Este un sistem uman care este descris prin utopii. O lume în care umanismul devine divin. Problema care zace în spatele lipsurilor din lumea noastră este lipsa unui sistem pe care oameni să-l invidieze. Acest sitem uman este încercat în utopii. O lume în care sunt apărate drepturile și libertățile. O lume în care umanismul devine divin.
O lume în care drepturile femeilor sunt divine. O lume în care umanitatea va alerga și va spune ” Eu aici mă voi simți bine.” O lume la care tânjim. Problema oamenilor de azi este lipsa unei asemenea lumi. Trăim această lipsă pe Pământ.
Principala lipsă este pierderea credinței, oamenii si-au pierdut credința. Nu au crezut în Dumnezeu atât cât a fi trebuit. Nu au crezut în profeți atât cât ar fi trebuit. Nu L-au iubit pe Dumnezeu mai mult decât pe alte lucruri pe care le-au iubit. Societatea va ajunge într-o situație pentru a recompensa aceste pierderi și vor face un sistem creionat în utopi. Spre exemplu când se va spune ,,minciună "vor întreba ce este aceasta.
Minciuna va fi ștearsă din dicționare și minciuna se va scurge în cascada minciunii pentru a nu se mai întoarce. Calomnia… Și calomnia se va șterge din dicționare. Vor întreba ce este calomnia. Discreditarea, gânduri negre despre oameni. Toate lucrurile, acțiunile care-l duc pe om în pierzanie vor fi șterse din memorie. Oamenii ca să își amintească se vor întreba unii pe alții. Ce este asta? Ce era ura? Ce era invidia? Invidia și gelozica care sunt des întâlnite azi în viața noastră. Tu faci, eu nu. Atunci trebuie să te distrug.
Azi este inflație de răutate. O lume care aceste cuvinte să fie prizoniere în dicționare. O lume de dincolo de Cetatea Soarelui a lui Campanella. El, scrie despre Cetatea Soarelui, scrie o utopie. În momentul în care veți construi așa ceva la care întreaga lume năzuie. Acest lucru va fi o rază de speranță pentru umanitate. Vor lua multe de la voi. În numele umanității pentru că voi reprezentați valorile umane. Spre exemplu respectul pentru om, pentru dreptate, Vor lua foarte multe valori de la voi și acestea vor adia într-un univers al păcii.
Și în propriile lumi. Din acest punct de vedere voi nu construiți acel monument doar pentru lumea voastră. Monumentul construit de voi nu este limitat la lumea voastră, în același timp reprezintă ceva pentru întreaga umanitate. Construiți un monument care se vede din orice colț al lumii și nu contează din ce punct îl privești. Și unii vor exclama ” Ce monument !” Acum umanității îi lipsește un asemenea monument. Acest monument trebuie sădit.
Pe această cale nu trebuie să vă pierdeți speranța. Întotdeauna au fost furtuni. Profeții au dat piept cu asemenea furtuni. Au înfruntat tsunamiurile, dar au rămas în picioare.
Au fost profeți care au avut un singur companion sau chiar nici unul. Nu îmi mai amintesc dacă cineva a mai spus așa ceva dar îmi amintesc că s-a spus o asemenea propoziție: Da, printre marii profeți sunt unii care au avut un singur companion. Spre exemplu când Mesia a mers spre orizontul sufletului sau a fost înălțat în jurul său erau doar 11 oameni. Da, Iisus ” cel născut prin ordinul lui Dumnezeu”. Zaharia câți a lăsat în urma sa? ioan Botezătorul care a provăduit în jurul Mersinului câți oameni a lăsat în urma sa după ce a fost martirizat.
Da, sunt asemenea profeți care au avut doar câțiva companioni sau sunt unii care nu au avut pe nimeni. Dar au lăsat urme frumoase și cei care au venit în urma lor au fost fermecați de acestea și am călcat pe acele urme Din acest punct de vedere nu trebuie să avem așteptări ” să se întâmple asta, asta” ci doar trebuie să mergem pe calea cea dreaptă. Să lăsăm o urmă bună care să fie urmată și să îi facem pe oameni să spună ” Se poate merge pe urmele acestora.”
Kommentare