Putem găsi un înlocuitor de lacrimi?

LACRIMILE

Atunci când ne gândim la lacrimi, ne gândim de obicei la implicațiile emoționale din spatele lor, de exemplu la motivele pentru care o persoană ar putea să plângă. Redarea emoțiilor este, cu siguranță, una dintre funcțiile lor importante, însă lacrimile sunt cu mult mai folositoare decât ar părea.

Conținutul articolului:

· La prima vedere, lacrimile ar putea să pară doar niște simple picături de apă, însă acestea sunt de fapt lichide cu o consistență de gel, care protejează ochiul. Conțin electroliți, apă, mucine, vitamina A, proteine antimicrobiene, imunoglobuline și factori de creștere.

· În cadrul medicinei generale, sindromul de ochi uscat are ca tratatament lacrimile artificiale. Însă lacrimile artificiale nu conțin o cantitate suficientă de uleiuri și pot să grăbească evaporarea lacrimilor existente, pentru că nu reușesc să asigure regenerarea și refacerea epitelială necesară.

· Poate părea ciudat, însă sângele este primul fluid produs de corp pe care îl iau în calcul cercetătorii în procesul de creare al lacrimilor artificale, deoarece conține multe substanțe nutritive și terapeutice.

Atunci când ne gândim la lacrimi, ne gândim de obicei la implicațiile emoționale din spatele lor, de exemplu la motivele pentru care o persoană ar putea să plângă. Redarea emoțiilor este, cu siguranță, una dintre funcțiile lor importante, însă lacrimile sunt cu mult mai folositoare decât ar părea.

Filmul lacrimal joacă un rol esențial în menținerea funcțiilor principale ale ochiului și corneei, un țesut cu o capacitate mare de regenerare, lipsit de vase de sânge și traversat de o galerie de fibre nervoase. Este alcătuită din apă, în proporție de 75-80%. Lacrimile protejează țesuturile vecine, funcționând ca o barieră împotriva agenților externi care pot să cauzeze infecții și contribuie la menținerea acuității vizuale. În plus, acestea sunt o sursă de factori de creștere, vitamine, neuropeptide și alte substanțe necesare dezvoltării și creșterii epiteliului cornean, o structură transparentă care nu conține niciun vas de sânge și care se află în partea frontală a ochiului.

La prima vedere, lacrimile ar putea să pară doar niște picături de apă, însă acestea sunt de fapt lichide cu o consistență de gel, care protejează ochiul. Conțin electroliți, apă, mucine, vitamina A, proteine antimicrobiene, imunoglobuline și factori de creștere [1]. Sunt secretate adesea în mod involuntar, în urma stimulării suprafețelor oculare și a mucoasei nazale. Un om poate să producă o cantitate zilnică de 10 ml de lacrimi. O parte însemnată de lacrimi se pierde prin intermediul evaporării și absorpției prin canalul lacrimo-nazal, un sistem incredibil de sofisticat, ale cărui funcții nu se cunosc încă pe deplin și care servește drept culoar de evacuare al lacrimilor, împiedicând excesul [2]. Lacrimile au de asemenea proprietăți antimicrobiene, nutritive și optice. O cantitate insuficientă de lacrimi poate să distrugă acest echilibru și să ducă la degradarea țesutului epitelial. Producția de lacrimi poate să scadă din cauza vârstei, somnului, anesteziei, sensibilității nazale crescute, sindromului de ochi uscat (SOU; keratoconjunctivitis sicca) sau progresiei sindromului de ochi uscat.

SOU se manifestă prin uscăciune oculară cauzată de producția scăzută și evaporarea excesivă a lacrimilor sau leziuni ale suprafețelor oculare [4]. Printre simptome se numără senzația de iritație, arsură, vederea încețoșată și vederea scăzută. SOU se întâlnește frecvent în rândul persoanelor cu vârsta de peste 65 de ani și a femeilor, în condiții normale.

În cadrul medicinei generale, sindromul de ochi uscat are ca tratatament lacrimile artificiale. Însă lacrimile artificiale nu conțin o cantitate suficientă de uleiuri și pot să grăbească evaporarea lacrimilor existente, pentru că nu reușesc să asigure regenerarea și refacerea epitelială necesară. Din acest motiv, cercetarea dedicată unor tratamente mai eficiente este în desfășurare. La fel cum laptele mamei este esențial pentru bebeluși, neputând fi înlocuit de laptele praf, tot la fel de importante sunt și lacrimile naturale pentru suprafața oculară. În acest context, se fac eforturi constante pentru crearea de lacrimi artificiale, pe baza altor fluide corporale, precum sângele, laptele matern, acidul hialuronic și sângele din cordonul ombilical.

Poate părea ciudat, însă sângele este primul fluid produs de corp pe care îl iau în calcul cercetătorii în procesul de creare al lacrimilor artificiale, deoarece conține multe substanțe nutritive și terapeutice. A fost propusă folosirea serului autolog extras din sângele uman, deoarece are un profil asemănător cu cel al lacrimilor naturale. Tratamentul cu ser autolog a fost introdus de Ralph at al. în 1975 [5]. Fox et al. au afirmat ulterior, în 1984, că au obținut rezultate pozitive în urma folosirii serului autolog în tratamentul uscăciunii oculare [6], însă testarea clinică a fost realizată de Tsubota et al [7].

Tsubota susține că serul autolog prezintă mai multe avantaje decât alte fluide, deoarece riscul de transmitere al bolilor este mai redus. Lacrimile create din sângele din cordonul ombilical și serul bovin au fost de asemenea folosite cu acest scop, însă nu au fost considerate sigure sau practice, din cauza riscului de infecție și reacție alergică [8]. Serul conține IgC, substanțe cu efecte antibacteriene precum lizozomi, vitamina A, albumină, macroglobulina α2, factorul de creștere 19 derivat din trombocite (Platelet-derived growth factor, PDGF) și multe alte substanțe care au efect nutritiv asupra celulelor epiteliale [9]. Toate aceste substanțe se găsesc în serul autolog în cantități mai mari decât în lacrimi și de aceea produsele sanguine, precum serul autolog obținut de la persoana care îl va folosi sau de la rudele de gradul I ale acesteia reprezintă un bun candidat în căutarea lacrimei artificiale perfecte.

Dacă aruncăm o privire mai atentă, aflăm că metoda de tratament a SOU cu ser autolog este mult mai veche decât ne-am aștepta. Există povești din folclor în care oamenii rămân fără lacrimi sau își pierd vederea din cauza plânsului excesiv cauzat de suferință. „Cartea bunicului Korkut” conține asemenea povești [10]. De exemplu, în „Bamsi Beyrek, fiul lui Bay Büre” este relatată povestea lui Bamsi Beyrek, care a fost luat ostatic și despre care nu s-a mai știut nimic multă vreme. Ulterior, când tatăl său, Prințul Büre, a aflat despre moartea lui, a plâns atât de mult încât și-a pierdut, în cele din urmă, vederea. Ani mai târziu, a aflat că fiul său nu a murit, pentru că acesta s-a întors.

„Vă aduc vești bune, Prințe Bay Büre; fiul dumneavoastră s-a întors”, a spus Prințul Kazan.

„Pentru a afla dacă este cu adevărat fiul meu, să-și picure sângele dintr-un deget pe o batistă, cu care eu mă voi șterge la ochi, iar dacă îmi voi recăpăta vederea, atunci înseamnă că este chiar fiul meu, Beyrek”, a spus Prințul Bay Büre. Atunci când s-a șters la ochi cu batista, și-a recăpătat vederea cu ajutorul puterii lui Dumnezeu” [11].

Afecțiunea de care suferea Prințul Büre în această poveste este, într-adevăr, SOU. Povestea descrie modul în care un produs sanguin este aplicat local, pe suprafața oculară, iar ca rezultat, vederea este recuperată. În spatele cerinței de a nu picura sângele direct în ochii tatălui se află o gândire înțeleaptă. O parte din sânge s-a coagulat și a rămas pe batistă. Sângele necoagulat (serul) a fost filtrat și a ajuns pe partea cealaltă a batistei. Acest ser a devenit leacul. Potrivit poveștii, dacă serul funcționează, înseamnă că sângele provine de la unul dintre descendenții familiei persoanei bolnave, adică unei rude de gradul I.

O poveste asemănătoare există și în Sura Iosif din Coranul cel Sfânt. Profetul Iacob, pacea fie asupra Sa, a plâns cu lacrimi amare când fiul său, Profetul Iosif, a dispărut după ce a fost aruncat într-un puț de către frații săi și luat de o caravană, iar apoi dus în Egipt. După cum se povestește în Coran: „S-a depărtat de aceștia și a spus: „Vai, cât rău îmi pare după Iosif! Și ochii săi s-au albit din cauza suferinței” (Sura Iosif, 12:84). Următoarele versete descriu modul în care Profetul Iosif și-a trimis cămașa plină de transpirație tatălui său Iacob, care și-a recăpătat vederea atunci când și-a pus pe ochi cămașa fiului său: „Luați această cămașă și puneți-o pe fața tatălui meu și el va deveni din nou văzător” (Sura Iosif, 12:93). „Și când a sosit binevestitorul, Iacob și-a pus cămașa lui Iosif pe față și a devenit din nou văzător” (Sura Iosif, 12:96).

Faptul că Profetul Iacob și-a recăpătat vederea imediat după ce și-a pus pe ochi cămașa pe care se afla transpirația Profetului Iosif sugerează că transpirația poate reprezenta o alternativă pentru lacrimi.

Pielea omului are aproximativ 2.6 milioane de glande sudoripare și transpirația este alcătuită din 99% apă. În urma cercetărilor s-a demonstrat că transpirația oamenilor sănătoși are un miros diferit de cea a oamenilor bolnavi, datorită compușilor organici volatili. Transpirația fiecăruia are un miros unic, influențat de starea de sănătate, emoții și alimentație. Amestecul de 373 de compuși volatili din transpirație o face la fel de unică precum amprenta. În 2013, un inginer suedez a creat o mașinărie care transformă transpirația în apă și a demonstrat că se poate obține o gură de apă dintr-un tricou în care s-a transpirat abundent. Se știe că dermicidina, peptida antimicrobiană prezentă în transpirație, este esențială în prevenția activității bacteriene și luptei împotriva infecțiilor.

Cercetătorii se pot lăsa inspirați de modul în care profetul Iacob și-a recăpătat vederea, datorită cămășii pe care se aflau transpirația, mirosul Profetului Iosif și conținutul terapeutic din aceasta, alături de caracteristicile menționate mai sus.

REFERENCES

1. Nichols BA, Chappino ML, Dawson CR. Demonstration of the mucous layer of tear film by electron microscopy. Invest Ophthalmol Vis Sci 1985;26:464-73.

2. Hurwitz JJ. Physiology of the lacrimal drainage system. Hurwitz JJ (ed). The Lacrimal System. Philadelphia: Lippincott-Raven; 1996. 23-8.

3. Polak BCP. Side effects of drugs and tear secretion. Documental Ophthalmology 1987;67:115-17.

4. The Definition and Classification of Dry Eye Disease: Report of the Definition and Classification Subcommittee of the International Dry Eye Workshop. The Ocular Surface 2007;5:75-92.

5. Ralph RA, Doane MG, Dohlman CH. Clinical experience with a mobile ocular perfusion pump. Arch Ophthalmol 1975;93:1039-43.

6. Fox RI, Chan R, Michelson JB, Belmont JB, Michelson PE. Beneficial effect of artificial tears made with autologous serum in patients with keratoconjunctivitis sicca. Arthritis Rheum 1984;27:459-61.

7. Tsubota K, Goto E, Fujita H, et al. Treatment of dry eye by autologous serum application in Sjögren’s syndrome. Br J Ophthalmol 1999;83:390–5

8. Vajpayee RB, Mukerji N, Tandon R ve ark. Evaluation of umbilical cord serum therapy for persistent corneal epithelial defects. Br J Ophthalmol 2003;87:1312–16.

9. Matsumoto Y, Dogou M, Goto E ve ark. Autologous serum application in the treatment of reurotrophic keratopathy. Ophthalmology 2004;111:1115–20.

10. Eğrilmez S, Ekici M, Gözen O. First serum treatment of ocular surface disease in written literature. J Ocul Pharmacol Ther 2013;29:288-9.

11. Muharrem Ergin, Dede Korkut Kitabı-1 (Book of Dede Korkut-1), 8th edition, Ankara: Türk Dil Kurumu Yayınları, 2011, p. 151.