Distanţa de două arcuri sau chiar mai aproape
Această expresie metaforică din Coran se referă la apropierea incomparabilă pe care a experimentat-o Mesagerul lui Dumnezeu față de El în timpul Ascensiunii sale. Din perspectiva sufismului, ea înseamnă a se înălța dincolo de orizonturile Actelor și Numelor Divine și a atinge vârful Atributelor sau chiar a-l depăși. Atingerea vârfului Atributelor se numește Apropiere aferentă Atributelor, iar depășirea lui este Apropierea aferentă Însăși Ființei (Divine). Cu toate acestea, ar trebui să subliniem că această apropiere este apropierea noastră de Ființa Care este mai aproape de toate celelalte lucruri decât de ea însăși și reprezintă sentimente de anihilare a sinelui în lumina Existenței Sale, prin eliberarea de dualitate în starea de plăceri spirituale. Călătorii care experimentează acest lucru nu pot să vadă, să cunoască sau să simtă nimic altceva afară de El, ei văd ceea ce văd căci El îi face să vadă, ei simt ceea ce simt după cum El îi face să simtă, ei au ceea ce au pentru că El îi face să aibă și dobândesc ceea ce dobândesc datorită Lui. Cu fiecare părticică a trupului lor, ei devin glasuri grăitoare care vorbesc despre El.
Această apropiere este rodul ascensiunii către Dumnezeu. La nivel universal a fost reprezentat de cel a cărui existență este cauza supremă pentru crearea universului, pacea și binecuvântările fie asupra sa. Cei care călătoresc în lumea spirituală sub îndrumarea lui pot avea parte de ea, în funcție de nivelul fiecăruia. Un călător, ale cărui elemente ale existenței corporale provin din piatră, praf, lut, aer și apă, pornește pe calea desăvârșirii prin credință, fapte drepte, sinceritate și urmărirea bunei plăceri a lui Dumnezeu. Eliberat din temnița corporalității și călătorind pe orizonturile vieții în inimă și spirit, călătorul este salvat de singurătate și solitudine, sentimente care provin din îndepărtarea de Dumnezeu și ajunge la punctul prieteniei cu Dumnezeu. Cu alte cuvinte, așa cum călătorul a fost la început creat de Dumnezeu, tot așa în cele din urmă, se întoarce la El. Crearea ființei sau trimiterea ei în lume reprezintă o coborâre și se numește arcul coborârii, iar întoarcerea la Dumnezeu prin El și dobândirea apropierii de El reprezintă ascensiunea și se numește arcul ascensiunii. Din moment ce imaginea formată din aceste două arce (curbate) seamănă cu un cerc format din două arcuri de tir care stau față în față, punctul lor de întâlnire din vârf a fost descris ca fiind distanța de două arcuri (53:9). Asta sugerează faptul că Mesagerul a ajuns la frontiera sau granița tărâmului mortalității și neprevăzutului, care se învecinează cu tărâmul (Divin) al veșniciei și al necesarului absolut.
Expresia „sau mai aproape” sugerează că cele două frontiere sau granițe (ipotetice), una aparținând tărâmului mortalității și neprevăzutului, iar cealaltă tărâmului (ipotetic) Divin al veșniciei și necesarului absolut, s-au unit și au devenit ca și cum ar fi un singur hotar. Prin urmare, se referă la punctul cel mai îndepărtat de apropierea de Dumnezeu, în măsura în care poate fi dobândită de către o ființă creată, ce călătorește spre Dumnezeu. Această apropiere aparține numai Mesagerului lui Dumnezeu, pacea și binecuvântările fie asupra lui.
După cum am menționat anterior, fiecare ființă umană este prinsă în două mișcări, una de coborâre și cealaltă de ascensiune. Sufiții o numesc o prima arc de coborâre, iar pe cea de-a doua arcul ascensiunii. Deși unii filozofi musulmani au văzut acest lucru ca pe un ciclu bazat pe teoriile emanației și înfățișării Divine, care ar putea deschide ușa către doctrine eretice precum monismul, întruparea și unirea, în realitate acest ciclu este educația, desăvârșirea și dezvoltarea spiritului, transformându-l, prin credință, fapte drepte, sinceritate, puritatea intenției și lupta împotriva sufletului trupesc, într-o oglindă clară pentru Dumnezeu. Aceasta este o altă denumire pe calea de a deveni o ființă umană desăvârșită. Este o cale pe care toată lumea o poate urma. Nadiri scrie câteva versuri memorabile cu privire la acest aspect:
Oare ce înseamnă că ne-am așezat
pe cel mai înalt vârf al înălțării sau pe o culme mai aproape (de El)?
Am transformat drumul care duce la popasul
distanței de două arcuri într-o cale dreaptă și ușoară, ca o săgeată,
mergând pe ea din nou și din nou.
Comments