M. Fethullah Gulen
Da pentru noi adevărata fericire nu este aceea care este le bazată pe lucruri exterioare, pe lucrurile care vin și pleacă sau cele care curg și se opresc, ci pentru noi adevărata fericire este aceea care izvorăște din sufletul nostru, iubirea pentru Dumnezeu și fericirea eternă care începe cu Raiul.
Meritul de a trăi această viață este în mare măsură legat de a ști sau a nu ști sensul vieții. Putem spune că existența și gândirea umană uneori ne amintesc de necunoscuta vieții, simțind și trăind mai mult încet încet într-un fel totul devine mai clar. Scopul creației este de la început bine stabilit. Acest scop pune omul în fața universului și a realității divine prin credință, cunoștințe și plăcere sufletească și numai așa își va putea arăta omenia. Realizarea unui asemenea proiect uriaș este legată doar de existența unui plan bine gândit, pus la punct și totodată de aplicarea lui.
Fără îndoială cel mai important magistru al unui astfel de proces și cea mai evidentă caracteristică a acestuia este o credință solidă, o faptă conștientă și în acestea o legătură strânsă cu divinitatea. Viața este plină cu situații înșelătoare pe care nu toți reușesc să le vadă și chiar unii se avântă amețiți în ele și datorită acestui fapt,omul se transformă într-un observator care are calitățile necesare de a vedea adevăratul sens al vieții. Pentru că gândește și își transformă gândurile în acțiune.
Așadar el se trezește într-un zbucium al ideilor… în fiecare zi analizează de la început creația… adeseori o citește ca pe o carte iar uneori o contemplează ca pe o expoziție și în locul potrivit încep să-și împletească gândurile precum o dantelă. Acest lucru este creionat în înțelepciunea din cartea universului și acest lucru se reflectă în scopul creației omului.
În primul rând trebuie să subliniem și să cercetăm treapta binefacerilor. Da, pentru că noi existăm și ne bucurăm de nenumărate binefaceri care ne înconjoară. Suntem nevoiți să ne gândim să folosim aceste lucruri pentru a le face trepte pentru alte binefaceri.
Atunci în primul rând trebuie să ne folosim toate calitățile și capacitățile în acest sens pentru a-l cere pe Atotputernicul folosindu-ne conștiința ca un mesager demonstrând că suntem ființe voluntare. Este de datoria noastră să ne găsim locul în această mare adâncă, să ne gândim la relația cu universul și cu ce este în spatele lui. Prin gândirea noastră trebuie să devenim un izvor care cercetează creația în spatele cortinei. În cazul în care vom putea face acest lucru ne vom auzi altfel, ne vom vedea altfel, vom simți mai profund și vom putea înțelege toată creația și evenimentele. Vom putea deveni martori la ce doresc acestea să ne povestească și vor dialoga cu noi.
Dacă nu mă înșel acesta trebuie să fie orizontul pentru a înțelege viața adevărată.
Noi oamenii suntem cel mai important amănunt al universului chiar suntem esența acestuia. Atunci putem spune că responsabilitatea noastră este ca din punctul nostru de vedere trebuie să citim rând cu rând, pagină cu pagină întreaga creație. Trebuie să scoatem la iveală activitățile profunde ale sufletului. Trebuiesc scoase pentru a nu rămâne nu doar între a te naște și a muri pentru că acestea sunt doar la suprafață. Omul să poată să se lepede de corporalitate pentru a putea să pătrundă în adâncurile vieții sufletești și să vâneze plăcerea.
Lucrul care face ca această viață să fie trăită este acela că în fiecare situație există ceva care ne duce la scop primind diferite binecuvântări. Cine reușește acest lucru la prima privire și sufletul său savurează situația precum o poezie sau o partitură și respirând această plăcere aleargă către El.
Da pentru noi adevărata fericire nu este aceea care este legată de lucruri exterioare, de lucrurile care vin și pleacă care curg și se opresc, ci pentru noi adevărata fericire este aceea care izvorăște din sufletul nostru, iubirea lui Dumnezeu și fericirea eternă care începe cu Raiul.
Generația noastră de azi are nevoie de mentori care să aibă acest tip de credință și înțelegere a lucrurilor.Tinerii vor putea alerga doar în spatele acestor oameni cu orizonturi și își vor putea desăvârși tinerețea din toate punctele de vedere pentru țelul propus. Sufletele lor li se vor contopi la orizont cu infinitul, vor simți efemerul și infinitul, vor simți cum în secundele și sutimile vieții încape universul. Vor percepe nesfârșitul în toate lucrurile din jurul lor… vor simți că viața merită trăită cu adevărat… vor înțelege, iar în sufletul lor vor avea răsăritul și apusul tuturor lucrurilor, precum o călătorie între galaxii așa vor călători în propria profunzime, vor simți și vor călători către trecătorile nesfârșitului și vor încerca să trăiască această viață trecătoare în dimensiuni nesfârșite.
Comentários