuța lui Alhazen” (www.light2015.org).
Dacă ne raportăm la slaba reprezentare a oamenilor de știință musulmani din această perioadă putem face o paralelă cu opiniile predominante din cultura occidentală de astăzi despre Orientul Mijlociu (Hehmeyer, Khan, p. 1467). Chiar și în timpul Renașterii europene, oamenii de știință și filozofii din acea vreme au discreditat și subapreciat munca învățaților musulmani și au sfârșit prin a și-o asuma, alterând astfel percepțiile și părerile generațiilor următoare. Sunt de părere că în Statele Unite există un consens general referitor la lipsa contribuțiilor semnificative ale Orientului Mijlociu în domeniul științei, matematicii, filozofiei și astronomiei, pentru că nu am fost educați cu privire la astfel de subiecte. Acest consens a devenit parte dintr-o lipsă de considerație nefondată, care a produs o atitudine xenofobă și care i-a oprimat și discreditat pe musulmani pentru realizările lor timp de generații.
ANUL LUMINII
Națiunile Unite au făcut un pas important acum câțiva ani, declarând în mod oficial anul 2015 drept Anul Internațional al Luminii. La împlinirea a o mie de ani de la scrierea cunoscutului „Tratat de optică” a lui Ibn al-Haytham, acest an a fost dedicat sărbătoririi unor repere importante din istoria luminii și a dezvoltării științei. Acest gest este incredibil de important pentru recunoașterea meritelor și onoarei omului care și-a dedicat întreaga viață pentru a schimba nu numai modul în care vedem lumea, ci și modul în care înțelegem însăși vederea. Este un pas semnificativ prin care îl onorăm nu numai pe Ibn al-Haytham, ci și pe numeroșii oameni de știință musulmani care l-au precedat, care i-au fost contemporani, care au urmat după acesta și marile progrese pe care ni le-au oferit. Scopul Anului Internațional al Luminii a fost de a crește printr-o campanie nivelul de conștientizare „al modului în care tehnologiile optice promovează dezvoltarea durabilă și oferă soluții pentru provocările la nivel mondial din domeniul energiei, educației, agriculturii, comunicațiilor și sănătății” (lightsources.org/about-2/). ).
Un alt proiect de impact al anului 2015 a fost „1001 de invenții și lumea lui Ibn al-Haytham”, un scurtmetraj produs în cinstea lui Ibn al-Haytham și a realizărilor de pe parcursul vieții sale.
Este impresionantă cantitatea de informații și inovații pe care lumea le-a dobândit din cele câteva lucrări ale lui al-Haytham care au supraviețuit. Ibn al-Haytham ne-a îmbogățit cunoștințele științifice despre anatomia ochiului, despre modul în care funcționează vederea și relația sa cu creierul. Experimentele sale ne-au învățat cât de important este procesul științific și susținerea ideilor cu dovezi solide. Pe baza studiilor sale despre lumină, lentile și refracție a fost inventat telescopul și microscopul (Powers, NYT). Putem doar să ne imaginăm ce alte informații am fi descoperit dacă scrierile sale ar fi supraviețuit. Cu ajutorul contribuțiilor lui Ibn al-Haytham, lumea a făcut un mare salt într-un viitor al progresului.
„Oamenii de știință arabi reprezintă un exemplu concret de personalități ignorate și neînțelese și, din acest motiv, Ibn al-Haytham rămâne încă un necunoscut pentru majoritatea occidentalilor” (Rius-Pinies, p. 96). Ibn al-Haytham și-a dedicat întreaga viață dezvoltării de idei și invenții care au schimbat lumea, au făcut-o mai confortabilă pentru generațiile viitoare și au deschis orizonturi pentru oamenii de știință ai civilizației occidentale care au ajuns să-și însușească munca sa. A trăit doar șaptezeci și cinci de ani, însă a avut realizări care s-ar putea întinde pe zece vieți.
SURSE
• Ali, Rabia Umar. "Medieval Europe: The Myth of Dark Ages and the Impact of Islam." Islamic Studies51, no. 2 (2012): 155-68. http://www.jstor.org/stable/23643958.
• “Discover the World of 11th Century Scientist Ibn Al-Haytham.” 1001 Inventions and the World of Ibn Al-Haytham, 1001 Inventions Limited, King Abdul Aziz Center, UNESCO, IYL 2015, 2015, www.ibnalhaytham.com/.
• Hehmeyer, Ingrid, and Aliya Khan. “Islam's Forgotten Contributions to Medical Science.” Canadian Medical Association Journal, vol. 176, no. 10, 8 May 2007, pp. 1467–1468., doi: 10.1503/cmaj.061464.
• “Ibn Al-Haytham and the Legacy of Arabic Optics.” International Year of Light - Ibn Al-Haytham and the Legacy of Arabic Optics, 2015, light2015.org/Home/ScienceStories/1000-Years-of-Arabic-Optics.html.
• “International Year of Light: United Nations Educational, Scientific and Cultural Organization.” International Year of Light | United Nations Educational, Scientific and Cultural Organization, 2017, www.unesco.org/new/en/unesco/events/prizes-and-celebrations/celebrations/international-years/international-year-of-light/.
• org. 15 May 2020, lightsources.org/about-2/.
• Powers, Richard. “Eyes Wide Open.” The New York Times, 18 Apr. 1999, archive.nytimes.com/www.nytimes.com/library/magazine/millennium/m1/powers.html.
• Rashed, Roshdi. "Portraits of Science: A Polymath in the 10th Century." Science297, no. 5582 (2002): 773. http://www.jstor.org/stable/3831971.
• Rius-Pinies, Monica. “On Science and the Construction of Identities: Remembering Ibn Al-Haytham (965–1039).” Contributions to Science: Open Access, 2015, doi:10.2436/20.7010.01.217.
• Smith, John D. "The Remarkable Ibn Al-Haytham." The Mathematical Gazette76, no. 475 (1992): 189-98. doi:10.2307/3620392.
• Tbakhi, Abdelghani, and Samir S. Amr. “Ibn Al-Haytham: Father of Modern Optics.” Annals of Saudi Medicine, vol. 27, no. 6, 2007, doi:https://doi.org/10.5144/0256-4947.2007.464.
Comentários