EU sau NOI?

Pandemii și unitate

O pandemie (din greacă, pan = „toți” și demos = „oameni”) este o epidemie a unei boli infecțioase răspândită pe o suprafață teritorială întinsă, de exemplu pe mai multe continente sau în întreaga lume și care afectează un număr însemnat de oameni.

Cuprinsul articolului:

· În timp ce măsurile de protecție la nivel individual sunt cruciale, soluțiile reale apar atunci când se acționează colectiv. Pandemiile afectează „pe toată lumea” și din acest punct de vedere ar trebui gândite soluțiile.

· Națiunile ar trebui să colaboreze atunci când iau decizii asupra măsurilor de precauție, iar țările care se află sub efectele grave ale pandemiei ar trebui sprijinite.

· Este necesară o distribuție echitabilă a vaccinurilor sau a altor opțiuni posibile de tratament. Putem depăși acest tip de amenințări globale dacă toate națiunile acționează colectiv.

O pandemie (din greacă, pan = „toți” și demos = „oameni”) este o epidemie a unei boli infecțioase care s-a răspândit pe o suprafață teritorială întinsă, de exemplu pe mai multe continente sau în întreaga lume și care afectează un număr însemnat de oameni. O pandemie este o epidemie care are loc la o scară care depășește granițele internaționale, afectând de obicei oamenii de pe întreg globul. O boală sau o afecțiune nu poate fi numită pandemie doar pentru că este răspândită sau ucide mulți oameni; trebuie să fie și infecțioasă. De exemplu, cancerul sau alte boli cronice precum diabetul sau hipertensiunea arterială sunt responsabile pentru multe decese, dar nu sunt considerate pandemii, deoarece boala nu este nici infecțioasă, nici contagioasă.

Ce soluții există pentru a pune capăt unei pandemii? În timp ce măsurile de protecție la nivel individual sunt cruciale, soluțiile reale apar atunci când se acționează colectiv. Pandemiile afectează „pe toată lumea” și din acest punct de vedere ar trebui gândite soluțiile. „Fiecare oaie atârnă de propriul ei picior”, spun turcii, adică fiecare plătește pentru propriile greșeli, nu pentru greșelile altora. În cazul pandemiilor, greșelile sunt plătite de toți. Cu toate acestea, atunci când amenințarea este mare și resursele sunt limitate, oamenii, precum și națiunile, pot alege să acționeze la nivel individual și nu la nivel global.

Există o poveste bazată pe acest proverb, care ne oferă multe învățături. Bahlul Dana a fost un judecător și cărturar foarte cunoscut, care a trăit pe vremea puternicului calif Harun al-Rashid. Bahlul i-a îndemnat pe oameni să nu facă nedreptăți și să fie buni și înțelepți. Oamenii nu au fost prea încântați de îndemnurile sale pe ton de avertisment și s-au dus la Harun al-Rashid. S-au plâns de Behlul Dana și i-au spus: „Sultanul nostru, spune-i să ne lase în pace și să nu ne tot avertizeze cu privire la orice. Fiecare oaie atârnă de propriul picior.” În urma acestor plângeri, Harun al-Rashid l-a chemat la tribunal și l-a somat să nu-i mai deranjeze pe oameni cu avertismentele sale. Bahlul Dana a părăsit palatul fără să spună nimic. A tăiat câteva oi, le-a atârnat de picioare la un colț de stradă și le-a cerut oamenilor să nu se atingă de ele. Pe măsură ce treceau zilele, cadavrele atârnate începuseră să miroasă foarte rău. Când mirosul a devenit insuportabil, aceiași oameni au mers din nou la Harun al-Rashid: „Nu putem scăpa de mirosul oilor pe care Bahlul le-a atârnat. Ne deranjează foarte tare. Spune-i să se debaraseze de ele!”

Harun al-Rashid s-a întrebat care este motivul din spatele acestui gest. „Bahlul, de ce ai făcut un lucru atât de ciudat? Bahlul a răspuns: „Nu am făcut nimic. Am atârnat fiecare oaie de propriul picior. Dar pare-se că și atunci când fiecare oaie atârnă de propriul picior, afectează tot ceea ce o înconjoară și dăunează tuturor. Un răufăcător nu se rănește numai pe sine; face rău tuturor”.

Povestea oferă o lecție importantă: uneori, consecințele ignoranței noastre și ale comportamentelor egoiste pot dăuna mai întâi altor oameni și putem alege să-i ignorăm; cu toate acestea, nu vom face nimic bun comportându-ne egoist, mai ales atunci când consecințele sunt globale, precum în cazul unei pandemii. Când ne uităm la pandemiile care au avut loc de-a lungul istoriei, ne putem asuma aceeași perspectivă. De-a lungul istoriei omenirii, au existat o serie de pandemii care au afectat milioane de oameni și a căror impact ar fi putut fi redus dacă oamenii ar fi acționat colectiv.

PANDEMII DIN ISTORIE

Ciuma Antonină (165 d.Hr.): Ciuma Antonină (Ciuma lui Galen) a fost o pandemie din Antichitate care a afectat Asia Mică, Egiptul, Grecia și Italia. Se crede că ar fi fost fie variolă, fie rujeolă. Această boală necunoscută, care a fost adusă la Roma de soldații care se întorceau din Mesopotamia în jurul anului 165 d.Hr., a fost cauza unui număr mare de morți: 5 milioane de oameni au murit, iar armata romană a fost literalmente decimată.

Ciuma lui Iustinian (541-542): Ciuma lui Iustinian a fost un focar de ciumă bubonică care a afectat Imperiul Bizantin și orașele-port mediteraneene. A fost adus pe Marea Mediterană din Egipt. Ciuma a decimat Constantinopolul și s-a răspândit ca un incendiu în Europa, Asia, Africa de Nord și Arabia, ucigând aproximativ 25 până la 100 de milioane de oameni, aproximativ jumătate din populația lumii. S-a răspândit prin purici infectați și posibil prin păduchi. Rata de mortalitate a fost de aproximativ 10% în cazul celor cărora li s-a administrat tratament și de 90% în cazul celor care nu au primit tratament.

Moartea Neagră (1346-1353): Un alt focar de ciumă s-a extins în Europa, Africa și Asia, provocând un număr de aproximativ 75 până la 200 de milioane de morți, între anii 1346-1353. În secolul al XIV-lea, populația lumii era de aproximativ 443 de milioane. Asta înseamnă că Moartea Neagră a ucis între 17-45% din întreaga populație a globului. Se crede că această ciumă a apărut ca o urmare a creșterii populației de șobolani și purici.

Porturile erau centre urbane majore la acea vreme și erau locul perfect de reproducere pentru acești șobolani și purici. Pentru a opri răspândirea bolii în orașul-port Ragusa, controlat de venețieni, s-a decis ca marinarii nou sosiți să fie ținuți în izolare, până când puteau dovedi că nu sunt bolnavi.

La început, marinarii erau izolați pe navele lor timp de 30 de zile, obicei ce a devenit cunoscut în dreptul venețian sub numele de „trentino”. Venețienii au extins izolarea forțată la 40 de zile, adică „quarantino”, originea cuvântului „carantină”. Ulterior, aceasta a început să fie introdusă în lumea occidentală.

A treia pandemie de holeră (1852–1860): au existat șapte pandemii de holeră în istorie, iar a treia pandemie de holeră a fost considerată cea mai mortală. A durat din 1852 până în 1860 și a pornit din India, răspândindu-se din delta fluviului Gange până în Asia, Europa, America de Nord și Africa. Aproximativ un milion de oameni au murit în timpul acestei pandemii.

Pandemia de gripă (1889-1890): „Gripa asiatică” sau „gripa rusă” a fost considerată un focar al virusului gripal A subtip H2N2 sau al virusului gripal A subtip H3N8. Aceste virusuri sunt împărțite în subtipuri pe baza a două proteine: hemaglutinină (HA) și neuraminidază (NA), aflate pe suprafața virusului. Se cunosc 18 subtipuri HA și 11 subtipuri NA. Pot exista multe combinații diferite de proteine ​​HA și NA. Multe pandemii de-a lungul istoriei au fost cauzate de diferite subtipuri de virusuri gripale.

Primele cazuri ale acestei pandemii au fost depistate în 1889 în trei locații distincte și la distanțe mari una de cealaltă: Bukhara, în Asia Centrală (Turkestan); Athabasca, în nord-vestul Canadei și Groenlanda. Creșterea rapidă a populației din secolul al XIX-lea în zonele urbane a contribuit la răspândirea gripei, ducând la un bilanț de morți de aproximativ un milion de oameni.

A șasea pandemie de holeră (1910-1911): A apărut în India și a ucis peste 800.000 de oameni. S-a răspândit în Orientul Mijlociu, Africa de Nord, Europa de Est și Rusia. A fost ultimul focar american de holeră, între anii 1910-1911. Autoritățile sanitare americane au luat rapid măsuri de precauție și i-au izolat pe cei infectați. Până la sfârșitul pandemiei, în SUA au avut loc doar 11 decese, ceea ce a demonstrat importanța măsurilor de precauție și a pregătirii.

Gripa spaniolă (1918): Între primăvara anului 1918 și vara anului 1920, un focar mortal de gripă a izbucnit pe tot globul, infectând peste o treime din populația lumii (500 de milioane) și punând capăt vieții a 30-50 de milioane de oameni. Rata mortalității a fost estimată între 10%-20%, cu până la 25 de milioane de decese numai în primele 25 de săptămâni. A fost cauzată de virusul gripal A de subtip H1N1 și transmisă pe calea aerului prin tuse, strănut și respirație. Deși pandemiile anterioare de gripă au ucis tineri, vârstnici sau pacienți cu sistemul imunitar slăbit, gripa spaniolă a afectat adulții tineri complet sănătoși. Modernizarea transportului și deplasarea trupelor în timpul Primului Război Mondial au ajutat la răspândirea acestuia. Virusul ar fi putut proveni dintr-o țară precum Franța, Anglia, China sau Statele Unite și se estimează că ar fi apărut de la păsări și fie a fost transmis direct la oameni, fie porcii au fost gazda intermediară înainte de transmiterea la oameni.

Gripa asiatică (1956-1958): A apărut în China în 1956 și a durat până în 1958. În acești doi ani, gripa asiatică a călătorit din provincia chineză Guizhou până în Singapore, Hong Kong și Statele Unite. A dat naștere unei pandemii de gripă A de subtip H2N2. Organizația Mondială a Sănătății consideră că a provocat aproximativ 2 milioane de decese, cca. șaptezeci de mii doar în Statele Unite.

Gripa din Hong Kong (1968): Pandemia de gripă din 1968 a fost cauzată de tulpina H3N2 a gripei. Primul caz a fost raportat pe 13 iulie 1968 în Hong Kong și a durat doar 17 zile înainte ca focarele de virus să apară și în Singapore și Vietnam. Abia după trei luni a apărut în Filipine, India, Australia, Europa și Statele Unite. Deși a avut o rată scăzută a mortalității (0,5%), a cauzat totuși decesul a peste un milion de oameni, inclusiv a 500.000 de locuitori ai Hong Kong-ului, aproximativ 15% din populația sa la acea vreme.

PANDEMII RECENTE

Gripa porcină (2009-2010): a fost o infecție cauzată de unul dintre tipurile de virusuri gripale porcine. Acest virus poate proveni din orice tulpină a familiei de virusuri gripale endemică la porci. Transmiterea virusului de la porci la om nu este des întâlnită și nu duce întotdeauna la gripă umană, de multe ori cauzând doar producerea de anticorpi în sânge. Dacă transmiterea provoacă gripă umană, se numește gripă porcină zoonotică. Persoanele care intră des în contact cu porcii au un risc crescut de a se infecta cu gripa porcină.

Se estimează că, în pandemia de gripă din 2009, au fost confirmate 18.449 de decese din cauza gripei porcine. Cu toate acestea, într-un studiu din 2012, Centrul pentru Controlul Bolilor (CDC) a estimat că au existat peste 284.000 de posibile decese la nivel mondial, adică de la 150.000 până la 575.000 de decese. În august 2010, Organizația Mondială a Sănătății a declarat pandemia de gripă porcină oficial încheiată.

Sindromul respirator acut sever (SARS): este o boală respiratorie virală cauzată de un coronavirus. SARS a fost identificat pentru prima dată în Asia în februarie 2003. Boala s-a răspândit în mai mult de douăzeci și patru de țări din America de Nord, America de Sud, Europa și Asia, înainte de a putea fi controlată, în același an.

SARS este un virus transmis pe cale aeriană și se poate răspândi prin mici picături de salivă, într-un mod asemănător cu răceala și gripa. A fost prima boală nouă gravă și ușor transmisibilă care a apărut în secolul XXI și a demonstrat o capacitate clară de a se răspândi pe rutele călătoriilor aeriene internaționale. SARS se poate răspândi și indirect prin suprafețe care au fost atinse de cineva care este infectat cu virusul.

Majoritatea pacienților identificați cu SARS au fost adulți sănătoși cu vârsta cuprinsă între 25 și 70 de ani. Au fost raportate câteva cazuri suspecte de SARS în rândul copiilor sub 15 ani. Mortalitatea în rândul persoanelor bolnave și a suspecților de SARS este de aproximativ 3%. 770 de persoane au murit din cauza SARS. Nu au fost raportate cazuri de SARS-CoV la nivel mondial din 2004. Din 2020, se consideră că SARS a fost eradicat în rândul oamenilor, dar având în vedere că virusul infectează și animalele este posibil ca acesta să reapară în viitor.

Ebola (EVD): Ebola este o boală rară și mortală care infectează oameni și animale precum lilieci, maimuțe, gorile și cimpanzei. Este cauzată de virusuri localizate în principal în Africa sub-sahariană. Oamenii se pot îmbolnăvi de Ebola prin contact direct cu un animal infectat sau cu o persoană bolnavă sau decedată, infectată cu virusul Ebola.

Boala a fost identificată pentru prima dată în 1976, în două focare simultane: unul în Sudanul de Sud și celălalt în Republica Democrată Congo. Focarele de Ebola apar intermitent în regiunile tropicale din Africa sub-sahariană. Din 1976 până în 2012, Organizația Mondială a Sănătății a raportat 24 de focare în care au existat 2.387 de cazuri și 1.590 de decese. Până în prezent, cel mai mare focar a avut loc în Africa de Vest, din decembrie 2013 până în ianuarie 2016, cu 28.646 de cazuri și 11.323 de decese. S-a renunțat la starea de urgență la 29 martie 2016.

Sindromul respirator din Orientul Mijlociu (MERS-CoV): este o boală cauzată de un virus (mai precis, un coronavirus) numit Coronavirusul Sindromului Respirator din Orientul Mijlociu (MERS-CoV). Este un virus transferat la om de la cămile dromadere infectate (virus zoonotic). Se transmite prin contact direct sau indirect cu animalele infectate. MERS-CoV a fost identificat la dromaderi din mai multe țări din Orientul Mijlociu, Africa și Asia de Sud. Oficialii din domeniul sănătății au raportat pentru prima dată boala în Arabia Saudită în septembrie 2012. Un total de 27 de țări au raportat cazuri din 2012, provocând 858 de decese și complicații asociate cu acesta. Aproximativ 3 sau 4 din 10 pacienți bolnavi de MERS au murit.

Zika: Virusul Zika este un flavivirus transmis de țânțari care a fost identificat pentru prima dată în Uganda, în 1947, la maimuțe. Mai târziu a fost identificat la oameni, în 1952, în Uganda și Tanzania. Din 2007 până în 2016, virusul s-a răspândit spre est, de-a lungul Oceanului Pacific până în Americi, provocând epidemia de virus Zika din 2015-2016. A reapărut în 2015 și răspândirea s-a extins la începutul lui 2016, cu peste 1,5 milioane de cazuri în peste 12 țări din America. Organizația Mondială a Sănătății a avertizat că virusul Zika are potențialul de a deveni o pandemie globală masivă dacă focarul nu este controlat. Zika se răspândește cu precădere prin mușcătura unui țânțar infectat. Zika se poate transmite de la o femeie însărcinată la făt, iar o infecție în timpul sarcinii poate provoca anumite defecte congenitale. Nu există încă un vaccin sau un medicament pentru Zika, dar mai multe studii clinice sunt în curs de desfășurare.

PANDEMII ÎN CURS DE DESFĂȘURARE

Deși în prezent ne concentrăm în principal pe pandemia COVID-19, există o altă pandemie majoră care are loc de mulți ani.

HIV/SIDA: HIV a apărut în Africa și s-a răspândit în Statele Unite prin Haiti, între 1966 și 1972. În Africa există în prezent o pandemie de HIV, cu rate de infecție de până la 25% în sudul și estul Africii. În 2006, prevalența HIV în rândul femeilor însărcinate din Africa de Sud a fost de 29%. În prezent, există între 31 și 35 de milioane de persoane care trăiesc cu HIV, marea majoritate a acestora fiind în Africa Subsahariană, unde 5% din populație este infectată (21 de milioane de persoane).

De la descoperirea sa clinică în 1981, aproximativ 32 de milioane de oameni au murit din cauza HIV/SIDA - aproximativ 865.000 de persoane în medie în fiecare an - clasându-se drept a patra cauză de deces. Deși au fost efectuate cercetări ample asupra HIV, din păcate, nu există încă un vaccin.

COVID-19: Cunoaștem faptul că coronavirusurile există de mulți ani, dar o nouă tulpină a fost identificată pentru prima dată în orașul Wuhan, China, în decembrie 2019. A provocat o serie de cazuri de boală respiratorie acută, care este denumită Coronavirus 2019 (COVID-19). La 11 martie 2020, a fost declarată pandemia, de către Organizația Mondială a Sănătății. La 26 februarie 2021, peste 113 milioane de oameni au fost infectați și aproape 2,5 milioane de oameni și-au pierdut viața.

Încă de la început, COVID-19 s-a răspândit rapid, în câteva luni, în rândul oamenilor, deoarece nimeni nu avea imunitate. A fost un virus nou care a luat cu asalt întreaga lume. Acum, după un an întreg și după ce au fost introduse un număr de vaccinuri până la sfârșitul anului 2020, multe națiuni încă impun măsuri precum distanțarea socială și ordinele de a rămâne acasă, deoarece școlile și întreprinderile sunt în mare parte închise.

Deși există mai multe vaccinuri pe piață care au început să fie administrate, sunt încă greu de prezis consecințele acestei pandemii la momentul scrierii acestui articol. Dar putem învăța din pandemiile din istorie pentru putea decide care sunt cele mai bune măsuri pe care le putem lua. Scopul principal este obținerea imunității de turmă, ceea ce înseamnă că un număr suficient de oameni dintr-o comunitate sunt protejați împotriva îmbolnăvirii de o anumită boală, deoarece au avut deja boala sau au fost vaccinați. Imunitatea de turmă face dificilă răspândirea virusului de la o persoană la alta și chiar îi protejează pe cei care nu pot fi vaccinați, cum ar fi nou-născuții. Procentul de oameni care au nevoie de protecție pentru a obține imunitate de turmă variază de la boală la boală și, în acest moment, încă nu cunoaștem acest procent pentru COVID-19 - asta înseamnă că este posibil să avem un drum lung de parcurs.

Nume Periodizare. Tip/Gazdă pre-umană. Numărul morților

Ciuma Antonină. 165-180. Se presupune că ar fi putut fi variola sau pojarul. 5mil

Ciuma lui Iustinian. 541-542. Bacteria Yersinia pestis/șobolani, purici. 25-100mil

Moartea neagră. 1347-1351. Bacteria Yersinia pestis/șobolani, purici. 75-200mil

Pandemiile de holeră. 1817-1923. Vibrionul holeric. Peste 1mil

A treia ciumă. 1885. Bacteria Yersinia pestis/șobolani, purici. 12mil (China și India)

Virusul febrei galbene. Sfârșitul anilor 1800. Virus/Țânțari. 100.000-150.000 (S.U.A.)

Gripa rusă. 1889-1890. Poate fi vorba de H2N2 (de origine aviară). 1mil

Virusul gripei spaniole. 1918-1919. H1N1/Porci. 20-50mil

Virusul gripei asiatice. 1956-1958. H2N2. 2mil

Gripa din Hong Kong. 1968-1970. H3N2. 2mil

HIV/SIDA. 1981-prezent. Virus/Cimpanzei. 25-35mil

Gripa porcină. 2009-2010. Virusul H1N1/Porci. 200.000

SARS. 2002-2003. Coronavirus/Lilieci, zibete. 770

Ebola. 2014-2016. Ebolavirus/Animale sălbatice. 11.000

MERS-CoV. 2015-prezent. Coronavirus/Lilieci, cămile. 850

COVID-19. 2019-prezent. Coronavirus/Necunoscut (o posibilă gazdă ar fi pangolinii). 1.824.140

· WHO Statement Regarding Cluster of Pneumonia Cases in Wuhan, China". WHO. 31 December 2019. Retrieved 12 March 2020.

· Stawicki, Stanislawp; et al. (2020). "The 2019–2020 novel coronavirus (Severe acute respiratory syndrome coronavirus 2) pandemic: A joint american college of academic international medicine-world academic council of emergency medicine multidisciplinary COVID-19 working group consensus paper". Journal of Global Infectious Diseases. 12 (2): 47–93. doi:4103/jgid.jgid_86_20

· https://www.worldometers.info/coronavirus/

· https://en.wikipedia.org/wiki/Pandemic

· https://www.visualcapitalist.com/history-of-pandemics-deadliest/