Spre Australia și lumea arabă

10 oct. 20225 min de citit

Spre Australia și lumea arabă

Însă, fără îndoială, între 1999 și 2016, oamenii din Hizmet au reușit să finanțeze hizmet important pe tot globul. Australia a fost un caz deosebit de impresionant al modului în care Hizmet s-a globalizat - cu rădăcini mai vechi decât plecarea lui Gülen în America. Conform informațiilor strânse de istoricul islamului Greg Barton, Hizmet a ajuns în Australia în primul rând prin eforturile unui singur om, Orhan Çiçek. Çiçek era din Ankara. El a întâlnit ideea lui Gülen în timp ce studia să devină imam. El nu făcea parte din „cercul interior” al Hizmet-ului, deoarece era cu aproximativ cinci- sprezece ani mai mic decât majoritatea primilor participanților. Cu toate acestea, Çiçek a început să participe la sohbet-uri, iar când i s-a prezentat oportunitatea de a emigra în Australia, el a acceptat, după ce s-a consultat cu abi-ul său. Ajuns la Melbourne în 1980, nu cunoștea alți adepți ai lui Gülen. Treptat, pe măsură ce mai mulți turci au ajuns, o mulțime importantă de oameni s-a interesat de Hizmet și Çiçek a inițiat cercuri de lectură precum cele la care participase în Ankara. După câțiva ani, a intrat în atenția acestui grup mic de oameni inspirați de Gülen că mulți tineri turci - acea a doua generație dificilă de imigranți - se confruntă cu probleme cu poliția australiană. Drept răspuns, după cum a descoperit Barton, în 1985, Çiçek „a creat un centru de ajutorare și un program pentru cei tineri pe care l-a numit Asociația Noua Generație de Tineri”. Acum, în timp ce acest efort poate părea departe de eforturile teologilor de eliberare de a dezvolta afaceri sociale pentru femeile din Kenya, de fapt era foarte asemănătoare în gândire. Barton explică:

Inspirat de învățăturile lui Gülen despre importanța educării și dezvoltării corecte a tinerilor și a potențialului de schimbare generațională motivată de tineret prin dezvoltarea unei „generații de aur” (altın nesil), Çiçek a fost convins că ar trebui să-și canalizeze eforturile pe încercarea de a ajuta cea de-a doua generație de turci australieni. El a căutat să-i îndrume pe tinerii pe care i-a întâlnit și să îi implice în programe practice de sport și excursii și unele îndrumări de bază. De asemenea, a început să conducă grupuri de lectură Risale-i Nur printre acești adolescenți, precum și printre părinții lor.92

Nu peste mult timp, în 1987, Çiçek a deschis centrul de îndrumare Lumina în Melbourne. În câțiva ani, după călătoriile înapoi în Turcia pentru a se consulta cu Gülen, a început să facă planuri pentru o școală în Melbourne și în Sydney (unde se instalaseră recent alți turci). Aceste eforturi au primit un impuls suplimentar atunci când Gülen a vizitat Australia în 1992, ca parte a cvasi „turneului său mondial”. Chiar și înainte de această călătorie, în 1990, o fundație numită Selimiye a fost înființată în Melbourne - una dintre primele fundații educaționale musulmane cu non- profit din Australia, potrivit lui Barton. Acest grup a organizat primul său eveniment la sfârșitul anului 1991 și a strâns 70.000 de dolari. Banii au fost suficienți pentru a cumpăra o clădire care să fie folosită drept cămin și centru de meditații. Evenimente similare au fost organizate în Sydney, iar în 1996 s-a deschis Colegiul Șule (Liceul), urmând ca un an mai târziu să fie inaugurat Colegiul Ișık din Melbourne. Până în 2014, existau patru școli afiliate Hizmet-ului în trei campusuri din Noul Wales de Sud și opt școli în șase campusuri din Victoria. În total, lucrătorii Hizmet din Australia au înființat șaisprezece școli pe continent, care au continuat.93

La fel cum Gülen a jucat un rol indirect, dar important, în aceste evoluții din Australia, la fel a contribuit la răspândirea Hizmet-ului în lumea arabă. Nevzat Savaș, editorul revistei Hira, care a fost o versiune în limba arabă a revistelor Sızıntı și The Fountain, a explicat într-un interviu din 2015 că „Hizmet [în 2015] are forță în Africa de Nord - Maroc, Egipt, Yemen. Hogeaefendi a spus că două țări sunt importante - Yemenul și Sudanul. A văzut asta la televizor. «Acest lucru este interesant», a spus el. «Acolo trebuie să mergem.»” Așa că Savaș a mers. Dar, de fapt, Marocul a fost cel care a oferit o primă deschidere pentru predarea lui Gülen în lumea arabă. Savaș continuă:

În 2015, regele Marocului a trimis o invitație lui Hogeaefendi. Abdelhak Serhane (un romancier și activist politic) citise [cartea lui Gülen] Lumina infinită - și a prezentat-o unei persoane apropiate regelui. Și el a spus: „Aceasta este interpretarea islamului pe care o dorim noi”. I-a explicat regelui. Regele a studiat-o în palatul său în timpul Ramadanului. Regele i-a chemat pe ambasadorii săi, frații, cercetătorii islamici - și l-au studiat pe Hogeaefendi în timpul Ramadanului. Apoi regele a spus: „Să-l chemăm pe scriitorul acestei cărți aici”. Așa că el a extins o invitație către Hogeaefendi. Și Serhane a spus: „Dacă Hogeaefendi va veni în Maroc, acesta va fi un punct de cotitură pentru țară pe calea către pace”. Desigur, pentru că Hogeaefendi era bolnav, a scris o scrisoare de mulțumire și a trimis câteva cadouri, cărți. Am păstrat cărțile. Am organizat cursuri. Apoi am sugerat să organizăm un program - o conferință pentru ca oamenii să afle despre Hira. Așa am făcut - și erau prezente camere de filmat, posturi de radio - nu-mi venea să cred. Savanții mă priveau; araba mea nu este chiar atât de bună. Iată-ne în lumea arabă: Cine ești? De ce ești aici? Apoi am mers în Cairo și am organizat un eveniment similar.94 Iar în 2008, un eveniment similar a avut loc în Yemen și un an mai târziu în Tunisia.

Savaș a recunoscut că aceste conferințe au fost provocatoare. „Hizmet nu lucrează cu profesioniști”, a explicat el. „Lucrează cu amatori care sunt sinceri, dar îi transformă pe oameni în profesioniști”. Și au fost probleme în a traduce hizmet pentru lumea arabă. „Ori de câte ori oamenii au întrebat «cine este Fethullah Gülen»”, a explicat Savaș, „nu spuneam «hizmet»”. Nu există niciun astfel de cuvânt în arabă. O numim „paradigmă” sau „model”. Hogeaefendi nu dorea un nume. El a spus: «Cum te-a numit Dumnezeu în islam? El te-a numit musulman.» Când spuneam acest lucru”, a continuat Savaș, „arabii se bucurau cu adevărat”.95

Cu toate acestea, învățăturile lui Gülen erau în mod clar în contrast cu islamul wahhabi. De fapt, Savaș a explicat: „un scriitor marocan a numit acest lucru «șocul Hizmet-ului». Este o paradigmă diferită”. Această para- digmă a avut implicații profunde care au implicat politicii, dar pe care le-a și depășit. Un învățat tunisian i-a spus lui Savaș: „am crezut că nu vom putea schimba lucrurile în politică. Dar politica este ca un drum cu țepi și mine. Acum înțelegem că adevărata problemă este ființa umană și acolo trebuie să investim. Acum înțelegem cum Hogeaefendi ne poate ajuta să găsim o modalitate de a schimba societatea prin cultură și educație”. Dez- voltarea păcii trebuia să implice politica. Dar nu putea începe sau sfârși acolo. După cum Savaș a extras implicațiile:

Hogeaefendi a spus: „răspândiți mai întâi cultura speranței. În al doilea rând, răspândiți cultura soluțiilor. Dacă oamenii se plâng mereu și privesc lucrurile negativ, faceți posibil ca intelectualii să găsească soluții și alternative la reacțiune”... [Și așa] a văzut lumea arabă un model alternativ [în Gülen], pentru că ajunsese într- un punct mort... și Hogeaefendi a spus: „Nu, există un drum foarte larg”. El deschide orizonturile. Contribuția sa deschide viziunea.96

Interesant este că Savaș a avut ocazia de a-l vizita pe Gülen în 2005, dar a ales să nu meargă. A vrut să aștepte până când a avut vești bune despre munca sa în ceea ce privea Hira, pentru a i-o duce lui Gülen.

Vreau să merg la un om trist cu ceva care să-l facă fericit. Așadar, am plecat cu Hira în 2010, pe măsură ce se difuzau știri de la Primăvara Arabă. I-am spus: „să sperăm că nu vei mai fi singur. În Occident, există oameni ca tine care iau această idee pentru a o proteja. Dar acum există unii și în lumea arabă care protejează și această idee”.97

Pe măsură ce Primăvara Arabă se îndrepta spre ierni totalitare, această speranță a devenit mai fragilă.

Spre Australia și lumea arabă

Postări recente

Comments

Cumpărați Cărțile lui Fethullah Gulen

Politica de retur