7 oct. 20229 min de citit

Ramadan: postul și sărbătoarea pentru trezire spirituală și pentru a lega noi prietenii

Ramadan: postul și sărbătoarea pentru trezire spirituală și pentru a lega noi prietenii

Până în 1968, un mic cerc, în jur de o sută de oameni, se strânsese ca prieteni intimi în jurul lui Fethullah Gülen.61 Mulți dintre ei fuseseră sau erau studenții săi. Alții erau patroni de afaceri mici, directori de magazine sau muncitori. Aproape toți au fost inspirați de predicarea lui - despre care vom vorbi mult mai multe în capitolul următor. Dacă cei o sută de oameni au format nucleul a ceea ce va deveni comunitatea Hizmet, încă multe mii auziseră de Hogea din Erzurum. Veniseră să-l audă predicând în Izmir, din interes religios sau din simplă curiozitate. Câteva dintre aceste mii l-au căutat pe Gülen pentru sfaturi și consiliere. Unii dintre aceștia vor deveni mütevelli de bază (literalmente „administrator”), susținătorii financiari care au sponsorizat proiectele Hizmet. Timp de aproximativ cinci ani, Gülen a continuat să locuiască în micul său adăpost din curtea Kestanepazarı. El a studiat și i-a învățat pe studenți despre unitatea lui Dumnezeu și alte subiecte. S-a rugat și a condus rugăciunea. Și a fost administratorul unui cămin - acum ca hajji: cineva care a realizat pelerinajul sacru.

Dacă pilonul islamului, care este Hajj-ul, pune accentul pe mișcare, întâlnire și schimbare, practica nonviolentă care este postul din luna Ramadanului pare a fi un element de contrast. După cum se știe, în luna Ramadanului (care se schimbă anual în funcție de calendarul lunar musulman), musulmanii sunt obligați să se abțină de la mâncare și băutură (inclusiv apa) de la răsăritul până la apusul soarelui. Aceasta nu este o sarcină ușoară în niciun anotimp. Este epuizant, în special vara în Turcia, din cauza soarelui fierbinte care strălucește pe cer până la șaisprezece ore. Așa cum spune și o cunoscută glumă populară musulmană: „Ramadanul este o slujbă cu normă întreagă”. Cu toate acestea, nu este vorba doar de abnegație și asceză. Potrivit jurnalistului Reem Akkad: „Postim pentru a-i compătimi pe cei mai puțin norocoși; postim, astfel încât să ne amintim cât de binecuvântați suntem”. Ramadanul, ca și Hajj-ul, este o practică non- violentă cu un scop. Poate favoriza empatia (subiectul cheie din capitolul următor) și memoria. Dar Akkad continuă: „există și ceva mai profund. Motivul principal pentru care postesc este că cred faptul că este ceea ce mi-a cerut Dumnezeu, ca mijloc pentru a-mi crește credința și de a mă apropia de sufletul meu. Ramadanul distrage de la fizic și concentrează asupra spiritualului. ... Chinurile foamei reprezintă o amintire că sunt mult mai mult decât eul meu fizic”.62 Acest lucru poate părea contra-intuitiv: cum poate renunțarea la lucrul de care avem nevoie pentru a trăi să ne îndepărteze atenția de la el? Dar aceasta este declarația multora, inclusiv a lui Fethullah Gülen, care în fiecare an din cei cinci ani pe care i-a petrecut în Izmir a fost atât practicant al Ramadanului, cât și un profesor care a luminat modul în care această practică fizică intensă contribuie la o profundă pace spirituală.

Faptul că era tânăr - în unele cazuri doar cu câțiva ani mai mare decât elevii săi, l-a ajutat în încercarea sa de a-i învăța pe alți tineri practicile tradiționale de nonviolență. Yusuf Pekmezci și-a amintit că: „De obicei, când ne gândeam la un hoge, ne așteptam la un bătrân cu barbă”. Gülen nu era un susținător al bărbii; alegând în mod conștient să evite un semn de „autenticitate” musulmană în unele cercuri. De asemenea, se îmbrăca simplu, modern, occidental - din nou, spre deosebire de unii lideri musul- mani autodeclarați care erau în favoarea portului tradițional arăbesc. Și nu avea încă 30 de ani, sau cum spune Pekmezci, „bineînțeles că Hogeaefendi a venit ca un predicator tânăr. Avea vârsta mea. Asta m-a atras. Am încercat să fiu devotat, dar ne luptam până dimineața - cei de dreapta contra celor de stânga. Stilul său de viață m-a influențat. Explicațiile și stilul său de viață se completau reciproc”.63 Cu mult mai mult decât pur și simplu să susțină barba, Gülen a câștigat credibilitate practicând ceea ce predica despre Ramadan - și alte subiecte.

În mod tradițional, Ramadanul este un eveniment familial. Înainte de răsăritul soarelui, împart o masă - o masă bogată în proteine și cu multe lichide, deoarece aceasta este singura care poate susține un om pentru o zi întreagă. Unii musulmani, cum ar fi studenții, mai dorm o perioadă. Alții se duc direct la muncă. La sfârșitul zilei, pe măsură ce apune soarele, începe pregătirea pentru masa iftar - literalmente „ruperea postului”. Uneori aceasta este doar o masă scurtă - începută în mod tradițional cu o curmală, înainte de rugăciunile de seară de la moschee. După rugăciuni, urmează o masă bogată. În timpul Ramadanului, există, de asemenea, rugăciuni speciale care sunt realizate doar în această perioadă - oferindu-le o semnificație distinctivă, poate oarecum precum aceea a colindelor de Crăciun pentru creștini.64 După cum am menționat în capitolul anterior, în 1953, în timpul uneia dintre aceste rugăciuni, Fethullah Gülen a predicat pentru prima dată.

Așadar, în ciuda eforturilor fizice, foamea împărtășită a Ramadanului oferă pentru cei ce o simt unele plăceri importante. Una este în mod evident timpul dedicat familiei: familiile se adună pentru a mânca și pentru a se ruga. Pe parcursul unei luni, această practică poate oferi ocazia de a întrerupe obiceiuri familiale nesănătoase și de a reînnoi afecțiunea; se știe că eforturile comune leagă oamenii. Asemănător, există un aer festiv incontestabil în jurul fiecărei mese de iftar. Este considerat în special de bun augur să împărtășiți un iftar, inclusiv (în special) cu străini. Deci, Ramadanul este un mod de a răspândi practica ospitalității. Unele familii musulmane au fost faimoase deoarece găzduiau oaspeți în fiecare seară, timp de o lună. Există, de asemenea, o veselie remarcabilă în societățile în care oamenii postesc colectiv. Oamenii se adună pentru a strânge forță pentru practica lor. Ei se adună pentru a se încuraja reciproc pentru a îndura. Moscheile sunt mai pline în timpul Ramadanului decât în celelalte unsprezece luni ale anului. În cele din urmă, sărbătoarea de trei zile care încheie Ramadanul, Eid al-Fitr, este cea mai veselă dintre sărbătorile musulmane.65

În contextul anilor ’60, în Izmir, sfâșiat de lupta dintre naționaliști și comuniști, islamiști și seculariști, Gülen își amintește, privind în retrospectivă, exact această veselie a sărbătorilor Ramadanului din copilăria sa:

Îmi amintesc clar că în timpul copilăriei mele, când încă nu exista energie electrică în orașe, oamenii mergeau spre moschei cu lămpi cu kerosen prin întunericul nopții. Ne imaginam că Ramadanul se plimba pe aleile acelea, odată cu luminile acelor lămpi. Sub influența poeziei, a sensului și a spiritualității profunde pe care Ramadanul le-a revărsat în sufletele noastre, ne doream să nu se termine niciodată. Cu toate acestea, în ciuda dorinței noastre sincere, a zburat, iar ziua festivă a urmat cu tot fastul.66

Mai abstract, dar în aceeași ordine de idei, Gülen a descris și modul în care Ramadanul a devenit de fapt atractiv pentru cei care participau. Ramadanul ar putea fi, a sugerat el, chiar personificat ca un oaspete plăcut:

Pe toată perioada Ramadanului, o emoție sacră... poate fi simțită în aer. Zorii aduc o nouă lumină și promisiune; ziua aduce briza; serile se întrevăd la orizont, cu o varietate divină de culori, nopțile sunt învăluite într-un mister al tăcerii; ele ne șoptesc despre o întâlnire privată cu Iubitul Absolut; ele ne conduc la moduri de viață transcendentale și [ne oferă] compoziții de melodii paradisiace pentru cei care pot să le audă. Nopțile continuă să dezvăluie lucruri... Ca niște cercuri care se unesc unele cu altele, aceste declarații misterioase se dovedesc uneori rugăciuni atât de impresionante, încât toți... tac și stau uimiți în timp ce ascultă aceste predici care nu erau formate nici din litere, nici din cuvânt. ... Prin urmare, nu am dori niciodată ca Ramadanul să ne părăsească, dar în ciuda acestui fapt, pleacă. Pleacă precum un oaspete; a sosit și a petrecut o perioadă plăcută cu noi, rămânând o vreme. Ca în cazul tuturor lucrurilor, vine unul câte unul, continuă în același fel... și apoi vine Eid-ul la noi ca moștenitor regal al întregii recolte a acestei luni magnifice.67

Pe scurt, Ramadanul a ajutat la construirea unei păci profunde. Beneficiile sale pentru Gülen au depășit cu mult nevoile fizice obișnuite pe care abstinența ar fi părut să le intensifice.

În Izmir, în anii 1960, o astfel de înțelegere a practicii islamice care a conectat credința la nonviolență a fost la fel de necesară pe cât era de rară. Seculariștii au încercat să depolitizeze islamul, lucru la care mulți musulmani - în special cei care vor fi etichetați peste puțin timp ca fiind „islamiști” – au rezistat prin repolitizarea lui. Ambele tabere au fost prinse într-o capcană reducționistă. Ambele și-au imaginat politica ca cel mai mare garant al securității și chiar al mântuirii. Practica lui Gülen de Ramadan, și ceea ce el preda despre acesta, a sugerat că islamul, chiar și după viață, a fost mai semnificativ decât simpla politică. Numește-o o relație cu Preaiubitul Absolut. Astfel, gândind-se probabil la experiențele sale cu conflictul politic din Izmir, Gülen a susținut că:

luna Ramadanului apare la orizonturile noastre cu frumusețile sale fermecătoare, cu postul, rugăciunile de tarawih [una dintre acele rugăciuni speciale], cine pentru ruperea postului și mesele de dinainte de răsărit. Ramadanul creează o atmosferă divină proprie. Chiar și atunci când diferite tensiuni vin una după alta, violența și agresivitatea devin excesive, contradicția este văzută ca virtute, iar vânturile reci ca gheața suflă între grupuri, Ramadanul își manifestă influența prin recondiționarea sufletelor, ocrotind inimile sănătoase, sentimentele și gândurile, împreună cu diminuarea oricărui fel de duritate și asprime. [Astfel] musulmanii își arată respectul serios față de această lună, când pacea și blândețea sunt vizibil predominante. Din acest motiv, în ciuda diferitelor adversități, dacă dăm voinței ce are nevoie și reușim să ne deschidem inima acestei perioade foarte speciale și deosebite, cu încredere sinceră în binecuvântările sale, iar astfel devenind orientați spre ea cu credință sinceră, venerație și respect, atunci ne va îmbrățișa și ne va copleși cu binecuvântări. Furia, violența și mânia se vor opri și va predomina o atmosferă de pace și împăcare.68

Din nou, în multe locuri, în timpul anilor 1960 și 1970, o astfel de învățătură care lega religia și pacea se prezenta într-un contrast puternic cu violența care distrugea societățile.

Cu toate acestea, pentru Gülen, Ramadanul nu a fost doar un proiect idealist. A fost eminamente practic. Baza sa a fost încrederea - în toate sec- țiunile politice. Astfel, el le-a sugerat celor care l-au ascultat:

pentru a pune aceste idei [despre Ramadan] în practică, credincioșii - de exemplu, o familie musulmană care locuiește într-un apartament - ar trebui să-și invite vecinii la o cină de rupere a postului, indiferent care este filosofia lor de viață. ... Asemănător, musulmanii care predau în școli și universități sau lucrează în alte instituții pot contribui la pacea socială prin organizarea unei mese pentru toată lumea, fără a face discriminări între diferitele segmente ale societății. Noi ar trebui să folosim această lună binecuvântată într-un mod atât de productiv, până la punctul de a avea oaspeți la fiecare cină de rupere a postului. Aceste mese ar trebui să fie îmbogățite cu prezența a nenumărați și diverși musafiri, mai degrabă decât cu bogăția în feluri de mâncare. După cum se știe, Mesagerul lui Dumnezeu a spus: „O masă pentru două persoane este suficientă și pentru trei, iar o masă pentru trei persoane este suficientă pentru patru”.69

Ramadanul a încurajat ospitalitatea. În acea lună, cineva putea să scape de cele mai de preț prejudecăți. Pentru Fethullah Gülen, Ramadanul era cea mai bună perioadă pentru hizmet.

Cu toate acestea, pentru toate beneficiile sale sociale - a face noi prieteni prin practicarea ospitalității - și pentru toate rigorile sale fizice, pentru Gülen, scopul final al Ramadanului este creșterea gradului de conștientizare spirituală. A fost nevoie de concentrare, intensitate și disci- plină. În consecință, pentru musulmani, scopul final al lunii a fost de a uita gândurile sau practicile care îi distrag de la amintirea lui Dumnezeu. De exemplu, un student al lui Gülen, scriind despre practica sa în ultumii ani, după ce Gülen s-a mutat în Pennsylvania în 1999, a reamintit că în 2011 Gülen a fost

în itikaf sau izolare religioasă, pe toată durata Ramadanului [de obicei, itikaf se desfășoară în ultimele 10 zile de Ramadan]. Nu se ridica de pe podea. El încetase să mai citească ziarele, ba chiar și atunci când era informat despre evoluțiile importante din lume, el răspundea întotdeauna cu limbajul din Coran... Și-a ținut mintea și inima ocupate doar cu Dumnezeu și cu îndatoririle noastre ca slujitori ai lui Dumnezeu. El ținea o prelegere despre comentariul Coranului dimineața devreme și după-amiaza târziu și refuză să vorbească despre vreo altă temă în afară de Coran. Dacă cineva menționa oprimarea regimului sirian, el răspundea cu rugăciune; dacă cineva îi amintea de un eveniment trecut, el răspundea cu numele lui Allah; dacă cineva vorbea despre ceva ce este posibil să se întâmple în viitor, el răspundea: „Allah știe cel mai bine”. Nimic - nicio întrebare și nicio veste - nu îl putea distrage de la starea sa de post mental.70

Evident, ar fi imposibil de gestionat o mișcare activă din punct de vedere social, dată fiind această retragere. Dar acest tip de intensitate de dragul creșterii spirituale a fost o practică familiară în multe tradiții reli- gioase. Călugării și călugărițele creștine au depus jurăminte de austeritate și tăcere. Asceții hinduși și budiști s-au retras în pădure. Ramadanul era o lună de lungă practică nonviolentă, centrală în viața lui Fethullah Gülen în timpul anilor săi în Izmir; dar și în fiecare an după aceasta.

Ramadan: postul și sărbătoarea pentru trezire spirituală și pentru a lega noi prietenii

Postări recente

Comments

Cumpărați Cărțile lui Fethullah Gulen

Politica de retur