Clericul, puciul și complotul

Războiul între lobby-uri pentru extrădarea lui Fethullah Gülen în Turcia ar putea să compromită iremediabil relațiile dintre Washington și Ankara.

de Nahal Toosi

În cadrul unui centru de retragere spațios din Munții Pocono ai Pennsylvaniei, un învățat musulman în vârstă, numit Fethullah Gülen, își petrece majoritatea timpului, fie în liniște, în rugăciune sau în compania unor oameni de bine. Ar putea duce o existență pașnică, dacă nu s-ar afla în mijlocul unei lupte internaționale prin care se dispută zgomotos soarta acestuia.

Gülen, un turc în vârstă de 70 de ani, spune că pledează pentru pace, democrație și toleranță religioasă. Într-un interviu cu POLITICO, a subliniat că acestea sunt valori pe care le-a promovat prin intermediul predicilor sale timp de decenii întregi, în fața a milioane de adepți din Turcia și din jurul lumii.

Guvernul turc îl percepe însă pe Gülen într-o cu totul altă lumină, ca pe liderul unei secte teroriste, care a orchestrat tentativa de lovitură de stat recentă din Turcia și ca pe un fugar care încearcă să profite de sistemul judiciar din S.U.A. Oficialii turci îi acuză pe Gülen și pe adepții săi că timp de câțiva ani de zile ar fi consolidat un „stat paralel”, pe care guvernul se străduiește să îl elimine. Președintele Turciei, Recep Tayyip Erdoğan, care odinioară îl considera pe Gülen ca fiindu-i aliat, cere S.U.A. ca acesta să fie extrădat, deși Gülen insistă că nu a avut nicio legătură cu tentativa de lovitură de stat.

„În activitatea mea de predare am pus întotdeauna accentul pe acționarea conform legii și a unui cod etic”, a spus Gülen în interviul său cu POLITICO, mediat de consilierii săi. „Dacă vreunul dintre adepții învățăturilor mele săvârșește fapte ilegale sau lipsite de etică sau dacă nu respectă ordinele directe ale superiorilor săi, acest lucru reprezintă o trădare a învățăturilor mele și susțin întru totul anchetarea lor și suportarea consecințelor”.

În ciuda protestului lui Gülen pentru nevinovăția sa, s-a născut un război între lobby-uri privind soarta imamului. Prezența sa în Pennsylvania pune sub presiune relațiile dintre S.U.A și Turcia într-un context deja sensibil, având în vedere că oficialii S.U.A. încearcă să aducă echilibru în dorința de a menține un aliat NATO în echipa care luptă împotriva Statului Islamic (ISIL), pe fondul unor îngrijorări crescânde referitoare la tendințele din ce în ce mai autocratice ale lui Erdoğan.

Între timp, refuzul oficialilor americani de a-l preda pe Gülen a agravat scepticismul Turciei cu privire la relația geopolitică îndelungată cu S.U.A., pentru că mulți turci speculează în mod deschis că guvernul S.U.A. s-a aflat în spatele tentativei de lovitură de stat. „Amplificarea viziunilor anti-americane are capacitatea de a afecta în mod semnificativ relațiile și de a face cooperarea strategică mult mai dificilă”, a spus unul dintre înalții oficiali ai administrației Obama.

Un profesor respectat

Fethullah Gülen, cunoscut ca hocaefendi sau „profesorul respectat” de către adepții săi, s-a născut între 1938 și 1941, în satul Korucuk din Turcia. Consilierii săi spun că motivul pentru care apare o discrepanță privind anul nașterii este că oficialii turci nu i-au permis tatălui său să înregistreze nașterea propriului fiu, din cauză că prenumele lui părea să fie de o influență arabă mult prea pregnantă.

Gülen a crescut studiind islamul sunit și a început foarte repede să predice, dobândind un număr mare de adepți în Turcia, unde secularismul sever a reprezentat legea țării, pe aproape întreg parcursul secolului XX. Forma islamului promovată de Gülen se consideră fi influențată într-o anumită măsură de învățăturile lui Said Nursî, un lider spiritual turco-kurd, care a murit în anul 1960.

Adepții lui Gülen își numesc mișcarea Hizmet sau „serviciul”, și s-au concentrat în principal pe educație. Guleniștii au deschis școli, fundații caritabile și alte instituții pe întreg globul, inclusiv în Statele Unite, unde promovează armonia interconfesională. Deși se consideră că unele dintre primele sale predici conțin anumite concepții antisemite, Gülen spune că viziunea sa a evoluat și că anumite exprimări au fost scoase din context. În cadrul unui sondaj realizat de Foreign Policy and Prospect în 2008, participanții l-au ales ca fiind intelectualul public numărul unu al lumii.

Gülen spune că nu se află la conducerea numeroaselor instituții pe care le-au fondat adepții săi, chiar dacă el reprezintă sursa lor de inspirație. Mișcarea este susținută prin donații din partea membrilor săi și prin profitul obținut în cadrul unei rețele de afaceri. Este posibil ca însuși Gülen să aibă un anumit număr de companii de tip holding financiar și să facă bani din vânzarea cărților sale. Acesta neagă ferm că ar fi orchestrat sau că ar fi instigat tentativa de lovitură de stat din 15-16 iulie care a avut loc în Turcia și care s-a soldat cu moartea a 270 de oameni și a altor mulți răniți.

Aceasta nu este prima dată când Gülen a fost acuzat că ar fi încercat să înlăture liderii politici ai Turciei. La sfârșitul anilor 1990, s-a confruntat cu acuzații asemănătoare sub conducerea unui guvern care era, la acea vreme, unul secularist. Învățăturile lui Gülen ca islamist, deși unul relativ moderat, au trezit de mult suspiciuni în rândul elitei seculariste din Turcia.

În 1990, în vâltoarea acuzațiilor tot mai dese împotriva lui din Turcia, Gülen s-a mutat în Statele Unite, aparent cu scopul de a primi tratament medical. La început, oficialii S.U.A. au privit cu suspiciune dorința sa de a rămâne, însă în cele din urmă i-au oferit reședința permanentă. Graham Fuller, un fost oficial al CIA, care a analizat mișcările islamice, a scris în 2006 o scrisoare în care îl sprijinea pe Gülen în procesul de obținere a reședinței permanente, alimentând zvonurile cum că Gülen ar fi un pion al serviciului de inteligență al S.U.A.

Din 1999, guleniștii au fost martorii propriei ascensiuni și decăderi în Turcia. Atunci când Erdoğan, al cărui partid politic are înclinații islamice, a venit la putere în 2002, a găsit inițial un aliat în Gülen. Aproape pe tot parcursul anilor 2000, guleniștii au fost promovați în multe dintre instituțiile Turciei. Gülen a fost achitat de acuzațiile de răsturnare a guvernului în timpul mandatului lui Erdoğan.

În ultimii ani, însă, între cei doi tensiunile s-au agravat, pe măsură ce Erdoğan a devenit convins că guleniștii încep să preia treptat cârmuirea instituțiilor cheie din Turcia – printre care poliția, sfera media, universitățile și sistemul judiciar – într-o încercare de a submina guvernul ales și de transfera puterea către imamul din Pennsylvania.

În cadrul discuției cu POLITICO, Gülen a minimalizat relația sa cu Erdoğan, spunând că „nu au fost niciodată apropiați” și că s-au întâlnit „de două sau de trei ori”. A spus că el și adepții săi au susținut promisiunile inițiale ale lui Erdoğan de a obține statutul de membru al Uniunii Europene, de a implementa reforme democratice și de a respecta drepturile omului.

Gülen adaugă că ruptura s-a produs în ultimii ani, când Erdoğan a început o transformare forțată a democrației parlamentare a Turciei într-un sistem prezidențial care acordă cabinetului său mult prea multă putere. Învățatul musulman spune că nu a putut să sprijine această inițiativă, deoarece „propunerea lui Erdoğan a fost asemănătoare cu un sultanat” căruia îi lipseau limitările și echilibrul din sistemele asemănătoare din Statele Unite sau din Franța.

„Dl Erdoğan a pus presiune pe mine și pe simpatizanții Hizmet să îi sprijinim public viziunea privind sistemul prezindențial”, a declarat Gülen pentru POLITICO. „Dacă ne-am fi supus cererii sale și dacă am fi devenit loialiști, acum ne-am bucura de favorurile guvernului turc. Însă am refuzat și am fost nevoiți să îi înfruntăm mânia în ultimii trei ani”.

Unii analiști descriu această explicație ca pe o răsturnare de situație, remarcând că tensiunile dintre Gülen și Erdoğan au apărut cu mult înainte să existe o discuție publică privind o președinție puternică. Analiștii spun că Gülen, sau cel puțin adepții săi, și Erdoğan, păreau să aibă puncte de vedere diferite în multe privințe, inclusiv referitor la modalitatea de abordare a situației separatiștilor kurzi și de acționare în cazul unei anumite regiuni, în urma mișcărilor revoluționare din cadrul Primăverii arabe. „I-am auzit plângându-se de faptul că Erdoğan capătă tot mai multă putere, acest lucru poate fi văzut în știrile realizate de guleniști”, a spus Steven Cook, membru al Consiliului pentru Relații Externe. „Putem vorbi de o atitudine constantă în acest caz? Nu.”

În 2013, după ce guleniștii de seamă au făcut publice o serie de probe anti-corupție în care erau implicați membri ai guvernului lui Erdoğan, acesta a început să scoată din joc mișcarea bătrânului învățat. Represiunea, care a constat în arestarea jurnaliștilor turci, a reprezentat un motiv de îngrijorare pentru Președintele Barack Obama, a cărui părere despre Erdoğan se spune că s-ar fi deterioriat în mod dramatic în ultimii opt ani.

În același timp, însă, documentele scoase la iveală prin intermediul WikiLeaks arată că oficialii S.U.A. au avut propriile îndoieli în ceea ce privește planurile lui Gülen. Într-o telegramă diplomatică din 2009, Ambasadorul S.U.A. în Turcia de la acea vreme, James Jeffrey, a remarcat că până și alți islamiști consideră că Mișcarea Gülen este „dubioasă”.

„Gülen pretinde că scopul său principal este să consolideze dialogul interconfesional și toleranța, însă în multe cercuri din Turcia s-a răspândit ideea că agenda sa este una mult mai ascunsă și mai perfidă”, a scris Jeffrey. Acesta a adăugat că: „Majoritatea discuțiilor din Turcia, care îl au ca subiect pe Gülen, tind să fie adesea delicate și evitate în mod deliberat. Interlocutorii noștri par adesea retincenți în a-și exprima părerile, aparent neștiind dacă acest lucru se va răsfrânge asupra lor sau dacă va fi în detrimentul lor”.

Activitățile Mișcării Gülen din S.U.A. au atras, de asemenea, atenția guvernului. Organizația, care se bucură de o bună finanțare, a fondat un număr aproximativ de 150 de școli charter în S.U.A., în cadrul cărora se pune accentul pe știință. FBI a demarat o anchetă bazată pe o serie de acuzații împotriva școlilor, printre care abuzul sistemului de acordare al vizelor S.U.A. În mod independent, USA Today și alte instituții media au descoperit că adepții lui Gülen au cheltuit sume mari de bani pentru donații suspecte către o serie de politicieni ai S.U.A. și că se poate să fi finanțat în mod impropriu anumite deplasări ale unor membri ai Congresului. Însă anchetele federale și cele ale presei au obținut un număr redus de informații și niciuna dintre acestea nu îl implică în mod direct pe Gülen.

Pe tărâmul inimaginabilului

Atunci când membrii armatei turce au transmis prin radio în seara de 15 iulie că au preluat controlul asupra guvernului cu scopul de a „restabili ordinea constituțională”, cei de la Washington au fost luați prin surprindere. „La început am crezut că este o glumă”, a spus unul dintre înalții oficiali ai administrației. „Era ceva din afara imaginației. În zilele noastre, nu se poate ca un aliat democrat al NATO să treacă printr-o lovitură de stat militară”.

Dar realitatea s-a materializat brusc, prin intermediul imaginilor cu tancuri de pe străzile din Turcia. Autoritățile S.U.A. s-au dat peste cap pentru a se asigura că reprezentanții lor sunt în siguranță, mai ales că trupele au staționat la Incirlik, baza aeriană a Turciei care monitorizează bombardamentele aeriene asupra ISIL. Timp de câteva ore, deznodământul a fost unul incert. Trupele care le erau loiale complotiștilor se pare că l-au ratat pe Erdoğan la distanță de câteva minute, dar au reușit să închidă arterele principale de circulație, să avarieze clădirea parlamentului prin bombardamente aeriene și să rețină câțiva înalți oficiali.

Însă Erdoğan, care oferea un interviu prin aplicația FaceTime postului CNN din Turcia, a reușit să îi mobilizeze pe susținătorii săi să protesteze împotriva loviturii de stat. Cetățenii năvălit pe străzile Turciei pentru a-i confrunta pe puciștii din sistemul militar. Membrii forțelor de securitate ale Turciei, loiale guvernului, au reușit până la urmă să pună din nou frâiele în mâinile lui Erdoğan.

În Pennsylvania, Gülen și consilierii săi s-au înghesuit să condamne tentativa de lovitură de stat în timp ce aceasta avea loc. „Din postura cuiva care a avut de suferit din cauza mai multor lovituri de stat militare pe parcursul ultimelor cinci decenii, este cu adevărat jignitor să fiu acuzat că aș avea vreo legătură cu o asemenea tentativă”, a declarat Gülen, referindu-se la istoria pătată a Turciei.

Și S.U.A. și-a arătat de îndată dezacordul privind tentativa de lovitură de stat, însă nu suficient de repede, după cum consideră mulți membri ai guvernului și ai presei din Turcia. Erdoğan a dat imediat vina pe Gülen, considerându-l responsabil și a cerut să fie predat de S.U.A, iar presa din Turcia a speculat pe tema implicării Statelor Unite, folosind ca dovadă, printre altele, faptul că Gülen locuiește în S.U.A.

Oficialii turci spun că au trimis teancuri de dovezi Statelor Unite în sprijinul cererii de extrădare. Dovezile (care, potrivit lui Erdoğan, ar umple cel puțin 85 de cutii) nu au nicio legătură cu tentativa de lovitură de stat. De fapt, conform celor celor spuse de oficialii statului în declarația pentru POLITICO, totul se învârte în jurul unor vechi acuzații, potrivit cărora Gülen și adepții săi au încercat să consolideze un stat paralel în Turcia – s-au strâns toate acuzațiile posibile, bazate pe dovezi care pleacă de la interceptări ilegale și ajung până la dovezi inventate din procese de judecată.

Oficialii turci spun că vor trimite în curând și dovezi ale legăturilor lui Gülen cu lovitura de stat. Însă au declarat, de asemenea, că vor ca, măcar pentru moment, oficialii S.U.A. să recunoască pur și simplu că Gülen s-a aflat în spatele complotului, chiar dacă încă nu le-au fost aduse dovezi legitime care să sprijine aceste afirmații. „Aliații noștri ar trebui să accepte că asta este ceea ce s-a întâmplat”, a fost declarația unui oficial turc pentru POLITICO. „Se presupune că O.J. Simpson a ucis-o pe acea femeie, nu? Dar mai trebuie și să dovedești asta.”

Războiul de defăimare a imaginii

Guvernul turc avea numai cuvinte defăimătoare la adresa activităților lui Gülen din Statele Unite, cu mult înainte ca soldații să dea năvală pe străzile din Ankara și Istanbul. Anul trecut, Turcia a angajat firma de avocatură a reputabilului avocat Robert Amsterdam, în schimbul unei taxe de 50,000 de dolari pe lună, pentru a începe un război legal împotriva imaginii imamului. Ca răspuns, Alianța pentru Valori Comune, afiliată Mișcării Gülen, a menținut colaborarea cu Podesta Group, o firmă de PR și lobby din Washington, în schimbul unei sume secrete de bani, pentru a riposta.

În săptămânile de după tentativa de lovitură de stat, războiul de defăimare a imaginii a degenerat, deoarece o serie de alte grupări din Statele Unite care au legături cu Turcia și-au mărit publicul. Unele dintre acestea, ca de exemplu Organizația Turkish Heritage, îl simpatizează pe Erdoğan, iar altele, precum Alianța Americano-Turcă, îl sprijină pe Gülen.

Oficialii turci compară tentativa de lovitură de stat cu atacurile teroriste de la 11 septembrie 2001 din Statele Unite. Unii lideri turci afirmă că dacă S.U.A. nu îl va preda pe Gülen, va periclita legăturile cu o țară care a fost unul dintre aliații NATO pentru mai bine de 60 de ani. Alți oficiali turci subliniază că Turcia își dorește cel mai mult să aibă certitudinea că S.U.A. se află de partea sa. „Avem nevoie de simpatie, empatie și solidaritate din partea Statelor Unite”, a spus un oficial turc.

Gülen a apelat la serviciile firmei de avocatură Steptoe & Johnson ca să îl reprezinte în procesul de extrădare, care ar putea să dureze luni de zile, dacă nu chiar ani. Avocații insistă că posibilitatea ca Gülen să fie forțat să se întoarcă în Turcia este aproape inexistentă, în mare parte pentru că procedurile de extrădare necesită dovezi solide. Aceștia atrag atenția asupra formulării din tratatul de extrădare din 1981 dintre Washington și Ankara, în care se specifică că infracțiunea în cauză trebuie să fie ilegală atât în Statele Unite, cât și în Turcia. Aceștia susțin că Gülen nu poate să fie extrădat numai pentru că și-a exprimat pur și simplu convingerile politice.

S.U.A. a încercat să aplaneze tensiunile cu Turcia, trimițând o echipă de experți să discute despre cererea de extrădare și printr-o vizită a Vice-Președintelui S.U.A., Joe Biden, care și-a exprimat „dorința” ca Gülen să se fi aflat într-o altă țară, și nu în Statele Unite. Obama s-a întâlnit de asemenea cu Erdoğan la începutul lunii septembrie, cu prijejul Summitului G20.

În spatele cortinei, oficialii S.U.A. se îndoiesc că Gülen ar putea fi judecat în mod echitabil de către sistemul judiciar al Turciei, mai ales în contextul unei epurări constante a instituțiilor statului. De când a avut loc tentativa de lovitură de stat de la mijlocul lunii iulie, Erdoğan a concediat și, în mare parte, a arestat zeci de mii de oameni: jurnaliști, profesori, judecători, soldați și chiar și arbitri de fotbal, despre care se crede că ar fi fost simpatizanți ai puciștilor. Deși sistemul judiciar din America supervizează aproape în totalitate procesul de extrădare, Gülen poate, în ultimă instanță, să depună o cerere de apel adresată Secretarului de Stat al S.U.A. și să susțină, de exemplu, că deportarea sa în Turcia ar însemna încălcarea Convenției O.N.U. împotriva torturii.

„Îmi voi cumpăra eu însumi biletul”

În cadrul centrului idilic al lui Gülen din Munții Pocono, alături de el se află de obicei între 50 și 100 de oameni – consilieri personali, studenți și vizitatori. În zilele de dinaintea tentativei de lovitură de stat, și-au făcut apariția și protestatarii anti-Gülen, care au tulburat liniștea prezentă de obicei. Consilierii lui Gülen spun că sănătatea bătrânului cleric este fragilă și că acesta este îngrijorat mai cu seamă de represiunea îndurată de susținătorii săi din Turcia. „Îi arestează pe membrii familiilor celor care au fost acuzați”, a spus unul dintre consilierii săi, Alp Aslandogan. „Îi închid ca pe niște ostatici”.

La scurt timp după tentativa de lovitură de stat, Gülen a mărturisit că a crezut că se va stinge din viață din cauza stresului și a supărării, relatează Aslandogan. A încercat de atunci să își reia rutina: predă și se roagă de cel puțin nouă ori pe zi.

Erdoğan i-a cerut lui Obama ca Gülen să fie pus în arest preventiv, ca să nu încerce să fugă într-o altă țară, cerință pe care S.U.A. cu siguranță nu o va îndeplini. Între timp, avocații lui Gülen se arată îngrijorați că Turcia va încerca să îl asasineze pe cleric.

Gülen, care spune că „l-ar întrista” să vadă cum se deteriorează relațiile dintre S.U.A. și Turcia, totuși insistă că are încredere că sistemul judiciar american îi va respecta dreptul la un proces echitabil. „În cazul nefericit în care se va lua o decizie privind chestiunea extrădării pe baza considerentelor politice, am spus deja că nu este nevoie să mă scoată cu forța din țară”, au fost cuvintele sale din discuția cu POLITICO. „Îmi voi cumpăra eu însumi biletul și voi pleca de unul singur, fără să ezit”.