The Kursiyy (Tronul Suprem al lui Dumnezeu)
Însemnând literalmente un loc special pentru a se așeza, un scaun, un scaun sau o bază, al-Kursiyy este titlul unui tărâm spiritual care înconjoară universul și are poziția de a fi baza pe care ‘Arsh (Tronul Suprem al lui Dumnezeu) stă cu „două picioare”. Potrivit iluștrilor interpreți ai Coranului, Kursiyy este tărâmul în care poruncile lui Dumnezeu sunt manifestate și implementate și are o poziție sub ‘Arsh (Tronul Suprem). Fiecare lucru și fiecare ființă din ceruri și de pe pământ, toate corpurile cerești, cu locuitorii fiecăruia, sunt cuprinse de al-Kursiyy. Din acest motiv, omenirea, toate celelalte ființe vii și nevii și toate tărâmurile sunt strict legate și depind de poruncile și legile manifestate aici. Toate legile aparțin Proprietarului Kursiyy, Care domină totul; toate poruncile provin de la El, iar grija și întreținerea întregii creații sunt rezultatul faptului că El este Domnul. Orice s-ar întâmpla și orice trăsături există în întregul univers sunt cu permisiunea Sa și prin creația Sa și El este mereu conștient de toate acestea. Orice s-ar întâmpla și orice ar fi în ceruri sau dincolo de ceruri – fie el de grad primar sau secundar, universal sau particular, care provine din suflet sau simțuri, secret sau manifest – Dumnezeu are cunoștință absolută despre toate în aceeași clipă în care El este conștient de sentimentele care apar în inimile noastre, gândurile care apar în mintea noastră și sângele care circulă în venele noastre. Dumnezeu vede și întreține tot ceea ce a creat El, El îl controlează și îl dirijează și îl schimbă și îl transformă — El face toate acestea, dar, așa cum se spune în Coran (2:255), Nici aţipirea, nici somnul nu‑L cuprind! El face din ‘Arsh un văl al tronului înaintea Atributelor Sale, iar din Kursiyy o platformă pentru practicile Sale ca fiind Domnul. El creează ceea ce El creează și continuă ciclul vieții și al morții și atât observă, cât și face observat prin Kursiyy că El este Atotviu și Atotsubzistent prin care toți subzistă.
De la cei mai timpurii interpreți ai Coranului până la cei contemporani, cărturarii musulmani au prezentat următoarele opinii cu privire la Kursiyy:
Kursiyy este sediul autorității absolute care stabilește și dirijează timpul; este deasupra cerurilor și sub ‘Arsh și înconjoară întregul univers. Este, de asemenea, menționat ca baza pe care stă ‘Arsh cu „două picioare”. Pietrele sale de temelie sunt diferite de pietrele de temelie ale tărâmului corporal; nu sunt nici atomi, nici electroni, nici anti-atomi sau anti-electroni; nu sunt nici măcar ioni. Este o entitate metafizică a cărei adevărată natură este cunoscută doar de Dumnezeu. Este un corp, dar nu ca trupurile pe care le cunoaștem; are o natură, dar aceasta depășește sfera noastră de percepție. Nu este nici un corp corporal, nici o substanță, nici un accident (ceva suplimentar la o substanță sau o esență). Totuși, spunând acest lucru cu privire la Kursiyy, ar trebui să ținem cont de faptul că, în sensul lor absolut, toate aceste atribute, adică a nu fi nici un corp, nici o substanță, nici un accident și a fi dincolo de sfera percepției noastre, sunt unele Atributele ale lui Dumnezeu în negativ. Deci folosirea lor pentru Dumnezeu în sensul lor absolut și pentru anumite alte ființe sau entități în sens relativ este o chestiune de credință.
Kursiyy are o natură transcendentă, care este privită și în legătură cu creația și existența spațială în aceeași clipă în care înconjoară întregul univers; aceasta este, pe limba interpreților Coranului și folosind o abordare apropiată de cea a Arsh care, așa cum am menționat mai sus, a fost folosită de Bediüzzaman, atât cuprinzătoare, cât și cuprinsă. Cât despre Proprietarul său, nici timpul, nici spațiul, nici direcțiile nu intră în discuție pentru El.
El nu este nici în ceruri, nici pe pământ; Nici în dreapta, nici în stânga; nici înainte, nici după;
El este absolut liber din orice direcție.
Deci El nu este niciodată cuprins în spațiu.
Ibrahim Haqqi
‘Arsh-ul este al Lui, la fel și Kursiyy-ul, dar relațiile Celui Atotrranscendent cu acestea nu au loc sub forme de ședere, de a fi stabilit, de a se așeza, de a acoperi un spațiu sau de a avea nevoie. Dumnezeu Atotputernic nu este niciodată ca vreun lucru sau ființă creată. Existența Sa este atotsubzistentă; Este adevărata existență și El există prin Sine. În limbajul cărturarilor Islamului, Dumnezeu este Cel Neapărat Existent. Nu are nici opus, nici egal, nici seamăn, nici rival. Kursiyy este, într-un fel, tărâmul manifestării și implementării Poruncilor Sale și este unul dintre adevărurile care stau la baza unei naturi pe care nu o putem cunoaște sau înțelege; este o stație înălțată care ne stârnește sentimentele de uimire. Chiar dacă au fost prezentate multe opinii sau considerații cu privire la Kursiyy, toate acestea sunt departe de a-l putea descrie cu natura sa adevărată, exactă. Ele nu sunt greșite sau înșelătoare, dar nu se poate pretinde că sunt descrierea exactă sau completă a acesteia.
Kursiyy a fost, de asemenea, privit ca arena manifestării tuturor atributelor existenței în domeniul corporal. Toate tărâmurile înalte și toate formațiunile, schimbările, modificările, transformările și cazurile de preluare a culorii și formei a lor apar în conformitate cu poruncile și regulile manifestate în acestea. Atomii și particulele se învârt conform unui program al Destinului prin Porunca și Voința care se reflectă din Kursiyy; stelele și sistemele cerești își continuă existența în armonie perfectă conform principiilor sau regulilor manifestate în Kursiyy. Îngerii și ființele spirituale îndeplinesc comenzile de creare și funcționare a universului cu ochii ațintiți la Kursiyy. Pe scurt, toate elementele existenței, de la microcosmos până la macrocosmos, sunt puse să acționeze prin poruncile care provin din sau prin el, își păstrează acordul prin legătura lor cu el și continuă să trăiască îndreptate către el, chiar dacă nu abandonează și se consideră într-un fel sau altul.
Cei care s-au apropiat de Kursiyy din perspectiva astronomiei lui Ptolemeu l-au văzut ca „orizontul tărâmurilor staționare” în a opta boltă cerească, iar ‘Arsh ca fiind „harta atotcuprinzătoare” a celei de-a noua bolți. Acestea au fost ceea ce au putut concluziona în funcție de orizontul lor de cunoaștere. Conform declarațiilor Regelui Profeților, asupra lui să fie pacea și binecuvântările, nici ‘Arsh, nici Kursiyy, nici realitățile care le privesc nu sunt de tipul pe care să-l putem aborda după criteriile noastre; nu suntem capabili să le înțelegem. Înzestrarea lor cu o natură, într-un fel sau altul, este peste capacitatea noastră. Explicând natura superioară a Kursiyy, Mândria omenirii, asupra lui fie pacea și binecuvântările, spune: „În legătură cu Kursiyy, toate lumile sunt ca un inel azvârlit în deșert.”[i] El a spus asta doar pentru a atrage atenția asupra vastității de neînțeles a Kursiyy-ului, asupra funcției sale ca arenă a manifestărilor și ca oglindă a poruncilor lui Dumnezeu și asupra faptului că este Scaunul Suprem al lui Dumnezeu, unde nu se pune niciodată problema ca Dumnezeu să stea sau să acopere spațiul. Înseamnă, prin urmare, că sub ‘Arsh nu există nimic mai sublim și mai mare decât Kursiyy.
Cu toate acestea, unii cărturari de seamă au văzut ‘Arsh ca fiind legat de timp și Kursiyy ca fiind legat de spațiu, deși l-au luat în considerare pe primul cu măreția sa uluitoare și pe cel din urmă cu grandoarea sa. Dacă această abordare vine din relația timpului și spațiului cu un adevăr stabilit, neschimbător, nu poate exista nicio obiecție la aceasta și nu este incompatibilă cu faptul că ‘Arsh și Kursiyy sunt ambele dincolo de timp și spațiu. Mai mult, dacă se indică faptul că ‘Arsh și Kursiyy sunt doar relative, nu absolute, dincolo de timp și spațiu, nici acest lucru nu poate fi criticat. Căci libertatea absolută față de timp și spațiu este unul dintre atributele lui Dumnezeu în sens negativ; nimic altceva nu poate avea parte din această libertate care este în esență a Lui.
Pentru a rezuma: Kursiyy (Scaunul Suprem al lui Dumnezeu) este o arenă a manifestării Suveranității și Conducerii Divine, o oglindă specială a Cunoașterii atotcuprinzătoare a lui Dumnezeu, un mijloc spiritual prin care mintea noastră să-I simtă Puterea, Voința și Cunoașterea infinite și Scaunul imaterial și luminos al Celui Preamilostiv, Atotcompătimitor.
Așa cum Ka'ba Supremă este numită Casa lui Dumnezeu ca o expresie a relației sale supreme cu Dumnezeu Atotputernic, ‘Arsh a fost numit ‘Arshu’r-Rahman (Tronul Suprem al Preamilostivului)”, iar Kursiyy, al- Kursiyyu'r-Rabbani (Scaunul Suprem al Domnului) datorită sublimității relațiilor lor, vastității semnificațiilor pe care le conțin și profunzimii funcțiilor lor. Indiferent cum le numim, scopul principal este să exprimăm măreția Divinității și faptul că toate lumile, mari sau mici, sunt sub controlul și conducerea Sa absolută. Dacă nu abordăm chestiunea în acest fel, ci ne implicăm în detalii inutile, ne vom depăși limitele și ne vom da dovadă de lipsă de respect față de adevăruri a căror natură exactă nu o putem cunoaște.
Acesta este Kursiyy care cuprinde toate lumile; este un Scaun transcendent, de neînțeles al Preamilostivului, Atotcompătimitorului. Toate lucrurile și caracteristicile lor de bază îmbracă corpul existenței și continuă să existe prin Porunca, Voința și Puterea Divină, care se manifestă în el. Nu putem nici să cunoaștem natura exactă a Kursiyy și nici să înțelegem misterele divine care sunt implicate aici. Sufiții au văzut Kursiyy ca orizontul manifestării Puterii Divine, arena pentru reflectarea și punerea în aplicare a poruncilor și interdicțiilor lui Dumnezeu ca Domnul și primul teren pentru apariția Numelor Divine care își au originea în Actele Sale. Privind lucrurile astfel, sufiții au considerat că apelarea la acea Putere, conștientă de impotența și sărăcia noastră înnăscută, este misterul de a fi de neînvins; ei au acceptat atenția deosebită față de respectarea poruncilor și interdicțiilor Sale ca fidelitate față de Proprietarul Kursiyy și au simțit și au experimentat toată existența ca manifestări ale Numelor Divine și armoniei pe care o formează.
[i]Ibn Hibban, as-Sahih, 2:77; ‘Abdullah ibn Ahmed ibn Hanbal, as-Sunna, 1:247.
Comentarios