WARIDAT ȘI MAWHIBA (DARURI ȘI FAVOARE)

WARIDAT ȘI MAWHIBA (DARURI ȘI FAVOARE)

Mawhiba (favoare) înseamnă ad literam bunăvoință, bunătate și răsplată Divină, în timp ce waridat (daruri) sugerează ceea ce se întâmplă sau ceea ce apare ca dar Divin în inima unei persoane. Sufiții folosesc conceptele pentru a arăta atenția deosebită și considerația lui Dumnezeu Cel Atotputernic, față de cei care călătoresc înspre El, precum și luminarea și îndrumarea Sa speciale, pe care le putem descrie ca „luminile Atributelor Divine” sau „luminile Numelor Divine.” Se manifestă în anumite circumstanțe în lumea lăuntrică a inițiaților, astfel încât ei să poată vedea și să poată analiza totul corect.

Profeții în primul rând și apoi toți sfinții și învățații neprihăniți și cucernici, inclusiv câțiva sfinți mai mici, sunt răsplătiți cu astfel de daruri. Cu toate acestea, darurile pe care le primesc Profeții, indiferent dacă vin sub forma inspirației sau Revelației, sunt cu siguranță de la Dumnezeu și este imposibil ca Satana sau sufletul carnal să se amestece cu ele. De aceea, ele au certitudine și puterea dovezii și, prin urmare, au un caracter obligatoriu pentru credincioși. Cât despre darurile pe care sfinții sau învățații cucernici le primesc sub forma inspirației, din moment ce nici unii dintre ei nu sunt ocrotiți pe deplin împotriva Satanei sau a sufletului carnal, acestea pot fi acceptate doar dacă sunt în deplină concordanță cu Coranul sau Sunna Profetului și nu au caracter obligatoriu pentru ceilalți.

Deși există diferențe între sensurile literale ale termenilor „daruri” și „favoare” și sunt folosiți pentru a sugera sentimente de bucurie sau amărăciune, entuziasm sau suferință, dezvoltare sau căință, care apar în lumea interioară a oamenilor, majoritatea sufiților au tendința să le folosească ca sinonime, pentru a desemna semnificațiile sfinte care apar în inimă sau adierile inspirației care străbat inima. În acest caz, liberul arbitru nu joacă niciun rol. Atât darurile, cât și favoarea sunt cadouri Divine, pe care Dumnezeu le revarsă asupra slujitorilor iubiți, prin alte mijloace decât ochi, urechi, rațiune sau logică.

O astfel de manifestare a darurilor Divine are loc uneori fără ca slujitorul să se întoarcă la Dumnezeu sau să facă fapte de credință; uneori se întâmplă ca rezultat al gândirii sau concentrării profunde și cu seriozitate. În ambele cazuri, este o strălucire Divină specială, dincolo de percepția simțurilor sau a conștiinței. Cu toate acestea, un hadith, al cărui înțeles vine direct de la Dumnezeu, face referire la efortul uman de a primi această manifestare și ne reamintește cât de importante sunt în ochii lui Dumnezeu voința, înclinațiile și alegerile. El spune: „Cine se apropie de Mine chiar și cu un centimetru, Eu Mă voi apropia de el cu un metru”.[1] Maxima „Strădania este de la învățăcel, iar suflarea de la îndrumător” este, de asemenea, un exemplu bun în ceea ce privește descrierea acestei realități; în timp ce maxima, „Încetarea recitărilor regulate duce încetarea darurilor”, este un avertisment serios, pe care nu ar trebui să-l ignorăm în relația noastră cu Dumnezeu, Adevărul Suprem.

Într-adevăr, la fel cum rugăciunea pentru ploaie servește ca mijloc pentru revărsarea ploii, recitările regulate și amintirea lui Dumnezeu sunt considerate printre cele mai importante mijloace, prin care pot fi revărsate darurile. Din nou, la fel cum unui prunc care nu plânge, nu i se dă lapte, nici ușile cerului nu i se deschid celui care nu suspină sau nu oftează. Este adevărat că a nu avea așteptări în ceea ce privește întoarcerea noastră la El reprezintă o cerință ce ține de respectul față de Dumnezeu și de sinceritate în închinare. Cu toate acestea, dacă Dumnezeu a decis ca darurile și considerația să fie legate de întoarcerea slujitorilor la El, atunci aceasta este rezolvarea.

Toate aceste daruri și favoruri care vin de la Dumnezeu reprezintă întotdeauna o răsplată, pe care El o acordă în plus față de darurile Sale obișnuite. Cu toate acestea, după cum spun și versurile,

Efectele revărsărilor Divine diferă

în funcție de capacitatea fiecărei ființe;

O scoică primește un mărgăritar,

dar șarpele primește venin.

fie că vin sub forma unor adieri neîntrerupte sau sub forma unui fulger de manifestare, darurile care izvorăsc din Atributul Divin al Vorbirii se manifestă diferit în funcție de capacitățile oamenilor, în funcție de sinceritatea lor și de puritatea intenției lor.

Uneori, darurile și favorurile apar brusc în inimă. Fac ceea ce au de făcut, iar apoi dispar. Uneori, apar ca semne sau semnale diferite referitoare la un subiect asupra căruia inițiatul s-a concentrat. Indiferent de felul sau forma în care apar, darurile sau aparițiile în inimă, care sunt în acord cu Religia, reprezintă un ospăț Divin, reprezintă răsplată și îndrumare Divină. Un astfel de dar ar trebui primit cu stăpânire de sine și nu ar trebui disprețuit.

Într-adevăr, Dumnezeu Cel Atotputernic trimite slujitorilor Săi avertismente sub forme diferite, cu privire la lucrurile care li se vor întâmpla, fie că e vorba de un lucru bun sau rău, dulce sau amar, fericit sau trist, înveselitor sau tulburător, și îi cheamă să fie conștienți. În funcție de poziția și responsabilitatea fiecăruia, Dumnezeu trimite semnale cu privire la persoana fiecăruia sau cu privire la ceea ce îi înconjoară, le trezește inimile, le arată calea prin care pot găsi adăpost sau iertare în fața pedepsei Lui sau le trezește sentimente de mulțumire, binecuvântându-i cu anumite favoruri. Mai mult, le arată câteva mijloace alternative, prin care își pot rezolva problemele personale sau sociale sau își pot alina suferințele. Astfel, din îndurarea Sa, El îi duce spre țărmurile salvării. Cu ajutorul unor astfel de daruri, slujitorii lui Dumnezeu pot să-I simtă neîncetat prezența și pot înțelege că El se îngrijește întotdeauna de ei și îi ocrotește.

Cu toate acestea, uneori se întâmplă ca ideile venite de la Satana sau de la sufletul carnal să pătrundă în inima călătorului, alături de adierile inspirației Divine. Pentru cei care se află la începutul călătoriei și nu pot face diferența dintre adevăr și minciună este un lucru extrem de riscant. Este posibil ca ei să confunde ideile ascunse ale lui Dumnezeu cu „suflarea” Celui Atoateîndurător.

Având în vedere că cei care au o natură „copilăroasă”, care văd în anumite lucruri extraordinare demnitate și măreție umană și care își doresc să fie considerați diferiți de ceilalți sau chiar mai buni decât ei, caută aceste întâmplări neobișnuite, Satana îi poate înșela, amestecând câteva adevăruri cu mii de minciuni, pe care le folosește astfel drept momeală. Pentru a se putea ține departe de o asemenea înșelătorie, omul trebuie să își trăiască viața căutând doar aprobarea și buna plăcere a lui Dumnezeu, mergând pe calea Mesagerului lui Dumnezeu, pacea și binecuvântarea să fie asupra lui, și, de asemenea, dacă îi slujește lui Dumnezeu, nu trebuie să aștepte să primească o răsplată, ca de exemplu facerea de minuni sau plăcerile spirituale.

Unii susțin că darurile Divine ale inspirației sau evocările îngerești vin împreună cu un fior sau sentiment de răceală, urmat de plăcere spirituală și de satisfacție, pe când ideile de la Satana creează confuzie, anxietate și degradare. Însă, este greu de spus dacă acest lucru este întotdeauna adevărat. De aceea, noi nu ar trebui să ne fundamentăm relația cu Dumnezeu pe asemenea favoruri sau daruri și nu ar trebui să ne comportăm asemenea unor creditori care așteaptă ceva în schimbul închinării noastre; ci, mai degrabă, ar trebui să acționăm asemenea unei persoane îndatorate, conștientă de slujirea noastră și ar trebui să conștientizăm că a trăi în acord cu Coranul și Sunna reprezintă cel mai mare dar și favor pe care El ni l-a făcut. De asemenea, ar trebui pur și simplu să căutăm aprobarea și buna Lui plăcere, în loc să ne concentrăm asupra evenimentelor extraordinare.

Orice dar sau favoare care izvorăște în noi din Numele și Atributele Divine ale Gloriei reprezintă atât o laudă specială, cât și un avertisment; ne sunt oferite pentru a ne întări sinceritatea și credincioșia. Astfel, un călător se întoarce pe deplin la Dumnezeu, Îl dorește doar pe El și caută doar aprobarea și buna Lui plăcere. Orice dar al inspirației pătrunde în inimă pe neașteptate, ca și cum ar fi o manifestare a Numelui Divin Cel Atoatecovârșitor, și îndepărtează din inimă dorințele față de lucrurile trecătoare sau înclinațiile către ele. Chiar dacă în aceste momente, spiritul experimentează starea de beție, se regăsește, de obicei, într-un val de bucurie și satisfacție. Este mișcat mai mult de dorința de a sluji și, ca urmare a ciclului virtuos de slujire și revărsare a darurilor, călătorul către Dumnezeu descoperă că asupra lui a fost revărsat potop de daruri.

Uneori, darurile Divine se manifestă sub forma „luminilor atributelor Divine”. Ele luminează uneori atât trupurile, cât și inimile călătorilor și îi eliberează pe acești călători luminați din limitele înguste și din corporalitate și îi duc până la înălțimea îngerilor. Prin valoarea „Doar la Dumnezeu găsești putere și forță”, darurile îi ajută pe oameni ca, în ciuda slăbiciunii și a sărăciei lor din naștere, să fie puternici și bogați, și îi transformă astfel în oglinzi clare, care îl reflectă pe Dumnezeu. Darurile vin unele după altele, astfel încât Dumnezeu le lărgește orizontul cunoașterii și al percepției, îi face mai hotărâți în închinare, îi înzestrează cu o împotrivire de nezdruncinat în fața păcatelor și le sporește rezistența în fața dezastrelor, arătându-le adevărata lor natură, dar și consecințele. De asemenea, le permite să se concentreze pe puterea voinței în detrimentul grabei în spiritul lor, le spune că există un termen stabilit pentru dobândirea rezultatelor și le îndreaptă inimile spre lucrurile bune și ireversibile, arătându-le adevărata natură a lucrurilor trecătoare. Călătorii ce primesc asemenea daruri se supun în totalitate Voinței și poruncilor lui Dumnezeu, chiar dacă înaintează înspre observarea „Chipului” Său și acceptă toate judecățile Lui cu privire la ei înșiși în timp ce sunt în lume, trăind fiecare minut și secundă din viața lor, luminați de luminile Atributelor Lui.

Cu ajutorul intelectului lor luminat, ei citesc și interpretează corect tărâmul corporal și înaintează fără oprire către El; cu ajutorul inimilor curățite, observă dimensiunea lăuntrică a existenței și țin pasul cu ființele spirituale. Cu ajutorul orizontului „secretelor”, își propun să treacă dincolo de întreaga existență și să încerce să descopere tainele Divinității, simțindu-se de parcă ar auzi glasul îngerilor.

Cei cu inimi și intelect luminat sunt desăvârșiți în relația lor cu Dumnezeu Cel Atotputernic și cu voia Lui, pot rezolva toate problemele pe care le întâmpină. Ei pot pătrunde în spiritele celor care au intrat în mediul lor și, prin cunoaștere și dragoste de Dumnezeu, le pot mișca inimile celor din jurul lor.

Datorită unor astfel de lumini ale Atributelor Divine și ale Calităților Esențiale, inimile călătorilor către Dumnezeu, care au primit asemenea daruri, devin asemenea unui izvor de cunoaștere a lui Dumnezeu; spiritele iubiților lui Dumnezeu debordează de străluciri divine, iar înțelepții riguroși sau oamenii înțelepciunii, devin tălmacii tainelor Divine. Orizonturile descoperirii și observării adevărurilor Divine devin clare pentru inimile treze, iar adevărurile din spatele Numelor Divine devin evidente.

Unii cred că lumina acestor daruri se asemănă cu nașterea sau apariția Luminii Profeției în spiritele talentate și toate favorurile pe care le vor primi depind de faptul că au privirea ațintită asupra sursei luminii – și au făcut tot posibilul pentru a rămâne devotați acestei surse, fără a avea parte de nicio eclipsă. În timp ce ei sunt atât de devotați Soarelui Mesagerilor, pacea și binecuvântările fie asupra lui, noi, oamenii obișnuiți, ar trebui să fim respectoși și nepărtinitori față de sfinți și de învățații neprihăniți, care sunt ca luna în raport cu soarele, pentru a avea și noi parte de o asemenea lumină de daruri.

Nu există altă lumină mai puternică și mai pătrunzătoare decât această lumină care este considerată ca făcând parte din darurile Profeției. În ceea ce privește Lumina Sigiliului Profeției, ea este singura sursă a tuturor luminilor Profeției și are întâietate deasupra tuturor. Întrucât Profetul Mahomed, pacea și binecuvântările fie asupra lui, este, în ochii lui Dumnezeu, ca un mărgăritar neasemuit în ceea ce privește misiunea sa, este, de asemenea, fără egal, și în privința desăvârșirii umane. El este sămânța pomului creației și cauza supremă a existenței în ceea ce privește misiunea sa. El are rangul cel mai înalt în dragostea față de Dumnezeu și prietenia cu El. El este unica lumină care îndepărtează toate vălurile întunericului și porumbelul care zboară la orizontul „apropierii (de Dumnezeu) la o distanță de două arcuri sau chiar mai aproape.” Ochii i-au fost deschiși și datorită îndrumării lui, putem distinge albul de negru; mesajele lui au tălmăcit tainele din spatele vălului existenței, iar durerile și neliniștile omenirii au încetat, iar vestea lui bună a alinat inimile.

Prin intermediul Profetului Mahomed, pacea și binecuvântările fie asupra lui, l-am recunoscut pe Dumnezeul Cel Atotputernic, I-am recunoscut transcendența Sa absolută, sfințenia și independența față de lucrurile nepotrivite pentru El și tot prin intermediul lui, am învățat cum să-L iubim pe Creator și cum să dobândim prietenia Lui. Nu știam ce înseamnă dragostea și prietenia adevărată; datorită luminii Profetului Mahomed, am ajuns să știm ce înseamnă a iubi, a fi iubit, a-ți face prieteni și a acționa cu prietenie.

Binecuvântări desăvârșite să se reverse din plinătatea cerurilor asupra lui, asupra Familiei și Companionilor săi, cei care au transmis tuturor generațiilor stâlpii, principiile și preceptele fundamentale ale Religiei.

[1] Pentru hadith, vezi nota 134.