Yaqada (Stare de veghe)
În limbajul sufismului, yaqada (stare de veghe) înseamnă că cel la început de drum trebuie să fie la începutul călătoriei conștient, atent și delicat în ceea ce privește poruncile lui Dumnezeu și fără a se lăsa pradă confuziei, trebuie să fie clar în gândire, să păstreze echilibrul spiritual și să acționeze cu înțelegere în fața darurilor care vin ca rezultat al avansării către punctul final.
Au existat abordări diferite ale conceptului de stare de veghe. Unii învățați au interpretat starea de veghe drept punctul în care omul înțelege scopul Divin în interdicțiile Sale, în special la începutul călătoriei. Când au atins punctul final, în care sunt în călătoria „spre Dumnezeu, cu Dumnezeu și întru Dumnezeu”, ceea ce sugerează „subzistență” sau „menținere prin Dumnezeu”, ar trebui să acționeze cu stăpânire de sine ca și cum Îl văd pe Dumnezeu sau ca și cum se află în Prezența Sa. În conștiință și în cunoașterea lui Dumnezeu, care este cerută de nivelul la care se află, și gândindu-se la ei înșiși drept slujitori umili ai lui Dumnezeu, de care au nevoie la orice pas și pe care nu ar trebui să Îl nesocotească nici măcar o clipă, ei ar trebui să își ațintească privirea în umilință și recunoaștere asupra porții lui Dumnezeu, în așteptarea favorurilor Lui și cu teama de a nu primi vreun reproș din partea Lui. Ar trebui să se afle constant în stare de veghe și să gândească așa cum a făcut-o și Ibrahim Haqqi din Erzurum:
Este dormitul neatent de datoria slujitorului umil,
în timp ce Cel Atotmilostiv își cheamă noaptea, cu afecțiune, (slujitorii)?
Călătorii treji acționează cu înțelegere la fiecare pas al călătoriei spirituale și reprezintă adevărul exprimat în „Aceasta este calea mea! Eu chem la Allah, eu şi cei care m‑au urmat, bizuindu‑ne pe dovadă limpede!” (12:108). Ei primesc sfaturi de la toate câte aud și consideră că orice lucru sau eveniment este o carte diferită cu instrucțiuni și călătoresc constant la orizontul gândirii, reflectării și cumpănirii. Vorbele lor sunt pline de înțelepciune, tăcerea lor o lecție, iar comportamentul lor stârnește uimire. Ei și-L amintesc pe Dumnezeu în fața lucrurilor pe care le întâlnesc, iar El este descoperit de propriile lor fețe.
Un asemenea nivel al stării de veghe poate fi considerat și drept intensificarea înțelegerii și orizontul reînvierii celui la început de drum, în ceea ce privește „rațiunea care se ocupă de și care este pricepută în probleme legate de Viața de Apoi.” Unii au considerat că este un aspect legat de dimensiunea inimii. Una dintre cele mai importante metode de a ajunge în acest punct este adesea menționată: „O, Cel Viu, Cel Veșnic, nu există altă divinitate în afară de Tine.” Repetarea frecventă „Nu există altă divinitate în afară de Tine, Îți cer ajutorul, căci Tu ești milostiv.” este o altă metodă. Pentru a atinge acest rang, este de asemenea important să ai o cunoaștere potrivită a „zilelor lui Dumnezeu”. Adică, nu ar trebui să uităm niciodată de ce și modul în care Dumnezeu și-a răsplătit în trecut slujitorii credincioși și de ce și modul în care i-a pedepsit pe cei răzvrătiți.
A avea o intenție și un punct de vedere sincer și sănătos și a fi liber de prejudecăți sunt printre cele mai importante condiții de care omul are nevoie pentru a menține starea de veghe. Cei ale căror minți sunt sub influența impulsurilor carnale, ai căror ochi sunt închiși la lecția oferită de „zilele lui Dumnezeu” și cei al căror punct de vedere este greșit, nici nu pot înțelege și nici nu pot fi treji. Dacă starea de veghe înseamnă a vedea în profunzime și a deveni foarte conștient de faptul că ești observat, atunci acest lucru poate fi posibil doar cu ajutorul unei înțelegi profunde, observând corectitudinea lui Dumnezeu și acționând conștient fiind de faptul că ești în permanență văzut de Dumnezeu. Cei care nu își pot depărta privirea de „imaginile” celorlalți și inimile de amintirile împărtășite cu ceilalți, nu pot fi treji și nici nu pot fi siguri de faptul că nu vor cădea, indiferent de rangul pe care l-au obținut. Siguranța este un dar special din partea lui Dumnezeu, oferit celor care și-au petrecut viețile căutându-L. De aceea, cei care cred ca se află în siguranță nu sunt deloc în siguranță.
O inimă trează și ochii treji depind de starea de conștientizare a adevărului că Adevărul Suprem ne vede întotdeauna și ne cunoaște în starea în care ne aflăm și știe lucrurile cu care ne ocupăm. De asemenea, depind de întoarcerea noastră înspre El cu toată ființa noastră și de viețile petrecute, conștientizând că suntem întotdeauna în prezența Lui. Autorul lucrării Nazmu’l-Maqamat observă:
Întoarce-te mereu către Cel Slăvit în smerenie,
cu sărăcie și neajutorare;
așa încât chiar dacă ai renunța,
inima ta nu ar trebui să șovăie și ar trebui să rămână fixă în locul ei.
Asta este ceea ce oamenii adevărului numesc „prezență”
Și acesta este motivul pentru care Îl menționăm mereu.
Călătorii treji sunt pe deplin conștienți că Adevărul Suprem îi vede întotdeauna și cred că, din moment ce El îi vede mereu, trebuie să fie în alertă și stăpâni pe sine – adică, starea de veghe are o legătură cu „excelența” sau „bunătatea desăvârșită” (a conștientiza că ești mereu văzut de Dumnezeu și a acționa ca și cum L-ai vedea). Asemenea vânătorilor care își urmăresc cu atenție prada fără ca aceasta să bage de seamă, călătorii înspre Dumnezeu sunt în continuă așteptare a darurilor care vor veni de la El, fără să clipească o secundă. Dependenți de adevărul că „nu există altă putere sau forță afară de Dumnezeu”, ei nu apelează niciodată la altcineva pentru a-și satisface nevoile, dar I se roagă mereu și găsesc căi care duc la El. Dumnezeu nu îi lasă niciodată singuri, neajutorați.
Cel mai mare erou al stării de veghe, pacea și binecuvântările fie asupra lui, spune: „Ochii mei dorm, dar inima e trează”[1], ceea ce indică starea de veghe constantă. Pentru a-i avertiza pe cei care nu conștientizează acest adevăr, ‘Ali, al patrulea calif, unul dintre cel mai eminenți studenți ai propriei școli a luminii, declară: „Oamenii sunt adormiți; se trezesc când mor.”[2]
O, Dumnezeule! Îți cer iertare, sănătate și acceptare, blândețe, răsplată, prietenie și apropiere de Tine. Și revarsă pace și binecuvântări asupra Profetului nostru Mahomed, Profetul celor din apropierea Ta, cel iubit de Tine și Mesager, și asupra Familiei și Companionilor săi, care tânjeau să se întâlnească cu Tine.
Comentarios