Structura istișare: care era rolul lui Gülen?

10 oct. 20227 min de citit

Structura istișare: care era rolul lui Gülen?

După cum pot sugera aceste diferite povești ale activității individuale din istișare, a existat o structură asociată cu diferitele inițiative inspirate de Gülen. După cum afirmă unii, structura ar putea fi destul de strânsă. David Tittensor a spus că mai mulți studenți la școlile Hizmet au susținut că există un model organizațional stabilit. După cum a spus unul dintre ei:

În sine, comunitatea [cemaat] este foarte autoritară. Știi că nu poți face nimic fără permisiunea [unui abi] sau a conducătorului filialei de care aparții. Cunoști de exemplu, [frații mari ai între- prinderilor mici] dacă ești [abi], controlezi [organizațiile mici] din filiala ta, iar organizațiile mici nu pot face nimic fără permisiunea ta. Aceasta este o organizație foarte autoritară și ierarhică.38

După cum a explicat Tittensor, „această abordare managerială ierarhică contrazice direct imaginea pe care Mișcarea încearcă să o afișeze. De obicei, membrii Mișcării au explicat că fiecare proiect a fost autonom și are foarte puține legături cu alte proiecte din orașele vecine și că nu există o structură de sus în jos”.39 Este adevărat că membrii Mișcării au subliniat adesea funcționarea discretă a diferitor organizații Hizmet și nu conexiunile dintre acestea, dar au făcut acest lucru cu un motiv întemeiat. De exemplu, Esra Koșar, care a lucrat ca jurnalist pentru Zaman Amerika (publicat în limba turcă în America) și a fost activă în dialogurile interreligioase sponsorizate de Hizmet în Statele Unite ale Americii timp de cincisprezece ani, a susținut că:

Hizmet-ul este atât de aleatoriu și dezorganizat - nu există o organigramă. Nu există același model în fiecare loc. Nu este bine planificat înainte... Oamenii se reuneau și consultările dau naștere altor inițiative. Este imposibil ca Hogeaefendi să controleze toate aceste lucruri care se întâmplă. Oamenii împărtășesc aceleași valori, dar apoi te calibrezi și adaptezi la locul în care te afli și la persoanele cu care ești.40

Contextualizarea diferențelor dintre aceste două povestiri despre structura autorității Hizmet-ului este importantă. Potrivit lui Tittensor, a existat un motiv strategic pentru ascunderea structurii autorității din cadrul organizațiilor Hizmet: „Cei care au cea mai mare autoritate în controlul sau guvernarea proiectului mențin un anumit nivel de distanță față de activitățile cotidiene. Aceasta conferă Mișcării capacitatea de a se distanța de orice potențial scandal”.41 Joshua Hendrick a făcut o afirmație similară, sugerând că persoanele apropiate de Gülen au folosit „ambiguitate strategică” față de publicul larg, intenționat sau neintenționat.42 De fapt, ambiguitatea era mai puțin strategică decât cea contextuală. Proiectele s-au dezvoltat organic, prin istișare la nivel local, național și transnațional. Liniile de autoritate erau mai puțin directe într-o zonă, mai directe în altele. Un student din Istanbul ar putea vedea autoritate deplină; un jurnalist al ziarului Zaman ar putea vedea dezorganizare deplină. Gradul de structurare și control organizațional a variat foarte mult de la o regiune la alta, de la un deceniu la altul și de la un abi sau abla la altul/alta.

Dar care este rolul lui Gülen în „partea de sus”? Cuvintele lui Gülen sus- țin punctul de vedere al lui Esrei Koșar, la fel și logistica, pur și simplu. Gülen nu a putut să gestioneze sau să controleze numărul mare de întreprinderi care au fost deschise de-a lungul a decenii. În 1997, el a spus-o astfel:

Când guvernul nostru a permis înființarea școlilor private, un val de oameni, în loc să își irosească zilele și bogăția pe case de vară și de iarnă, au ales să-și canalizeze energia în serviciul [hizmet] oamenilor lor. Au făcut acest lucru nu numai pentru țara lor, ci pentru întreaga omenire și au făcut-o cu entuziasmul care vine cu devotamentul. Mi-ar fi imposibil să știu despre toate școlile pe care acești voluntari le-au deschis în Turcia și în străinătate. Nu numai că nu cunosc majoritatea companiilor care au înființat aceste școli... nici nu știu unde se află școlile. Din câte știu din mass-media, este cunoscut faptul că aceste școli s-au deschis în aproape toate țările în care deschiderea unei școli este permisă, excluzând locuri precum Iran, Siria și Arabia Saudită. Din Azerbaidjan până în Filipine, din [Sankt-Petersburg]... din Moscova... prin ajutorul omului de afaceri evreu Üzeyir Garih, până la cea deschisă la Yakutsk, au dovedit că au capacitatea să se înalțe.43

Unele dintre aceste școli nu au rezistat; în timp ce guvernele au distrus inițiativele islamice, inclusiv pe cele asociate cu Gülen.

În 2005, Gülen și-a exprimat un pic de exasperare în ceea ce privea acuzația că el a fost cumva mintea care a orchestrat un vast imperiu de industrii. Astfel de acuzații au reprezentat o insultă pentru inteligența, angajamentul și ajutorul persoanelor care erau de fapt responsabile pentru acestea. Și, în afară de aceasta, Gülen a fost responsabil pentru mai mult decât doar o idee de bază sau un plan strategic:

în final voi răspunde în fața lui Dumnezeu. Doar Dumnezeu știe rolul pe care l-am jucat în sutele de școli care au fost înființate. Am făcut partea mea pentru a încuraja pentru o perioadă scurtă de timp, dar situația s-a dezvoltat de zece ori zece ori forța pe care am depus-o. Nu am nicio contribuție acolo. De fapt, a-mi asuma meritul chiar și pentru o zecime din planificarea implicată nu ar respecta acest serviciu [hizmet]. Ar fi lipsă de respect față de eforturile multor oameni. Lăsați pe altcineva să fie nedrept în acest fel și să ignore munca bună care a fost făcută. Lăsați pe altcineva să spună că există o mână de oameni care poartă toată influența acestei mișcări, mai degrabă decât mișcarea în sine... Dumnezeu realizează acest lucru prin mâinile oamenilor ale căror nume și chipuri nu le vom cunoaște niciodată.44

Iar într-un alt interviu din 2005, cu jurnalistul Mehmet Gündem, Gülen a vorbit despre motivul pentru care nu a vizitat multe dintre orga- nizațiile sau școlile asociate inițiativei sale:

De fapt, contribuția mea la această mișcare... este foarte mică. În ciuda acestui adevăr, mă tem că, dacă aș merge în aceste locuri, ar exista o concepție greșită că eu sunt cumva autorul tuturor acelor lucruri făcute de acești oameni buni. Mă preocupă faptul că oamenii ar presupune că gândurile și ideile mele sunt motorul acestor mari lucrări, în locul devotamentului și entuziasmului oamenilor. De altfel, oamenii în general au tendința de a atribui succesele altora persoanei care pare să fie la comandă. Eram îngrijorat și de ceea ce ar putea spune unii. Mi-a fost teamă să fac orice care să provoace o reacție a anumitor părți ale populației din acele locuri. Ei ar putea spune: „În spatele acestui lucru este așa și așa”, [sau] „Au un interes ascuns”.45

Pe de-o parte, acest lucru indică faptul că Gülen era atent la opinia publică: nu voia să le dea oamenilor motive să presupună că proiectele au „un interes ascuns”. Pe de altă parte, Gülen ar putea să-și prezinte strategic contribuția - și a avut tendința de a se auto-denigra. Dar reamintim - se afla în Statele Unite. Organizațiile crescuseră rapid în toată lumea. O astfel de creștere în mai multe locații sugerează o gestionare ascendentă, mai degrabă decât de sus în jos. Ba mai mult, Gülen a subliniat mereu modelul istișare, care a încurajat participarea, mai degrabă decât autoritatea ierarhică. În ansamblu, sfera de aplicare a proiectelor globale și dovezile propriilor sale cuvinte arată clar că Gülen nu a condus operațiunile de zi cu zi. Depărtarea de la rădăcinile Hizmet-ului nu a fost doar un gard viu. A fost o concesie practică a realității și, cu atât mai mult, a fost un angajament de principiu față de dinamica spirituală din centrul Mișcării.

Gülen a vorbit direct despre modul în care, în unele consultări, oamenii i se supuneau și despre cum s-a luptat pentru a depăși această tendință:

Unii dintre prietenii noștri, poate ca urmare a respectului lor, nu vor să se exprime întotdeauna. Dar [de cele mai multe ori] sunt foarte vorbăreți, își exprimă părerile. Întotdeauna îi sfătuiesc pe acești prieteni: „Să nu spunem cu o stare de spirit supusă «cutare și cutare spun mereu adevărul». Mă autocritic, întrebându-mă dacă ceea ce fac ar putea fi greșit. Interpretările mele sunt interpretările mele personale; s-ar putea să nu fiți de acord cu ele”.46

Autocritica era o virtute islamică centrală, așa cum a predat-o Gülen. Conceptul, în arabă, era muhasaba - și a fost al doilea subiect abordat (după „căință”) în cartea lui Gülen Emerald Hills of the Heart: Concepts Key in the Practice of Sufism (Dealurile de smarald ale inimii: Conceptele cheie în practica sufismului). El a scris acolo că „autocritica atrage milostenia și ocrotirea divină, ceea ce permite cuiva să devină și mai profund în credință și slujire”.47 Sau, după cum a explicat Gülen mai succint, „Cei care încearcă să schimbe lumea, trebuie să se schimbe pe ei înșiși mai întâi”.48

De fapt, pe măsură ce anii s-au transformat în decenii, unii dintre cei mai tineri din Hizmet au început să transforme această autocritică în tendința unora din cadrul Mișcării de a fi excesiv de respectuoși față de Gülen, în ciuda obiecțiilor sale cu privire la practici: „Când vorbim despre ideile sale”, gândea această tânără, „există... respect, dar în jurul comunității Hizmet este exagerat... Nu-mi place când oamenii îl întâlnesc, acționează ca și cum ar fi un star rock; oamenii sunt toți respectuoși. El este doar o altă persoană”.49 Pentru această tânără, ideile lui Gülen au fost importante. Ea a fost atrasă în special de accentul pe care el îl pune pe „dialogul dintre credințe”, pe care l-a interpretat drept „răspândirea pozitivității. Asta mi-a dat motivație în viață și m-a învățat că, oriunde m-aș duce, pot ajuta oamenii”.50 Această idee de „pozitivitate”, în turcă müspet hareket („acțiune pozitivă”), a fost și o temă centrală în învățarea lui Gülen. Noțiunea se întoarce din nou la Said Nursi, care a contrastat în mod explicit hareket müspet cu activismul politic direct sau revoluția violentă. După cum a comentat sociologul Caroline Tee: „Nursi a pledat pentru un fel de activism civic - denumit müspet hareket (acțiune pozitivă) - care a fost atât non-politic, cât și non-violent, dar care a căutat în mod dinamic să integreze islamul din nou în structura cotidiană a vieții naționale”.51 Această tânără, care locuia în Statele Unite ale Americii, găsise „motivația”, întâlnind ideile lui Gülen și orice altceva decât o supunere autoritară față de el.

Structura istișare: care era rolul lui Gülen?

Postări recente

Comments

Cumpărați Cărțile lui Fethullah Gulen

Politica de retur