Surur (Bucurie)

Surur (Bucurie)

Însemnând veselie și încântare, surur (bucurie) este un fel de mulțumire care cuprinde o persoană atât din exterior, cât și din interior. Chiar dacă se simte diferit de la persoană la persoană, aspectul comun este că sentimentul de intimitate vine dinspre Prietenul adevărat și inundă lumea lăuntrică a omului.

Cei care îl iubesc pe Dumnezeu sunt conștienți cu privire la bucurie datorită miresmelor întâlnirii cu El, cei devotați datorită credinței din inimile lor, iar eroii care stau aproape de El datorită sentimentelor de siguranță. În funcție de capacitatea lor de a percepe și de a simți, fiecare dintre aceștia trei exclamă: „De harul lui Allah şi de îndurarea Sa să se bucure, căci ele sunt mai bune decât toate cele care se strâng!” (10:58). Ei se gândesc la sursa bucuriei care a luat naștere din ei, respiră pace și simt euforia și bucuria darurilor Divine care le-au fost date.

Credința și toate efectele promise, islamul (a fi musulman) și toate țintele spre care oamenii sunt îndreptați, Coranul și toate roadele care aparțin acestei lumi, dar și ale celei de dincolo, excelența (ihsan) și perspectiva lui Dumnezeu cu privire la lumea promisă – toate acestea reprezintă mila și răsplata pe care Dumnezeu le oferă oamenilor, în funcție de nivelul lor, iar veselia și încântarea, pe care aceste daruri le trezesc în inimile oamenilor sunt florile bucuriei care înfloresc pe culmile de smarald ale inimii.

Credința, islamul, Coranul și ihsan (excelența) sunt cele mai mari daruri ale lui Dumnezeu, iar bucuria revărsării lor, mulțumirea și slava adusă lui Dumnezeu sunt cele mai mari favoruri. O astfel de bucurie depășește toate bucuriile și plăcerile lumești, iar pentru a avea parte de ea, merită sacrificiul acestei lumi și a lucrurilor care ține de ea. Datorită acestei excelențe, Coranul susține cu tărie: Sunt mai bune decât toate cele care se strâng (averi)!

Coranul condamnă orice formă de bucurie care nu vine din lucrurile acceptate de Divinitate, neștiindu-se cu siguranța ce efecte vor avea, însă laudă bucuria care vine din cunoașterea lui Dumnezeu și a Divinității, din ascultarea față de Mesager și roadele ei și din faptul de a fi musulman și roadele lui. Există multe versete în Coran, care spun: Să se bucure (10:58); Veseli de binefacerea pe care le‑a dăruit‑o Allah (3:170); Se bucură pentru ceea ce ţi s‑a pogorât (13:36); Pentru ei este bună veste(de bucurie și victorie) în această viaţă lumească, la fel ca şi în Lumea de Apoi (10:64); Allah îi va face pe ei să aibă parte de lumină (pe chipuri) şi bucurie (în inimi) (76:11) și Şi el se va întoarce la familia sa bucuros (84:9).În timp ce aceia a căror bucurie nu vine din lucrurile acceptate de Divinitate se află sub amenințarea unui sfârșit înspăimântător, ceilalți au parte de plăcerea bucuriei și euforiei.

În funcție de sursa bucuriei și a modului în care se poate simți, ea se împarte în trei categorii:

Primul fel de bucurie este cel cuprins în plăcerea spirituală. Asemenea bucuriei este ca un paravan Divin care te protejează împotriva fricii de a nu te depărta de Adevărul Suprem, de a nu fi înfrânt de întunericul ignoranței și de a nu fi supus singurătății.

Îngrijorarea credincioșilor de rând legată de depărtarea față de lumina Adevărului Suprem și de despărțirea de El se arată alături de frica de a nu fi în stare să treci peste dificultățile ce împresoară accesul la Paradis și de frica de a nu fi prins în mrejele poftelor trupești care duc către Iad. Frica pe care cei care se evidențiază între credincioși o au legat de sentimentul de singurătatea este strâns legată de teama că nu simt atracție pentru lucrurile bune, acceptate de Divinitate și că nu simt repulsie față de comportamentul imoral sau de păcate. Cât despre cei care se află printre primii în proximitatea lui Dumnezeu, ei se tem și se îngrijorează că sentimentele lor legate de separare și izolare sunt însoțite de ezitare sau încetineală atunci când vor fi nevoiți să aleagă între lumea aceasta sau cea de Apoi. Toate aceste lucruri duc la mâhnire și teamă într-o mai mică sau mai mare măsură. Bucuria care apare la orizontul inimii, atunci când argumentele ei au întâietate, se transformă în euforie față de mâhnire.

Fie că izvorăște din lipsa de cunoaștere a lui Dumnezeu, fie că stă la baza comportamentului greșit și a răzvrătirii, ignoranța trezește în suflet mâhnire și teamă. Pentru a împiedica acest lucru, Prietenul desăvârșit înlătură negura ereziei, a erorii și a refuzului care uneori se răspândește în suflet și așază în loc bucuria cu care El, folosindu-se de propria-I Lumină, inundă piepturile și luminează inimile sfinților Săi, transformându-i astfel în surse de lumină așa cum indică și Versetul Luminii (24:35). Putem interpreta versetul în următorul mod: Cel Atotputernic îi scoate din întuneric la lumină pe cei pe care îi iubește, Cunoașterea Lui le renaște inimile și îi transformă în candidați pentru veșnicie. Afirmațiile cu privire la răspândirea luminii din Coran subliniază anumite dimensiuni ale acestui favor Divin. De exemplu: (2:257) Allah este ocrotitorul celor care cred; El îi scoate din întunecimi (necredință, erezie, eroare) la Lumină (credință, islam și bunătatea desăvârșită); și (6:122) Oare acela care a fost mort (în spirit) şi pe care Noi l‑am readus la viaţă şi i‑am dat lui lumină, după care se călăuzeşte, şi umblă printre oameni poate să fie asemenea cu acela care se află în întunericuri, de unde nu poate ieşi?

Atunci când spiritul se depărtează de tărâmul spiritual desăvârșit, care este sursa adevărată a darurilor Divine, ajunge nefericit, se simte singur și izolat, este târât către alte locuri, unde așteptările sunt diferite și se simte nemulțumit. Însă, așa cum spune și versetul (13:28) Pe cei ce cred şi ale căror inimi sunt liniştite întru pomenirea lui Allah”, căci prin pomenirea lui Allah se liniştesc inimile, o inimă care se hrănește cu pomenirea și cu cuvintele lui Dumnezeu poate depăși orice dificultate, având plăcerea bucuriei pe care Dumnezeu o revarsă.

Al doilea fel de bucurie este aceea de a da mărturie despre Dumnezeu în toate lucrurile cu toate Numele și Atributele Sale. Cei care avansează de la cunoaștere la cunoașterea lui Dumnezeu își predau din toată inima și pe deplin viața trupească și liberul arbitru Voinței Divine în virtutea ascultării, devoțiunii, legăturii spirituale cu Dumnezeu și a relației lor cu El. Ei au parte de o nouă viață în funcție de Voința lui Dumnezeu; drept rezultat, bucuria va lua naștere, iar dimensiunea spirituală a existenței lor spirituale, care țintește spre cealaltă lume, va predomina. Chiar dacă ei îndeplinesc toți pașii pentru a obține rezultatul, credința lor în Dumnezeu, supunerea față de El și dependența de El sunt atuuri mult mai puternice în hotărârile și faptele lor, și percep evenimentele la intensități ce aparțin lumilor de dincolo. Poate fi considerată o formă de anihilare a eului în Dumnezeu. Autorul scrierii al-Minhaj și-a imaginat bucuria intensă care izvorăște dintr-o astfel de stare după cum urmează:

O stare care vie din cunoașterea Nevăzutului;

Nu poți înțelege asemenea cunoaștere decât prin plăcere.

Străduiește-te mereu să te eliberezi de tine însuți,

(Căci poți atinge această cunoaștere

doar atunci când vei deveni liber de propria-ți persoană.)

E de datoria ta să o atingi, dacă-i poți plăti prețul.

Cunoașterea dimensiunii exterioare a existenței

este amestecată cu humă și apă tulbure,

pe când cunoașterea dimensiunii lăuntrice (îndestulată cu daruri Divine)

îndrumă sufletul și inima.

Cunoașterea (spirituală) este o comoară ascunsă, care ți se arată,

în măsura în care te-ai eliberat de propria-ți persoană.

Bucuria care vine în urma acceptării de către Rai, care este și al treilea fel de bucurie, înlătură sentimentul de singurătate și izolare din toate ungherele spiritului. Îi îndeamnă pe călătorii spre Adevărul Suprem să privească Ființa Divină în semnele Sale și îi determină să debordeze de speranța de a bate la ușa către se deschide spre El, iar spiritul lor este inundat de bucuriile lumii celeilalte.

La acest stadiu la bucuriei, inima, spiritul și toate celelalte capacități se îndreaptă cu cea mai arzătoare dorință către Acela și, așa cum spune și expresia Dacă nu voia să ofere, El nu ar fi oferit dorința de a întreba – iar oamenii primesc onoarea de a fi acceptați de către Acela Care răspunde și răsplătește fără rezerve. Căutătorii care ating acest nivel sunt vrăjiți de valurile de bucurie din spiritele lor și încep să simtă adierea intimității Lui cum bate dinspre Tărâmul Prezenței Sfinte. Ei se simt de parcă s-ar afla la poarta Tărâmului Manifestării Transcendentale a Milei Divine și a Tărâmului Manifestării Transcendentale a Atributelor și Numelor Divine și se simt cuprinși de cea mai puternică dorință și cel mai mare extaz de a bate la ușa care se deschide spre El. Este ca și cum ei au fost transformați în spirite pure, au fost inundați de ceea ce au văzut și auzit dincolo de toate conceptele privind modalitatea și zâmbesc în fața favorurilor primite prin Harul lui Dumnezeu.

O, Dumnezeule! Fă-ne și pe noi asemenea celor ale căror fețe strălucesc (datorită vederii Tale) și care privesc direct spre Fața Ta Sfântă. Și revarsă binecuvântări și pace asupra lui Mahomed, pacea și binecuvântările fie asupra sa, asupra fraților săi Profeți și Mesageri și asupra tuturor membrilor Familiei lui.