Singurul țel
În zilele noastre toate lucrurile sunt clădite pe îndoieli și dubii, sunt unii care trăiesc o paranoia și de fiecare dată când deschid gura spun ” Oare au alte socoteli?”, pentru a elimina orice dubiu simt nevoie de a face un comentariu.
Da, noi avem o socoteală, idealul nostru are un țel. Și acela este de a-l mulțumi pe Dumnezeu și mijlocul prin care obținem acest lucru este ca să-L facem cunoscut și să îi facem pe oameni să se iubească reciproc. Este interzis să ne gândim la altceva în afară de acestea. Cei care se conectează la mulțumirea Domnului nu sunt interesați să alerge după case, vile, fală sau funcții. Ei s-au legat de o frumusețe și cred ca a te despărți de ea este trădarea ei iar pentru ei este o insultă.
Omenirea toată să știe că noi nu avem decât o dorință și aceea este de a câștiga mulțumirea Domnului.
Toată osteneala este pentru a face cunoscută iubirea Domnului în inimi și să adunăm umanitatea în jurul iubirii. Putem ajuta la construirea unei lumi în care oamenii nu se vor distruge, călca în picioare sau exploata unii pe alții.Să plămădim o nouă lume în care fiecare să fie acceptat așa cum este, să împărtășim și să ne ajutăm, o lume în care cei oropsiți și victimele sunt ajutate. Cred că umanitatea are nevoie de un nou suflu așa cum are nevoie de apă și de aer.
Noi nu știm ce este abuzul și exploatarea. În sensul general a nu știi pare o lacună, dar a nu ști poate fi o virtute. În același fel noi nu știm ce este diferențierea sau excluderea. În fața unor culori diferite, rase diferite suntem orbi. Avem un simț al iubirii pe care-l dorim să-l revărsăm precum mările ca să putem să întindem o mână tuturor. Umanitatea își va da mâinile și își va împărtăși tristețile și bucuriile. Așteptăm cu patru ochi zilele în care vom plânge și vom râde împreună.
Pe scurt dorim să realizăm o salbă a iubirii care să aibă dantelele făcute din dialog și afecțiune. Noi credem că este important ca iubirea să intre în suflete, dialogul să stăpânească inimile și ca oameni să se îmbrățișeze. Nu vom schimba acestea chiar și pentru o mie de daruri lumești. Aceste vorbe nu trebuie văzute, vorbele mele, eu vreau să tălmăcesc sentimentele generale.
Unele vorbe pot să pară utopice, dar nu trebuie să uităm că iubirea își are miracolele ei. Dacă iubiți și iertați greșelile, veți construi un mediu diferit în jurul vostru. Iubirea este ca un elixir miraculos. Pe deoparte împiedică lucrurile negative iar pe de altă parte împacă și reunește oamenii. Umanitatea așteaptă eroi care să iubească iubirea și să urască ura. Iubirea caută devotați care o vor face un țel în viață. Nu vreți să fiți așa?
Maestrul Bediuzzaman a spus ” Ce să fac? M-am grăbit și am venit iarna. Voi veți veni primăvara.” Și cu aceste vorbe ne face să sperăm și ne pune în mișcare simțămintele pentru a ne demonstra că lumea poate să devină o grădină cu trandafiri în care vor cânta privighetorile. Frumusețea de mai sus nu se va întâmpla peste noapte. Dacă toate aceste sunt legate de timp, noi nu putem să-l schimbăm. Trebuie să fim raționali și pentru a realiza aceste lucruri avem nevoie de un plan și de o strategie.
Cel mai important lucru este acela de a semăna aceste semințe indiferent de situație, să aducem primăvara oriunde mergem. Greutățile anotimpurilor, diferitele conjuncturi nu trebuie să ne facă să ne schimbăm calea sau metodele. Nu trebuie să ne răsfirăm în fața vânturilor și a furtunilor. Trebuie să facem ceea ce trebuie pentru acel anotimp. Chiar dacă vom modifica planul și proiectele din cauza condițiilor și ne vom ajusta viteza în funcție de starea drumului trebuie să alergăm continuu precum un maratonist.
Comments