TĂRÂMURI CEREȘTI SAU ÎNĂLȚATE

TĂRÂMURI CEREȘTI SAU ÎNĂLȚATE

Așa cum Creatorul are Nume infinite, tot așa și Numele și Atributele din care provin Numele stăpânesc tărâmurile manifestării la cel mai înalt grad, al doilea grad, al treilea și așa mai departe. Tărâmurile cerești transcend orizontul nostru de percepție, iar înțelesul și conținutul lor este de asemenea, transcendental. Deși putem avea o anumită cunoaștere exactă despre Tărâmul Corporal sau Vizibil (‘Âlam Mulk sau Shahada), ne este foarte greu să deținem sau să oferim cunoștințe exacte despre natura sau numărul tărâmurilor cerești, cum ar fi Tărâmul Manifestării Transcendentale a Divinității (‘Âlam Lahut), Tărâmul Manifestării Transcendentale a Milei și Compasiunii Divine (‘Âlam Rahamut), Tărâmul Manifestării Transcendentale a Atributelor și Numelor Divine (‘Âlam Jabarut) și Tărâmul a Manifestării Transcendentale a Poruncilor Divine (‘Âlam Malakut). Toate opiniile cu privire la acestea se bazează pe descoperirea și observarea spirituală în conformitate cu principiile fundamentale ale Islamului, care au stabilite de către Coran și Sunna.

Din perspectiva epistemologiei islamice, fie că este vizibil sau invizibil, transparent sau opac, observabil sau neobservabil, însuflețit sau neînsuflețit, din această lume sau din altă lume, totul este un ‘âlam (tărâm sau lume). Este derivat din aceeași rădăcină a cuvântului ‘alam, care înseamnă semn sau însemn, și tot ceea ce se află dincolo de el este un semn al existenței Ființei Divine, un act al actelor Sale, o oglindă a Desăvârșirii Sale, o condică a Destinului, un loc unde se manifestă determinarea Divină relevantă și un loc pentru manifestarea Atributelor și Numelor Divine. De aceea, fie că este vizibil sau nu, totul conține urme ale Ființei Divine sau reprezintă un semn al Ființei Divine; prin urmare, este considerat un ‘âlam (tărâm, lume). Forma de plural este ‘awalim sau ‘âlamin. Se consideră că, în timp ce entitățile necorporale, precum intelectul, rațiunea, spiritul, sufletul, conștiința, sentimentul și percepția – care apar la simpla Sa poruncă „Să fie!” – aparțin Tărâmului (Manifestării Inițiale a) Poruncilor Divine (‘Âlam Amr), toate entitățile corporale, complexe sau compuse și descompuse, conținute în timp și spațiu, aparțin Tărâmului Creației Fizice (‘Âlam Khalq). Pentru aceste două tărâmuri – Tărâmul (Manifestării Inițiale a) Poruncilor Divine și Tărâmul Creației Fizice - se folosesc și alte denumiri precum Tărâmul sau Lumea Nevăzută (‘Âlam Ghayb) și respectiv Lumea Văzută sau Corporală (‘Âlam Shahada). Toate celelalte tărâmuri fac parte din aceste două tărâmuri principale.

Lumea Nevăzută este tărâmul pe care nu-l putem percepe cu cele cinci simțuri externe. Se consideră că tărâmurile menționate mai sus ca fiind tărâmuri cerești, dar și multe alte tărâmuri lăuntrice și transcendentale – precum Tărâmul Spiritual, Tărâmul Spiritului, Tărâmul Reprezentărilor sau a Formelor Ideale și Tărâmul Intermediar – aparțin Lumii Nevăzute.

În ceea ce privește Lumea Văzută sau Corporală și întrebarea câte lumi corporale există, cum ar fi Tărâmul Creației Fizice, Tărâmul Proprietății și Stăpânirii Divine, Tărâmul Materiei, Tărâmul Trupurilor Fizice, Tărâmul Formelor Fizice și Tărâmul Densității, toate acestea sunt denumiri ale acelei Lumi, din perspective diferite. Și chiar dacă sunt menționate sub diferite nume, Lumea Nevăzută și Lumea Văzută sau Corporală – sau Lumea (Manifestării Inițiale a) Poruncilor Divine și Lumea Creației Fizice - sunt tărâmuri concentrice, primul reprezentând dimensiunea interioară a celui de-al doilea, iar cel de-al doilea reprezentând dimensiunea exterioară a primului. Cu toate acestea, toate tărâmurile, atât cele menționate, cât și cele nemenționate, au caracteristici specifice și diferă unele de altele, deoarece în ele sunt manifestate Atributele și Numele Divine, iar Dumnezeu acționează că Domn al tuturor lumilor, în grade și moduri diferite.

Potrivit învățaților, existența, în special omenirea, are diferite grade sau stadii de naștere. Ele sunt după cum urmează: primul grad sau stadiu este cel al manifestării inițiale, transcendentale, a Atributelor și Numelor Divine, al doilea este apariția Poruncilor Divine în rangul manifestării transcendentale a Atributelor și Numelor Divine, iar cel de-al treilea este apariția substanțelor fizice și a trupurilor în orizontul manifestării Poruncilor Divine. Și chiar dacă poate părea că în anumite școli sufite și școli filosofice, această dezvoltare sau expansiune are aceeași semnificație ca ideea de „coborâre” și „ascensiune”, ele sunt de fapt diferite.

Gradele sau etapele menționate sunt titluri în stabilirea și identificarea diferitelor ranguri în procesul creației. Ele indică, de asemenea, popasurile la care inițiații trebuie să ajungă sau prin care trebuie să treacă de-a lungul călătoriei lor către popasul de subzistență prin și cu Dumnezeu. Un inițiat se înalță către manifestarea imperceptibilă, indescriptibilă și transcendentală a Ființei Divine, trecând succesiv prin tărâmurile lucrărilor, actelor, Numelor și Atributelor Divine. De asemenea, putem considera că este o călătorie în dobândirea cunoașterii lui Dumnezeu și a plăcerii spirituale, prin tărâmurile Existenței Corporale, Manifestării Inițiale a Poruncilor Divine, Manifestării Transcendentale a Atributelor și Numelor Divine și Manifestării Transcendentale a Milei și Compasiunii Divine – tot atât de înălțat ca Tărâmul Manifestării Transcendentale a Divinității, care este considerat a fi orizontul „anihilării întru Dumnezeu” și a „subzistenței prin și cu Dumnezeu”. Subzistența prin și cu Dumnezeu începe cu întrezărirea Tărâmului Manifestării Transcendentale a Poruncilor Divine și continuă să se înalțe, atingând rangul de a trăi la nivelul inimii și spiritului. Când inițiații ajung în punctul în care înțeleg că existența lor este o umbră a luminii Existenței Sale, atunci călătoria se sfârșește dintr-o anumită privință.

Acum, de la orizontul percepției noastre, să încercăm să privim către popasurile sau etapele acestea călătorii, de la cele mai înalte până la cele mai joase, fiecare având trăsături distinctive.

‘ÂLAM LAHUT (TĂRÂMUL MANIFESTĂRII TRANSCENDENTALE A DIVINITĂȚII)

Acesta este cel mai înalt și atotcuprinzător tărâm, în care Atributele și Numele Ființei Divine, Care este dincolo de orice percepție și concepție și, prin urmare, este cunoscută sau recunoscută prin Numele și Atributele Sale și a Cărei existență este dovedită de lucrările Sale, se manifestă dincolo de conceptele de modalitate, cantitate sau calitate. Această manifestare este cunoscută și sub alte denumiri, precum Nevăzutul Întregului Nevăzut, Comoara Complet Ascunsă, Tărâmul Existenței Absolute, Absolutul Nevăzut și Adevărul Adevărurilor.

O altă abordare a Tărâmului Manifestării Transcendentale a Divinității îl prezintă ca fiind un tărâm absolut transcendental și care este legat de Allah (Dumnezeu) - Numele Propriu al Ființei Divine care conține toate celelalte Nume – de Care depind existența și subzistența tuturor celorlalte tărâmuri - cu toate trăsăturile lor distinctive, precum și lucrurile și ființele pe care le cuprind. De asemenea, este sursa de oglindire de prim rang pentru gândurile, sentimentele și senzațiile noastre și pentru toate acțiunile pe care le îndeplinim cu facultățile noastre lăuntrice și exterioare. Toate Calitățile Fundamentale, Atributele și Numele Divine sunt concentrate și se intersectează în acest tărâm. Este un tărâm infinit pentru manifestarea inițială a Ființei Divine, dincolo de orice concept de modalitate, cantitate sau calitate și cuprinde toate celelalte tărâmuri. Fiind tărâmul aceste manifestări, ne amintește de slujirea și datoria noastră de a ne închina. Adică, având în vedere faptul că Divinitatea înseamnă Cel Căruia I te închini, Cel pe Care Îl cauți și pe Care Îl iubești, acest tărâm implică datoria de a ne închina lui Dumnezeu, Adevărul Suprem, ținând cont de poruncile din Coran. Fiind Ființa Divină, Dumnezeu este și Cel Atotvenerat, Veșnic Căutat și Cel Preaiubit.

Manifestarea Inițială, Transcendentală a Divinității este o oglindă atotcuprinzătoare a Ființei Divine și, prin urmare, este veșnic neschimbată. Având în vedere că această manifestare este o oglindă veșnică a trecutului, demonstrează faptul că manifestarea este veșnică și în viitor. De-a lungul istoriei, gândirea umană a dat naștere unor moduri diferite de închinare și slujire, care au condus la fabricarea multor obiecte de cult. Cu toate acestea, toate modurile de închinare generate de om și de obiectele de cult fabricate de către oameni au fost date uitării, iar Cel care a rămas a fost Cel Unic, Cel Maiestos al Transcendenței absolute, Cel care are Atribute Înălțătoare și Nume Preafrumoase. El nu are început; întrucât El este veșnic, fără de sfârșit. El există din veșnicie și atât inexistența, cât și efemeritatea Lui sunt aspecte de neconceput. Iar Tărâmul Manifestării Transcendentale a Divinității este cea mai clară oglindă a manifestării Sale ca Ființă Divină, Care are toate Atributele menționate.

‘ÂLAM RAHAMUT (TĂRÂMUL MANIFESTĂRII TRANSCENDENTALE A MILEI ȘI COMPASIUNII DIVINE)

Toate animalele și plantele de pe pământ au primit onoarea vieții, ca pură favoare din partea Creatorului; supraviețuirea și înmulțirea lor într-un sistem determinat și armonios sunt, de asemenea, o pură favoare și de-a lungul vieții lor, primesc numeroase alte favoruri; oamenii sunt înzestrați cu multe facultăți și atribute speciale, în plus față de cele comune cu animalele și au parte de îndurare, afecțiune, sprijin și ajutor special – toate aceste favoruri, dar și altele pe care nu le-am menționat și care au fost acordate ființelor vii, se revarsă din preaplinul ‘Âlam Rahamut, unde are loc prima manifestare transcendentală a Milei și Compasiunii Divine. Putem explica acest lucru și în următorul mod.

Manifestarea concentrată în întregul univers a lui Dumnezeu Cel Atotputernic a tuturor Atributelor și Numelor Sale și, în special, a faptului că El este Cel Veșnic Căutat, este o manifestare a Divinității Sale sau ‘Âlam Lahut; faptul că fiecare entitate beneficiază de Mila, Compasiunea, Protecția, Ajutorul, Grija și Ocrotirea Sa în funcție de capacitatea sa, reprezintă o manifestare care rezultă din orizontul lui ‘Âlam Rahamut. Acest tărâm este conectat pe deplin cu Atributele și Numele Divine. În ceea ce privește faptul că Dumnezeu este Atoatemilostiv, reprezintă sfera unică a Atributelor Fundamentale ale Esenței Divine, iar în raport cu faptul că Dumnezeu este Atoateîndurător, este tărâmul în care se manifestă Atributele derivate din actele lui Dumnezeu (care sunt aproape nemărginite, precum Asigurarea, Crearea, Sprijinirea, Iertarea, etc.)

Acest tărâm poate fi văzut și ca manifestarea inițială a Milei Divine nemărginite, Care depășește „Mânia” Sa sfântă, într-un fel care identifică sau stabilește fiecare apariție. Atunci când Dumnezeu Cel Milostiv (ar-Rahman) își arată Mila Sa atotcuprinzătoare și nemărginită, tărâmul în care această Milă se manifestă este cu siguranță un tărâm atotcuprinzător al Milei. Din moment ce faptul că Dumnezeu este Îndurător (ar-Rahim) indică actele Sale care vin din Mila Lui, Tărâmul Manifestării Transcendentale a Ființei Lui Milostive poate fi considerat drept sursa din care mila specifică a lui Dumnezeu (compasiunea) ajunge la toate lucrurile și ființele în mod individual, în funcție de capacitatea și meritul fiecărui individ, de la stadiul existenței Cunoașterii lui Dumnezeu până la existența lor corporală. Acest Tărâm se referă la veșnicia din trecut, din perspectiva faptului că Dumnezeu este Milostiv (ar-Rahman), iar din perspectiva faptului că este Îndurător (ar-Rahim), se referă la veșnicia din viitor.

Favorurile pe care le primește fiecare ființă la începutul existenței sale, cu toate că ele nu au făcut nimic pentru a le merita, vin din Atotmilostivirea lui Dumnezeu; nicio ființă nu este lipsită de ele. Existența fiecărei creaturi, durata de viață și forma fizică specifică care i se acordă, precum și toate facultățile, impulsurile și dorințele cu care este înzestrată pentru a supraviețui și a pentru a se înmulți – toate nevoile ei vitale și posibilitățile create pentru a le corespunde – toate sunt favoruri care provin din Tărâmul Milostivirii lui Dumnezeu. În ceea ce privește favorurile oferite ca monedă de schimb pentru munca, strădaniile și eforturile fiecărei făpturi, inclusiv fericirea veșnică din lumea cealaltă pentru ființe conștiente, responsabile și onoarea de a-L vedea pe Dumnezeu, toate izvorăsc din Compasiunea lui Dumnezeu.

Atât Tărâmul Manifestării Transcendentale a Divinității lui Dumnezeu, cât și Tărâmul Manifestării Transcendentale a Milei și Compasiunii Divine sau Mila lui Dumnezeu și Compasiunea lui Dumnezeu, sunt strâns legate de cunoașterea pe care Dumnezeu o are despre toate lucrurile și de faptul că El se face cunoscut prin manifestările Sale de Milă, Grijă și Ajutor; astfel, El pregătește inimile pentru o slujire perfectă prin închinare și ascultare.

‘ÂLAM JABARUT (TĂRÂMUL MANIFESTĂRII TRANSCENDENTALE A ATRIBUTELOR ȘI NUMELOR DIVINE)

Acesta este tărâmul în care Atributele și Numele Divine se manifestă transcendental. Este cunoscut și sub alte denumiri, precum Tărâmul Unității, Marele Tărâm Intermediar, Adevărul lui Ahmad, Cel mai Mare Spirit, Spiritul Universal și Prima Umbră. Anumiți învățați sufiți consideră că acest Tărâm este Tărâmul Măreției și Puterii Divine, care este situat între Tărâmul Manifestării Divinității și Tărâmul Manifestării Milei și Compasiunii Divine sau între Tărâmul Manifestării Divinității și Tărâmul Manifestării Poruncilor Divine. Cu siguranță că acest Tărâm, asemenea celor descrise mai sus, este ceresc și spiritual. De asemenea, știm cu siguranță faptul că nu are de-a face cu opiniile lui Hermes Trismegistul[1] cu privire la tărâmuri sau cu Tărâmul Ideilor al lui Platon. Potrivit lui Ibrahim Haqqi din Erzurum, acest Tărâm se află deasupra Scaunului Divin Suprem și sub Tronul Divin Suprem – nu știu ce înțelege el prin cuvintele „deasupra” și „sub”. De asemenea, el vede toate celelalte Tărâmuri de „deasupra”.

Din perspectiva tuturor aspectelor menționate, Tărâmul Manifestării Transcendentale a Poruncilor Divine (‘Âlam Malakut) este un tărâm sub Scaunul Divin Suprem și dincolo de toate concepțiile, în timp ce Tărâmul Manifestării Transcendentale a Divinității (‘Âlam Lahut) este deasupra tuturor celorlalte tărâmuri – dincolo de orice idee de „peste” sau „deasupra” și „sub” - și se referă la faptul că „Dumnezeu S-a așezat pe Tronul Suprem.” În ceea ce privește celelalte două tărâmuri, Tărâmul Manifestării Transcendentale a Milei și Compasiunii Divine și Tărâmul Manifestării Transcendentale a Atributelor și Numelor Divine, primul este tărâmul creșterii și dezvoltării din partea manifestării Milei și Compasiunii, în timp ce cel de-al doilea este tărâmul Măreției și Stăpânirii Divine înaintea primului sau în apropierea lui.

Destinul și Ordinul Divin au o legătură specială cu Tărâmul Manifestării Transcendentale a Atributelor și Numelor Divine. Legătura cuprinde, de asemenea, evenimente asociate cu persoane. Dacă luăm în considerare toate lucrurile și evenimentele, Tărâmul Manifestării Transcendentale a Atributelor și Numelor Divine este un tărâm curat, spiritual. Prin urmare, este mai înalt decât Tărâmul Manifestării Transcendentale a Poruncilor Divine și decât Tărâmul Corporal. În acest tărâm, toate lucrurile și evenimentele sunt identificate în totalitatea fiecăruia, în timp ce în celelalte tărâmuri, este sunt individualizate și particularizate.

‘ÂLAM MALAKUT (TĂRÂMUL MANIFESTĂRII TRANSCENDENTALE A PORUNCILOR DIVINE)

Cunoscut și sub alte denumiri, precum Tărâmul Manifestării Inițiale a Poruncilor Divine, Tărâmul Spiritelor, Tărâmul Intermediar, Orizontul Identificării Finale și Spiritul Relativ, Tărâmul Manifestării Transcendentale a Poruncilor Divine este nivelul final sau cel mai de jos al entităților imateriale și poate fi considerat drept acoperișul Tărâmului Corporal. Această clasificare este făcută în funcție de ordinea sau rangurile manifestărilor Esenței, Atributelor și Numelor Divine. Nu se bazează pe o afirmație decisivă a Coranului și a Profetului, pacea și binecuvântarea fie asupra lui, ci pe descoperirea și observarea spirituală și pe interpretarea și deducțiile ce au la baza principiile fundamentale și statornice ale Religiei.

Tărâmul Manifestării Transcendentale a Atributelor și Numelor Divine, Tărâmul Poruncilor Divine și Tărâmul Corporalității există ca dimensiune interioară sau exterioară a unuia față de altul, ca unul într-altul sau ca unul deasupra altuia. Adică, dacă Tărâmul Manifestării Transcendentale a Atributelor și Numelor Divine este un tărâm separat, atunci fiecare dintre celelalte două tărâmuri reprezintă dimensiuni ale acestuia. Primul dintre aceste trei tărâmuri este un tărâm al naturii și, prin urmare, nu are o existență externă. Totul există în el ca natură determinată, în timp a luat o formă – sau o existență corporală - în celelalte două.

Toate cele patru tărâmuri discutate sunt tărâmuri transcendentale în care împărțirile exacte ale locului și timpului – precum sus și jos, deasupra și dedesubt, în față și în spate, zi și noapte, ieri și azi – sunt mai presus de argumentele logice. Prin urmare, o inimă care a evoluat sau a avansat suficient de mult pe calea spiritualității, poate experimenta ieri și azi împreună, astăzi lângă mâine, depășind granițele timpului.

Rangul uman sau misiunea de substitut pe pământ se referă la inima și la relația ei cu Tărâmul Manifestării Transcendentale a Poruncilor lui Dumnezeu. Cu toate că oamenii aparțin tărâmului corporal în ceea ce privește existența lor corporală, în ceea ce privește dimensiunea lăuntrică a existenței lor, ei aparțin Tărâmului Manifestării Transcendentale a Poruncilor Divine. Chiar putem spune că existența corporală umană corespunde Tărâmului Corporal, în timp ce dimensiunea lăuntrică a existenței umane corespunde Tărâmului Manifestării Transcendentale a Poruncilor Divine. Aceeași relație există și între univers și Tronul Divin Suprem și între pământ și Ka‘ba. O inimă deschisă către Tărâmul Manifestării Transcendentale a Poruncilor Divine este mai încăpătoare decât pământul – pe când un trup mare este mai îngust decât o ceașcă. Existența corporală umană este locul în care senzațiile sunt captive și concentrate, însă dimensiunea spirituală a existenței este locul în care facultățile spirituale și intelectuale umane se dezvoltă și se extind. Darurile și strălucirea care vin din Tărâmul Manifestării Transcendentale a Poruncilor Divine sunt sursa de bogăție și putere pentru un spirit și nimeni nu poate rămâne indiferent față de el. Cel care este de-a dreptul rupt de acest tărâm a pătruns pe o cale care va duce la pierzare și ruinare totală.

Atât dimensiunile corporale, cât și cele necorporale ale existenței s-au manifestat pe deplin și desăvârșit asupra Profetului, pacea și binecuvântările fie asupra lui. În ceea ce privește existența sa corporală, el este desăvârșit; de asemenea, el este reprezentantul fără seamăn al spiritului Islamului în ceea ce privește dimensiunea spirituală a existenței sale, care se reflectă în conduita sa. Ascensiunea Sa dincolo de tărâmuri – la fel de înaltă ca granița de netrecut dintre Divinitate și slujire - este minunea sau miracolul și extinderea existenței sale spirituale. Într-adevăr, prin Ascensiune, el a fost favorizat cu dobândirea deplină, unică a viziunilor și observațiilor spirituale și s-a ridicat la rangul de a fi mândria locuitorilor atât din ceruri, cât și de pe pământ.

Vederea lui Dumnezeu, Adevărul Suprem, Care este dincolo de orice concept de modalitate, are diferite ranguri sau grade. Vederea Lui de la orizontul credinței în El ca unic și ultim Agent al tuturor acțiunilor din univers este primul grad sau gradul inferior; vederea Lui de la înălțimea credinței în El ca singur, suprem Stăpân și Dătător al tuturor atributelor care sunt împărtășite de toată existența este al doilea grad. A experimenta plăcerea de a-L vedea din înaltul credinței în El ca singură Ființă cu adevărat existentă este cel mai înalt grad. Cu toate acestea, în natura umană, există văluri care împiedică vederea, de la cele care apar din vălurile formate din sentimente, imaginație, fantezie și capricii, până la cele care sunt produse prin nerespectarea legilor Shari'ei și echilibrului stabilit prin Sunna și prin anumite vorbe sau asumarea unor atitudini care nu sunt în concordanță cu principiile fundamentale islamice.

Când inimile, care nu sunt împiedicate de astfel de văluri să fie înălțate, se ridică și se curățesc noroiul sentimentelor de afecțiune pe care le nutresc pentru alte lucruri, afară de Dumnezeu, devin oglinzi clare și strălucitoare ale diferitelor adevăruri, inclusiv al Adevărului Suprem al Adevărurilor. Ele reflectă lumina Esenței și Atributelor Divine; intră în contact cu Tărâmul Manifestării Transcendentale a Poruncilor Divine; vorbesc cu glasul Tărâmului Manifestării Transcendentale a Atributelor și Numelor Divine; construiesc relații sau fac „afaceri” cu Tărâmul Manifestării Transcendentale a Milei și Compasiunii Divine; și ajung într-un punct în care sunt favorizate cu oglindiri dinspre Tărâmul Manifestării Transcendentale a Divinității. În consecință, inima începe să bată în ritmul mesajelor Tărâmului Manifestării Transcendentale a Poruncilor Divine, spiritul începe să simtă brizele Tărâmului Manifestării Transcendentale a Atributelor și Numelor Divine, iar secretul – facultatea lăuntrică mai purificată decât inima – începe să aibă parte de sentimente legate de Tărâmul Manifestării Transcendentale a Divinității. Prima este descrisă ca „victoria apropiată”, a doua „victoria manifestată”, iar cea de-a treia „victoria absolută”.

O, Dumnezeule, Tu Cel Care deschizi uși! Deschide-ne inimile și alte facultăți și simțuri exterioare și lăuntrice către credință, practicarea islamului și excelență în slujirea Ție și oferă-ne posibilitatea să facem întotdeauna ceea ce Tu iubești și lucrurile plăcute Ție! Și revarsă binecuvântări și pace asupra Profetului nostru, Mahomed, onorat cu toate virtuțile și toată credincioșia, asupra Familiei și Companionilor Săi.

[1] Hermes-Thot a fost un înțelept egiptean care a trăit în perioada antică. Pentru a face diferența între el și grecul Hermes, i se mai spune și Hermes Trismegistul. Potrivit anumitor istorici, era adept al monismului.