Prima întâlnire cu moartea

7 oct. 20224 min de citit

Prima întâlnire cu moartea

Așadar, de la bunicul său, Șamil, și de la bunica sa, Munise, tânărul Fethullah a aflat că educația islamică este profundă și vastă, incluzând chiar și experiențe precum visele, și a învățat să tacă și să asculte atent. Moartea celor doi, la o oră distanță unul de celălalt, pe 10 ianuarie 1954, l-a afectat profund pe tânărul pe atunci în vârstă de cincisprezece ani. Îi cunoștea pe cei doi încă de când se știa. La vremea respectivă, el a studiat limba arabă în Hasankale (acum Pasinler) - un oraș aflat la aproximativ șaisprezece kilometri de Korucuk. Făcea naveta în fiecare zi. Cu toate acestea, în ziua morții bunicilor săi, Gülen își amintește că era în Erzurum (la 25 de kilometri de Korucuk) pentru a susține câteva examene. El descrie mo- mentul în care a aflat de moartea bunicilor săi, astfel:

Lumea s-a prăbușit peste mine. Am fost traumatizat. După terminarea cursurilor, am pornit la drum [pe jos]. Desigur, nu am putut ajunge la înmormântarea lor [un musulman este, în mod ideal, îngropat în primele 24 de ore de la moarte]. Am plâns zile întregi. M-am rugat zi și noapte, spunând „Doamne! Te rog, omoară-mă și pe mine, ca să mă pot întoarce la bunicii mei”. Nu am putut să accept moartea lor în totalitate. Motivul pentru care am fost atât de afectat este că membrii familiei noastre sunt legați între ei prin legături foarte puternice.17

Pentru mulți copii, decesul bunicilor este prima lor experiență cu moartea. Gülen i-a cunoscut pe amândoi foarte bine.

Tânărul Gülen avea motive întemeiate să spere că bunicii săi pioși vor merge în Rai. Acea speranță se afla în spatele propriei rugăciuni de a muri. Însă, exprimarea unei astfel de dorințe, de a muri, poate suna foarte ciudat pentru urechile laice. Devine mai puțin ciudat atunci când încercăm și ne imaginăm punctul de vedere al unui tânăr musulman devotat din Anatolia rurală, în anul 1954, care nu avea nicio îndoială cu privire la existența Raiului. Desigur, moartea este o provocare din care oricine are de învățat. Din perspectiva maturității, Gülen a tras cel puțin șase învățături din conceptul de moarte. Merită să le descoperiți pe scurt aici. Ne-ar putea ajuta să înțelegem intensitatea durerii sale din tinerețe, așa cum a privit-o de-a lungul deceniilor. Subiectul este, desigur, peren. Unele dintre remarcile pe care le face Gülen sunt convenționale, altele poate surprin- zătoare. Însă, împreună, acestea ilustrează atât fundamentul lui islamic, cât și integrarea învățăturii laice - atunci când se confruntă cu destinul inconfundabil al fiecărei ființe umane.

În primul rând, scrie Gülen, „moartea nu este o epuizare finală a naturii, [ci] ... o transformare, o schimbare de loc, de stare și de dimensiune; o completare a serviciului, o eliberare din povara [vieții], pentru a obține pacea și liniștea”. Aceasta afirmație combină perfect biologia cu teologia. Recunoaște atât finalitatea morții, cât și caracterul său ca transformare a materiei. Cu toate acestea, în al doilea rând, întrucât „moartea este o separare de viață și de cei vii, ne afectează mințile și acele sentimente care ne fac umani. Este imposibil să contești o astfel de influență, să reduci inima la tăcere în fața morții. Moartea naște un tumult însemnat în inimile și mințile noastre”. Poți auzi cu ușurință angoasa adolescentului Gülen în această descriere. În al treilea rând, însă, credincioșii „consideră moartea ca o avansare, perfecțiune, o dobândire a unei esențe și naturi superioare. Întrucât moartea oferă rodul existenței veșnice și al fericirii, este de asemenea o mare binecuvântare și un dar divin”. Din nou - această credință a fost conștientizată de Fethullah încă din copilărie. Pentru unii, aceasta reprezintă o simplă negare. Însă, pentru alții, este inima credinței - să afirmi că un cosmos aparent indiferent este de fapt condus de un scop milos și generos pentru fiecare individ.

În al patrulea rând, „moartea este momentul în care o ființă se retrage și predă treburile succesorilor său”. Aici, din nou, Gülen oferă o interpretare psihologică a biologiei, sau poate mai degrabă antropologică; moartea șterge mediul pentru oameni noi, idei noi, acțiuni noi. În al cincilea rând, „moartea poate fi înțeleasă și ca un sfat tăcut, în sensul că nimic nu există de la sine”. Astfel, Gülen adaugă o semnificație socială morții, așa cum se poate observa în fiecare adunare cu ocazia unei înmormântări: avem nevoie unii de alții. Toate lucrurile sunt conectate la energia care le dă viață. Prin analogie, toată creația este conectată la Creator. În cele din urmă,

Gândiți-vă la acest subiect dintr-un alt unghi. Dacă nu ar exista moarte, nu am mai trăi într-un infern de frică continuă, întrucât ne-am confrunta cu o existență nesfârșită fără pauză sau alinare? Cum am putea măsura meritul sau valoarea unui om sau unui lucru, să ne conservăm sau să ne concentrăm energia, să intenționăm ceva sau să ducem la capăt o intenție, dacă timpul ar fi nelimitat? Dacă ar exista o astfel de situație, cei care acum plâng efemeritatea și moartea ar plânge absența lor. Mai mult, nu am experimenta varietatea inepuizabilă a creației, cu toate semnele și imaginile pe care le oferă minții umane despre frumusețe, prospețime și pierderile ce vin odată cu regenerarea. Cum, în lipsa unei astfel de tablou de noutate în limitele stabilității, mintea umană ar putea fi inspirată să contemple la ceea ce se află deasupra și susține lumea pe care o putem vedea? Cum am putea să-l căutăm și să ne închinăm Celui care creează și oferă tuturor ceea ce au nevoie?18

Desigur, puțini tineri de cincisprezece ani ar putea să articuleze astfel de idei. Dar acestea arată cum, de-a lungul unei vieți în care a primit infor- mații atât prin religie, cât și prin știința modernă, Gülen a ajuns să reflec- teze asupra pierderii bunicilor - și, în mod firesc, a multor altor pierderi ulterioare. Și după cum au sugerat de multă vreme observatori abili ai culturii occidentale (precum Ernest Becker), negarea morții nu este doar o problemă a oamenilor religioși.19 Sunt multe moduri pe care ateii și mate- rialiștii le-au găsit pentru a-și nega fragilul destin.20 Când tânărul Fethullah și-a exprimat dorința de a fi alături de bunicii lui care muriseră, el a spus o versiune realistă și de neînțeles, deși intensă, a ceea ce se simte oricine după ce a pierdut o persoană iubită.

Prima întâlnire cu moartea

Postări recente

Comments

Cumpărați Cărțile lui Fethullah Gulen

Politica de retur