Tafrid (Individualitate)

Tafrid (Individualitate)

Tafrid (individualitate) înseamnă a te izola de societate sau a te retrage pentru a-ți dedica tot timpul închinării lui Dumnezeu. Mai exact, chiar dacă un om la început de drum a dobândit stările sau popasurile pe care ceilalți nu le-au putut obține, nu se consideră superiori, pentru că ei cred că tot ceea ce are, este, de fapt, un dar de la Adevărul Suprem. El se predă cu totul Lui și se află întotdeauna în compania Lui. Versetul (24:25), „Allah este Adevărul cel limpede”, conține o referire implicită la acest nivel.

Cu toate că se aseamănă din punct de vedere al coloratului, individualitatea și izolarea sugerează niveluri și stări de plăcere diferite. Izolarea este starea în care omul rupe orice legătură cu toate lucruri, afară de Cel Preaiubit și este în permanență cu El, în timp ce individualitatea înseamnă a fi răsplătit cu negarea totală de sine, conștiința fiind constant îndreptată doar spre El. Izolarea este marcată de zelul și plăcerea slujitorilor devotați, în timp ce individualitatea reprezintă conștientizarea că este slujitor, care trebuie să I se închine. Profunzimea conștientizării este proporțională cu capacitatea fiecăruia și variază în funcție de lucrurile pe care omul le simte în timpul călătoriei spirituale.

Cei aflați în stadiile inițiale pe drumul spre individualitate – care poartă titlul de individualitate pe drumul către Adevărul Suprem – sunt întotdeauna în căutarea Lui, încearcă să Îl simtă și fac eforturi extraordinare pentru a-L găsi și vedea. În timpul acesta, ei nu cred că a-L căuta constant sau alte lucruri pe care le folosesc sunt metode de a-și îndeplini obiectivul. Chiar dacă ei le folosesc într-un mod firesc, întreaga minte și inimă sunt axate pe obiectiv și se gândesc constant la el. Se folosesc de toate abilitățile de a raționa și de a contempla pentru a ajunge la El și tânjesc după asta. Își petrec întreaga viață în contextul acestui vis frumos.

Călătorii devotați în împlinirea obiectivului simt întotdeauna darurile sau razele individualității care vin înspre ei dinspre orientarea Lor către Dumnezeu, dinspre dragostea lor pentru El și dinspre viziunile lor de-a lungul călătoriei. De asemenea, a-L căuta doar pe El le aduce plăcere și își îndreaptă toate iubirea lor doar asupra Lui. Pentru că nu își mai risipesc dragostea, sentimentele și căutarea, ei pregustă din apa dulce a unității în diversitate. Ei simt un zel uriaș și o sete uriașă atunci când călătoresc înspre El, care este ținta lor supremă, și se află în valurile anihilării în timp ce ard de dragostea Lui și sunt în intimitate cu El, atunci când eliberați de toate celelalte lucruri, ating vârful arătării Lui.

La jumătatea drumul către individualitate – denumită individualitate în compania Adevărului Suprem – ei observă că Cel Preasfânt i-a răsplătit cu daruri din belșug. Cu toate acestea, nu ar trebui să fie egoiști ca urmare a primirii darurilor; mai degrabă ar trebui să înțeleagă că nu ei stau la baza darurilor, ci au venit simplu de la Cel Preasfânt. Înțelegând acest lucru, ei Îi mulțumesc și Îl laudă pe El. Cei care au ajuns nivelul de a fi desăvârșiți sau de a deveni ființe umane perfecte și oglinzi lustruite ale Celui Preasfânt, Adevărul Suprem, nu pot decât să afirme că asta este doar răsplata Lui. Următoarele versuri ale lui Hassan ibn Thabit, un cunoscut poet din vremea profetului, ne oferă un exemplu grăitor:

Nu i-am adus laude lui Mahomed cu cuvintele mele;

ci, le-am adus laudă cuvintelor mele cu Mahomed.[1]

El se referă la faptul că vorbele lui sunt demne de laudă pentru că sunt despre profetul Mahomed, pacea și binecuvântările fie asupra lui. O asemenea favoare ar trebui mărturisită și atribuită lui Dumnezeu, așa cum spune și versetul (93:11): „Iar cât despre îndurarea Domnului tău, despre ea vorbeşte”. Anumite afirmații ale profetului, precum „Sunt stăpânul copiilor lui Adam, primul care va fi reînviat în Ziua Judecății și sunt primul care va interveni (la Dumnezeu din partea ființelor umane), iar pledoariile mele vor fi acceptate; însă nu mă mândresc”[2] și alte afirmații asemănătoare ale Companionilor despre ei înșiși intră în această categorie. Ei nu se mândresc cu propriile persoane, ci mai degrabă Îl slăvesc pe Dumnezeu și favorurile lui și sunt cuprinși de sentimente de mulțumire și laudă la adresa Lui. O astfel de favoare poate fi considerată un prag către cunoașterea desăvârșită a lui Dumnezeu, care este pentru eroii cunoașterii, iubirii lui Dumnezeu și plăcerilor spirituale. Al (treilea) nivel al individualității dincolo de acest prag, marchează o adâncime diferită a cunoașterii lor a lui Dumnezeu și sugerează un succes de neimaginat.

Al treilea nivel, care se numește individualitatea pe drumul dinspre Adevărul Suprem, și care este susținută de aprecierile unice și cuprinzătoare a lui Dumnezeu pentru cei care au ajuns aici, este nivelul în care călătorii sunt răsplătiți cu compania constantă a lui Dumnezeu, datorită dezvoltării desăvârșite, cunoașterii lui Dumnezeu și sentimentelor de teamă și reverență peste măsură. Eroii acestui nivel simt în lumile lor lăuntrice cum întregul univers a fost anihilat întru Dumnezeu, Îi simt constant compania chiar dacă se află printre oameni, transmit creației ceea ce au primit de la Creator, deschid ușa pentru oameni, astfel încât și ei să poată întâlni Adevărul Suprem. Principalele lor caracteristici sunt: datorită modestiei lor, sunt asemenea celorlalte ființe umane în aparență; sunt întotdeauna în căutarea bunei plăceri și aprobării lui Dumnezeu, în tot ceea ce fac; trăiesc în această lume, dar își ațintesc privirea spre cealaltă; întotdeauna simt compania încântătoare a lui Dumnezeu; transmit altora ceea ce aud, văd și simt; se interesează de alte lucruri, care nu au legătură cu El, doar datorită Lui; și consideră lucrurile drept umbră a luminii Existenței Sale.

Cei care se află la primul nivel al individualității sunt hotărâți să ajungă ținta călătoriei. Cei care au atins al doilea nivel declară, ca proclamare a favorului Divin, că au fost răsplătiți cu razele Luminii „Chipului” Său și cu luminile Existenței Sale, pe care o simt pe culmile inimilor. Îi mulțumesc și Îl slăvesc pe Dumnezeu neîncetat. Cât despre ceilalți, care au ajuns în vârful călătoriei, dincolo de toate nivelurile, și care împărtășesc profunzimea celor de la al doilea nivel, îi putem aborda doar cu privire la misiunile lor și la conștientizarea misiunilor. Ei primesc mesaje dinspre Adevărul Suprem, pe care le transmit oamenilor, chemându-i să se întâlnească cu Dumnezeu și încercând să înlăture obstacolele dintre oameni și Dumnezeu. Ei tolerează trăirea doar pentru viața celorlalți și dacă ei nu pot face nimic pentru viața altora, trăiesc viața ca o suferință greu de îndurat. Ei sunt îndrumătorii desăvârșiți și cei care transmit mesajele Divine. Primul sau cel mai înalt nivel al lor se compune din Mesageri și Profeți, iar adevărații lor succesori formează al doilea nivel.

Călătorii spre individualitate aflați la primul nivel sunt eroii credinței și cunoașterii lui Dumnezeu, care sunt constant în căutare și care se grăbesc spre sinceritate și puritatea intenției. Cei de la al doilea nivel sunt cei devotați, cu multă cunoaștere și dragoste pentru Dumnezeu, care și-au arătat pe de-a-ntregul credința și sinceritatea. Cât despre ceilalți, pe care încercăm să îi cunoaștem prin sarcinile și misiunile lor, ei sunt îndrumătorii și cei care transmit mesajele lui Dumnezeu, cei care încearcă să facă Adevărul Suprem cunoscut oamenilor și care încearcă să trezească spiritele pentru a se întâlni cu El. Din moment ce eroii ultimului nivel au atribute comune cu cei de la primele două niveluri, pot fi numiți și conducători ai eroilor cunoașterii lui Dumnezeu. Cât despre primul și cel mai mare dintre ei, acesta este stăpânul nostru Mahomed u Ahmad u Mahmud u Mustafa, care este stăpânul creației, unic indiferent de timp și spațiu, cea mai bună și desăvârșită pace și binecuvântări fie asupra lui. Mai există și alte persoane mărețe în apropiere de sfera sa sfântă, printre care alți Mesageri minunați, pacea fie asupra lor. Fiecare dintre ei a fost răsplătit cu favoruri în funcție de rangul lui. Totuși, profetul Mahomed este conducătorul sfinților omenirii și a fost constant răsplătit cu asemenea favoruri. Alții au fost gata să-și sacrifice viețile de dragul unei clipe petrecute împreună cu Lumina Luminilor. Toate frumusețile și luminile cu care au fost răsplătiți ceilalți sunt simple reflecții ale manifestărilor Divine pe care el le-a primit.

În celebra lucrare Qasidatu’l-Bur’a (Elogiul al-Bur’a), [3] Busiri arată cel mai înalt grad de har:

Toate miracolele pe care ceilalți mari Mesageri le-au făcut cu voia lui Dumnezeu,

au fost înfăptuite prin lumina care a ajuns la ei din lumina lui Mahomed.

Tot ceea ce știm legat de el este că e muritor;

dar este cel mai bun și măreț dintre toate ființele create de Dumnezeu.

Dacă miracolele pe care le-a făcut au fost proporționale cu măreția lui,

oase putrezite ar prinde viață când erau rostite rugăciuni,

care îi menționau numele.

O, Dumnezeule, revarsă binecuvântările și pacea Ta asupra lui, pe care l-ai trimit drept milostivire pentru toate lumile, și asupra fraților săi printre profeți și mesageri și asupra îngerilor ce stau lângă Tine, și asupra slujitorilor Tăi drepți printre locuitorii cerurilor și pământului, Dumnezeu să fie încântat de toți.

[1] Ibnu’l-Athir, Mathalu’s-Sair, 2: 357; Imam Rabbani, al-Maktubat, 1:58. [2] Muslim, „Fada’il,” 3; Abu Dawud, “„Sunna,” 13. [3] Bur’a de Al-Busiri este probabil cel mai cunoscut poem clasic în limba arabă, care laudă caracterul și nivelul profetului Mohamed. Scris de Imam Al-Busiri în secolul al XIII-lea în Mamluke, Egipt, a fost recitit de-atunci și până acum în țările musulmane.