M. Fethullah Gulen
Sabr (Răbdare)
Sabr înseamnă literalmente a îndura, a suporta și a rezista durerii, suferinței și dificultăților și a fi capabil de a te ocupa cu calm de probleme. În termeni mai generali înseamnă răbdare, care este una dintre cele mai importante acțiuni ale inimii menționate în Coran. Datorită importanței sale, răbdarea este privită ca jumătate din viața religioasă a omului (cealaltă jumătate este recunoștința).
Coranul ordonă răbdarea în multe versete, cum ar fi: Căutaţi liman în răbdare şi în Rugăciune (2:45) și: O, voi cei care credeţi! Fiţi răbdători şi îndemnaţi la răbdare (3:200) și interzice graba în versete precum: Nu cere să vină degrabă asupra lor! (46:35) și: O, voi cei care credeţi! Dacă vă întâlniţi cu cei care nu cred [şi ei sunt] în mers la luptă, nu le întoarceţi spatele, [fugind]! (8:15). În multe versete coranice, Dumnezeu îi laudă pe cei răbdători, declară că îi iubește sau menționează rangurile pe care le-a acordat:: cei răbdători, cei sinceri, cei smeriţi, cei care dau milostenie.(3:17); Noi îi vom răsplăti pe cei mulţumitori(3:145); Allah este cu cei răbdători! (2:153).
Coranul menționează multe alte aspecte ale răbdării. De exemplu: Dacă răbdaţi, e chiar mai bine pentru cei răbdători.(16:126) sfătuiește răbdarea ca o modalitate preferabilă de a trata necredincioșii în timp ce le comunicăm mesajul lui Dumnezeu. Iar Noi îi vom răsplăti pe cei care sunt statornici după [faptele] cele mai bune pe care le‑au săvârşit (16:96) consolează oamenii răbdători cu cele mai bune recompense care urmează să fie oferite în Viața de Apoi. Dacă voi răbdaţi şi aveţi frică [de Allah], atunci când [duşmanii] se năpustesc asupra voastră numaidecât, Domnul vostru vă va trimite întăriri sub forma ai cinci mii de îngeri înzestrați cu semne. (3:125) promite credincioșilor Ajutor divin în schimb pentru răbdare.
Cât de semnificativă este următoarea zicere a maestrului umanității despre răbdare și recunoștință:
Cât de remarcabilă este fapta unui credincios, căci ea este întotdeauna în avantajul lui, iar o astfel de condiție este numai pentru un credincios. Dacă i se întâmplă ceva bun, îi mulțumește lui Dumnezeu, ceea ce este în avantajul lui; dacă i se întâmplă ceva rău el îndură, ceea ce este de asemenea în avantajul lui.[1]
Caracteristicile răbdării pot fi grupate în cinci categorii: îndurarea dificultăților asociate cu a fi un adevărat slujitor al lui Dumnezeu sau statornicia în îndeplinirea actelor regulate de închinare; rezistarea în fața ispitelor sufletului trupesc și ale lui Șeitan de a comite păcate; îndurarea calamităților cerești sau pământești, inclusiv resemnarea față de decretele divine; statornicia în a urma calea cea dreaptă și a nu permite atracțiilor lumești să creeze abateri; și a nu arăta nicio grabă în a-ți realiza speranțe sau planuri care necesită o anumită perioadă de timp pentru a fi realizate.
În ceea ce privește gradele ei, răbdarea poate fi împărțită în șase categorii: răbdare arătată de dragul lui Dumnezeu; răbdarea atribuită lui Dumnezeu (a fi convins că Dumnezeu îți dă putere să arăți răbdare); răbdare arătată în fața a ceea ce vine de la Dumnezeu, știind că El acționează din Înțelepciunea Sa; răbdarea manifestată ca resemnare în egală măsură față de orice se întâmplă, bun sau rău, în timpul slujirii cauzei lui Dumnezeu; răbdarea arătată în a nu dezvălui misterele stării spirituale dobândite și pentru a păstra apropierea cuiva de Dumnezeu; și răbdarea arătată în îndeplinirea misiunii sau a datoriei de a comunica oamenilor Mesajul lui Dumnezeu, în ciuda dorinței celei mai profunde a omului de a muri și de a se întâlni cu Dumnezeu.
Există și alte definiții ale răbdării. De exemplu, păstrarea manierelor în fața nenorocirilor; statornicia atunci când te confrunți cu evenimente și capacitatea de nu arăta nici un semn de a fi descurajat; rezistența permanentă în fața dorințelor trupești și impulsurilor temperamentului cuiva; acceptarea poruncilor Coranului și Sunnei ca pe un fel de invitație în Paradis; și sacrificarea tuturor bunurilor, inclusiv sufletul și pe cei dragi, de dragul Celui Adevărat, Iubit.
Acei interpreți ai Coranului care au fost interesați de semnificațiile secrete sau interioare ale textului au făcut următoarele comentarii asupra versetului: O, voi cei care credeţi! Fiţi răbdători şi îndemnaţi la răbdare, luptaţi statornic şi fiţi cu frică de Allah, pentru ca să aveţi parte de izbândă! (3:200):
Fii statornic în îndeplinirea îndatoririlor tale religioase; suportă orice evenimente neplăcute ți se întâmplă; și menține-ți dragostea pentru Dumnezeu și dorința de a te întâlni cu El. Sau, fii statornic în a-ți îndeplini toate responsabilitățile de dragul lui Dumnezeu și pentru a-I plăcea Lui; și cunoaște-ți răbdarea sau tăria ca o favoare a lui Dumnezeu; și îndură să nu dezvălui misterele stării tale spirituale atinse și păstrează-ți apropierea de Dumnezeu. Sau, fii statornic în a urma Calea Dreaptă fără nicio abatere, chiar și atunci când recompensele divine se revarsă asupra ta; hotărăște să înduri toate dificultățile și greutățile; și menține-ți legătura sau aderarea la Dumnezeu, orice ți se întâmplă.
O altă abordare a răbdării este să-i atribuim lui Dumnezeu Atotputernicul tot ceea ce se află în univers și ce se întâmplă în el și, în timp ce mulțumim pentru ceea ce pare plăcut, să fim resemnați cu ceea ce pare neplăcut. Când un credincios se descarcă în fața lui Dumnezeu în timp ce încearcă să învingă o nenorocire sau o dificultate, să-și îndeplinească o responsabilitate grea sau să evite păcatele pe care mulți nu se pot abține să le comită, aceasta nu este considerată o plângere împotriva lui Dumnezeu. Mai degrabă, este modul credinciosului de a-I cere ajutor și de a căuta refugiu în El. În niciun caz o astfel de acțiune nu poate fi considerată o plângere sau un protest împotriva lui Dumnezeu sau a Destinului Divin. În realitate, și conform intenției cuiva, un astfel de act poate fi considerat chiar ca o cerere și o rugăminte, adică a-ți pune încrederea în El sau ca o supunere în fața Lui.
Strigătul profetului Iov către Dumnezeu: Şi [adu-ţi aminte] de Iov, când l‑a chemat el pe Domnul lui;„M‑a atins pe mine răul! Însă Tu eşti Cel mai Milostiv între milostivi!” (21:83) și gemetele profetului Iacov: Însă eu nu mă plâng decât numai faţă de Allah pentru supărarea şi mâhnirea mea, căci eu ştiu de la Allah ceea ce voi nu ştiţi! (12:86) sunt cereri sau implorări pentru mila și compasiunea lui Dumnezeu. Dumnezeu Atotputernicul l-a lăudat pe Iov pentru că este un excelent slujitor distins prin răbdare și implorare: Şi Noi l‑am aflat statornic pe el! Un rob prea bun care se căieşte! (38:44).
Una dintre cele mai distinctive caracteristici ale Profeților și sfinților este întruchiparea lor a răbdării în toate formele și gradele ei multiple și că, fără a se abate de la devotamentul lor maxim față de Dumnezeu, ei fac tot posibilul să comunice oamenilor Mesajul lui Dumnezeu și să suporte orice nenorocire și dificultate care decurge din aceasta. Slava omenirii, peste el fie pacea și binecuvântările, care este o milă pentru întreaga creație, a declarat: Între oameni, cei care sunt loviți de cele mai îngrozitoare dintre nenorociri sunt Profeții și apoi urmează pe alții după gradul lor de credință.[2]
Răbdarea este o caracteristică esențială a acelor credincioși care sunt cei mai avansați în credință, spiritualitate, apropiere de Dumnezeu și care îi îndrumă pe alții către adevăr. Este, în plus, sursa de putere pentru cei care avansează spre acest punct final. Deoarece cei mai avansați oameni experimentează cele mai mari nenorociri, ei sunt întruchipări perfecte ale răbdării, care este prețul pe care îl plătesc pentru rangul care le este acordat. Alții care au fost destinați să avanseze până în acel punct final traversează distanțele parcurse de alții prin diferite și dese acte de închinare, îndurând orice li se întâmplă. Despre aceștia, Mesagerul lui Dumnezeu, pacea și binecuvântările fie asupra lui, spune:
Dacă Dumnezeu Atotputernicul i-a destinat unuia dintre slujitorii Săi un rang sau o poziție pe care nu o poate atinge prin acțiunile sale religioase, El îl face să sufere din cauza propriului sine și a familiei sale și îl echipează cu răbdare pentru a-și îndura toate suferințele. Îl ridică prin răbdare la rangul destinat.[3]
Astfel, suferința care trebuie îndurată, dificultatea de a-ți îndeplini responsabilitățile și presiunea păcatului conțin potențial milostivire și a arăta răbdare în fața tuturor acestora este esența acestei milostiviri. Cel supus unei astfel de suferințe nu ar trebui să se elibereze de povară nimănui altcuiva. Cât de frumos spune Fuduli, marele poet otoman al secolului al XVI-lea:
Spui că ești iubit, apoi nu te plânge de suferința iubirii; plângându-te, nu informa pe alții despre suferința ta.
Călătorii pe calea către Dumnezeu ar trebui să știe să ardă și să fiarbă de dragoste sau să fie mistuiți de suferință, dar să nu se arate niciodată altora de o asemenea dragoste și suferință. Chiar dacă sunt zdrobiți de dificultăți sau de responsabilitate grea ca munții, ei nu ar trebui să se plângă altora.
Rumi rezumă un astfel de grad de răbdare după cum urmează:
Pentru a fi susținere pentru om, o sursă de forță pentru genunchi, o „lumină” pentru ochi și o substanță pentru întreținerea vieții, un bob de grâu trebuie să fie îngropat în sânul pământului, el trebuie apoi să germineze sub pământ și să crească pentru a ieși la aer. Trebuie să iasă în văzduh după o luptă aprigă cu pământul, apoi să fie semănat și treierat și măcinat într-o moară. După aceea, trebuie frământat, copt în cuptor și, în cele din urmă, mestecat de dinți, trimis în stomac și digerat.
Pentru a atinge adevărata umanitate, fiecare individ trebuie să fie „cernut” sau „distilat” de multe ori pentru a-și descoperi adevărata esență. Altfel, abilitatea de a-și dezvolta potențialul la maximum, de a fi cu adevărat uman, nu este posibilă:
Se așteaptă de la slujitorul lui Dumnezeu să sufere
și de la un lemn de aloe să ardă.
Răbdarea este o dimensiune esențială și extrem de importantă a slujirii lui Dumnezeu și este încununată cu resemnarea față de orice a destinat Dumnezeu, care este cel mai înalt rang spiritual în ochii lui Dumnezeu.
O Doamne! Îți cer abandonare după orice judecată a Ta, răcoarea vieții de după moarte, plăcerea de a-ți privi „Chipul” și zelul de a te întâlni. Și oferă-i binecuvântări și pace Profetului nostru Mahomed, mulțumit de Tine și plăcut Ție, și Familiei și Companionilor Săi, stimați și respectați.
Comentários