M. Fethullah Gulen
Sidq (Sinceritate)
Însemnând a fi sincer sau a avea gânduri, cuvinte și acțiuni adevărate, sidq se reflectă în viața unui călător pe calea către Dumnezeu astfel: el sau ea nu minte, trăiește întru adevăr și se străduiește să fie un reprezentant demn și de încredere al loialității față de Dumnezeu. Cu alte cuvinte, credinciosul nu se abate niciodată de la adevăr în toate gândurile, cuvintele și acțiunile și, în supunerea poruncii Coranului: Fiți cu cei iubitori de adevăr! (9:119), caută întotdeauna adevărul atât la nivel individual, cât și la nivel social. Astfel de oameni sunt atât de atenți să fie sinceri, încât nu dau niciodată dovezi false sau nu spun minciuni nici măcar în glumă. După cum se relatează într-o zicală profetică, cel care este sincer la un asemenea nivel este înregistrat ca fiind un credincios adevărat de către Curtea Supremă, în timp ce persoana ale cărei gânduri, cuvinte și acțiuni sunt contradictorii și care înșală pe alții este înregistrată ca fiind mincinoasă. [1]
Sinceritatea este drumul cel mai strașnic care duce la Dumnezeu, iar cei sinceri sunt călătorii norocoși de pe acest drum. Sinceritatea este spiritul și esența acțiunii și standardul autentic al sincerității în gândire; ea deosebește credincioșii de ipocriți și oamenii din Paradis de oamenii Focului. Sincritatea este o virtute profetică a celor care nu sunt profeți, prin care „slujitorii” împărtășesc aceleași binecuvântări ca „regii”. În Coran, Dumnezeu Atotputernicul l-a descris ca fiind sincer atât pe cel care a comunicat Coranul, cât și pe cel care l-a confirmat: Acela care a adus Adevărul şi acela care îl crede (39:33).
Sinceritatea poate fi definită ca lupta pentru păstrarea integrității și pentru evitarea ipocriziei și a minciunii, chiar și în circumstanțe dificile când se crede că o minciună aduce mântuire. Junayd al-Baghdadi spune: O persoană loială și sinceră își schimbă starea de cel puțin patruzeci de ori pe zi (pentru a-și păstra integritatea personală), în timp ce un ipocrit rămâne același timp de patruzeci de ani, fără să simtă probleme sau neliniște (pentru abaterea sa).[2]
Gradul inițial și cel mai scăzut de sinceritate este veridicitatea și comportamentul identic, fie el în public sau în privat. Acesta este urmat de a fi adevărat în toate gândurile, sentimentele, acțiunile și intențiile. Cei adevărați sunt acei oameni curajoși ale căror sentimente, gânduri și acțiuni nu se contrazic unele pe altele; cei mai veridici sunt acei eroi care sunt absolut adevărați în toate imaginațiile, intențiile, sentimentele, gândurile, acțiunile și gesturile lor.
Folosirea tuturor facultăților și capacităților unei persoane pentru a obține sinceritatea în toate acțiunile, loialitatea față de un ideal sau o cauză înaltă și statornicia în urmărirea acestora, este un atribut al Profeției. În versetul: Și pomenește‑l în Carte pe Avraam; el a fost un iubitor de adevăr şi un profet! (19:41), Coranul se referă la acest cel mai înalt grad de adevăr. Sinceritatea este atributul principal al tuturor Profeților și cea mai puternică forță morală sau activitate producătoare de mijloace pentru slujirea Islamului și a Coranului. Este, de asemenea, cel mai mare merit al credinciosului și cel mai valabil document din Viața de Apoi. Dumnezeu ne atrage atenția asupra acestui fapt semnificativ: În această Zi, celor care cred în adevăr le va fi de folos adevărul (5:119).
Sinceritatea slujește Profeților, cărturarilor purificați și desăvârșiți și sfinților apropiați de Dumnezeu ca pe un munte ceresc care, iute ca fulgerul, îi poate duce pe cele mai înalte înălțimi; minciuna, totuși, îi trage pe Șeitan și pe adepții săi până în adâncurile cele mai de jos. Gândurile „zboară în sus” pe aripile adevărului și cresc în valoare, acțiunile cresc și înfloresc pe terenul adevărului și numai implorările și rugăciunile adevărate și sincere ajung la Tronul Milei și sunt binevenite.
Sinceritatea este la fel de eficientă ca „elixirul” celui mai mare Nume al lui Dumnezeu. Întrebat despre cel mai Măreț Nume, Bayazid al-Bistami a răspuns:
Arată-mi Cel mai Mic Nume dintre Numele lui Dumnezeu, ca să ți-l pot arăta pe Cel Mai Măreț. Dacă există ceva la fel de eficient (pentru acceptarea de către Dumnezeu a rugăciunilor și acțiunilor) precum Cel Mai Măreț Nume, acesta este sinceritatea. Orice Nume este recitat sincer, El devine Cel mai Măreț.[3]
Sinceritatea a făcut ca lumina pocăinței să strălucească pe fruntea Profetului Adam, pacea fie asupra sa. Sinceritatea a servit ca un vas de mântuire pentru Profetul Noe, pacea fie asupra lui, când lumea a fost inundată. Sinceritatea l-a dus pe Profetul Avraam, peste el fie pacea, la siguranța și răcorirea din focul în care fusese aruncat. Sinceritatea ridică oamenii obișnuiți la înălțimi extraordinare și este o cheie care deschide ușa către tărâmuri și realități dincolo de existența vizibilă. Credinciosul purtat de adevăr nu poate fi reținut de la călătoria sa în sus, iar ușile nu sunt închise în fața celui care folosește această cheie. Cât de potrivite sunt cuvintele lui Rumi în această privință:
Sinceritatea a unui iubit îi afectează chiar și pe cei fără viață;
Atunci de ce ar fi ciudat că afectează inima omului?
Sinceritatea lui Moise a afectat toiagul său și muntele;
Ba nu, a afectat și acea mare, splendidă.
În ceea ce privește veridicitatea lui Mahomed, aceasta a afectat
chipul frumos al lunii și de asemenea soarele strălucitor.[4]
În multe versete, Coranul relatează că a fi un credincios adevărat depinde de integritatea și sinceritatea omului în cuvinte, acțiuni, sentimente și cele mai personale simțuri. De asemenea, consideră că un asemenea grad de integritate și sinceritate este baza fericirii atât în această lume, cât și în cea viitoare. Următoarele sunt câteva exemple:
• Şi spune: Doamne, fă‑mă să intru printr‑o intrare a Adevărului și scoate‑mă pe mine printr‑o ieșire a Adevărului şi dă‑mi de la Tine putere ajutătoare!(17:80)
• Fă să fiu eu pomenit de bine de cei care vor urma! (26:84)
• Să‑i previi pe oameni şi să‑i binevesteşti pe cei care cred că ei vor avea loc meritat la Domnul lor!? Cei necredincioși zic: Acesta este un vrăjitor vădit! (10:2)
• Cei care se tem vor fi în grădini şi pâraie, De pedeapsa lui Allah. Într‑un loc al adevărului(41), lângă un Stăpânitor Atotputernic. (54:54–55)
A intra cu adevăr, a ieși cu adevăr, a fi amintit pentru sinceritate, pași adevărați și siguri, și un scaun al adevărului sunt toate stațiile și proviziile pentru un drum lung care se întinde de la această lume până la Viața de Apoi. Deoarece ceea ce se întâmplă în această lume dă roade în Viața de Apoi, cei sinceri urmăresc întotdeauna ceea ce este adevărat, observă adevărul atunci când încep o sarcină sau se mută într-un alt loc pe calea lui Dumnezeu, acționează și trăiesc în conformitate cu cerințele adevărului și lasă moștenire sinceritatea generațiilor următoare. Obiectivul lor este să merite fericirea veșnică în Viața de Apoi.
Pentru a deveni sinceri în gânduri, decizii și fapte, credincioșii trebuie să intenționeze și să decidă în mod conștient să devină adevărați. Acesta este primul pas. Cei astfel hotărâți trebuie să persiste în sinceritate, indiferent de consecințe, și să se abțină de la orice le-ar putea zgudui hotărârea. Al doilea pas este să mențină această viață lumească doar pentru a susține adevărul și pentru a obține aprobarea și plăcerea lui Dumnezeu. Astfel de oameni sunt întotdeauna conștienți de defectele și neajunsurile lor și nu se predau atracțiilor lumii și nu își schimbă condițiile din motive lumești. Al treilea pas este stabilirea atât de fermă a sincerității în conștiința cuiva încât să-i guverneze fiecare aspect al vieții. Aceasta este identică cu stația de a fi mulțumit, care este explicată în Tradiția: Cel care este mulțumit de Dumnezeu ca Domn și Islamul ca religie și Mahomed ca Profet a gustat din plăcerea credinței.[5]
Cea mai mare sinceritate și loialitate este ca oamenii să fie mulțumiți de Domnia lui Dumnezeu, indiferent de tratamentul pe care El îl acordă, să accepte Islamul ca sistem Divin care le guvernează viețile și să se supună de bunăvoie îndrumării sau conducerii celei mai bune creații, asupra Lui fie pace și binecuvântări. Calea către adevărata umanitate constă în asumarea acestei grave responsabilități, care este una greu de îndeplinit perfect.
Să încheiem cu un cuplet frumos:
Ceea ce se potrivește unei ființe umane este sinceritatea, chiar dacă este amenințată; Dumnezeu Atotputernic este ajutorul celor adevărați.
O Doamne! Include-ne printre cei care declară „Domnul nostru este Dumnezeu!” și apoi fii direct; și pogoară binecuvântări și pace asupra Profetului nostru Mahomed și Companionilor săi, cei sinceri.
[1] al-Bukhari, “Adab,” 69; Muslim, “Birr,” 103–105. [2] al-Qushayri, ar-Risala, 336. [3] Abu Nu‘aym, Hilyat ul-Awliya’, 10:39. Notă: Toate Numele lui Dumnezeu sunt mărețe. Dar, referitor la înțelegerea manifestărilor și incluziunii, unele pot fi mai mărețe decât celelalte. De exemplu, Allah (Dumnezeu), Numele Adevărat al Ființei Divine, este cel mai cuprinzător dintre toate și le include pe toate celelalte Nume. Acest lucru este adevărat și pentru Numele Atotmilostivul, care este considerat a fi aproape sinonim cu Dumnezeu. Potrivit misiunii și funcției fiecăruia, care Nume este cel mai măreț variază între Profeți și sfinți. De exemplu, cel Mai Măreț Nume pentru Profetul Iisus a fost Atotputernicul (potrivit lui Muhyi’d-Din ibnu’l-‘Arabi), și Atotrostitorul pentru Profetul Moise, pacea fie asupra lor, amândurora. (Tr.) [4] Rumi face aluzie la toiagul lui Moise care se transformă într-un șarpe (20:20) și cum acesta îl folosește să separe apele (26:63) și la separarea lunii în două printr-un gest al Profetului Mahomed, asupra lui fie pacea și binecuvântările, cu degetul lui(54:1). (Tr.) [5] Muslim, “Iman,” 56; an-Nasa’i, “Jihad,” 18.
Comments