7 oct. 202211 min de citit

PREFAȚĂ

PREFAȚĂ

În octombrie 2006, am primit o invitație care mi-a schimbat viața în bine. Invitația a fost la un iftar, masa care rupe postul de peste zi a mu- sulmanilor în timpul Ramadanului. Iftarul a fost prezentat drept un eveniment „interreligios”, care urma să aibă loc la Hotelul Sheraton Center City din Philadelphia, iar invitația mi-a fost trimisă de un grup numit „Dialog Forum”. Nu știam cine sau ce era „Dialog Forum”, dar am predat implicarea interreligioasă când lucram ca profesor la Seminarul Luteran din Philadelphia, mi-a plăcut ideea unei cine gratuite, iar Sheraton suna bine.

Așa că mi-am confirmat participarea, apoi m-am prezentat la hotel, unde am fost îndrumat de niște semne către o sală de bal modestă de la parter. În fața sălii de bal am fost întâmpinat de câteva femei tinere, așezate la o masă încărcată de cărți și alte materiale informative. Ambele femei purtau hijab - șal care se folosește pentru acoperirea părului, tipic pentru femeile musulmane devotate. Dar una dintre ele, Yasemin - după cum mi s-a prezentat - era extrem de prietenoasă și mi-a găsit rapid numele de pe listă, mi-a dat eticheta cu numele meu și m-a îndrumat spre sala de bal. Acolo m-am amestecat printre aproximativ două sute de oameni îmbrăcați în costume și rochii drăguțe - dintre care pe unii i-am recunoscut ca fiind colegi din alte universități sau colegi din zona Philadelphia. Desigur, nu exista alcool. Am avut șansa să încercăm niște suc de vișine - în turcă, vișne - de care nu mai gustasem niciodată. Urma să devină una dintre băuturile mele preferate.

Cina a fost plăcută. Dr. Thomas Michel, prezentat ca fiind secretarul ordinului iezuit pentru unitatea de dialog interreligios a Vaticanului, a fost vorbitorul principal. Michel ne-a citit - da, ne-a citit - dintr-o carte intitulată Spre o civilizație globală a iubirii și a toleranței, de un bărbat pe nume Fethullah Gülen (pronunție aproximativă, așa cum am auzit-o în acea noapte: Fet-hu-la Ghiu-len). Totuși, odată ce am trecut de discursul pedant, am început să ascult cuvintele pe care le rostea. După cină, am cumpărat o copie a cărții de pe masa din față. Iar mai târziu, în seara aceea, am început să o citesc. A doua zi dimineață, am scris un scurt articol de mulțumire către organizatorii cinei. Acel articol prezintă contrastul dintre experiența mea cu ospitalitatea musulmanilor și islamofobia din partea creștinilor, războiul pornit de Statele Unite ale Americii care ne-a distrus cultura din anul 2001 (eram încă blocați în Irak). Următoarea zi, The Philadelphia Inquirer a publicat articolul.1

În acea noapte a început drumul meu academic, așa cum este numit, care a dus la această biografie. În timpul programului de doctorat pe care l-am urmat la Școala Divinității a Universității din Chicago am studiat tradiții religioase occidentale, inclusiv islamul. Dar cea mai mare parte a cercetărilor mele a fost în domeniul istoriei religioase americane. Lucrările pe care le-am publicat au cercetat în general modul în care oamenii credincioși din Statele Unite ale Americii s-au implicat în societatea civilă, în aspectele bune și rele. Cel mai recent, am scris în principal despre cele rele - în special într-o carte intitulată Imperiul Sacrificiului: originile religioase ale violenței americane.2 Și ca profesor - mai întâi la o mică universitate de arte liberale luterane, apoi la Seminar și periodic din postura de profesor invitat la o mare universitate urbană, ce aparținea statului (Temple) sau în Ivy League (Princeton), am căutat să integrez activitatea mea de istoric într-un angajament activist în creștere pentru o lume mai dreaptă și mai pașnică. În acea lucrare, am analizat și am încercat să rezolv o tensiune pe care o consider inerentă lumii moderne. De ase- menea, am aflat, prin cercetările mele pentru această biografie, că această tensiune și efortul de a o rezolva au făcut parte în moduri dramatice și uneori tragice din viața lui Fethullah Gülen.

Această tensiune, deși are multe aspecte, poate fi explicată pur și simplu astfel: o persoană credincioasă nu poate fi rațională; o persoană rațională nu poate fi credincioasă. În schimb, paradoxul cu care am trăit și pe care l-am studiat și pe care viața lui Fethullah Gülen îl clarifică este că o persoană credincioasă poate fi rațională, iar o persoană rațională poate fi credincioasă. El ar formula acest lucru într-un mod și mai puternic. Este irațional să fii fără credință. Și este fără credință să fii irațional. De asemenea, Gülen ar susține că rațiunea credincioasă trebuie să se manifeste prin acțiuni concrete pentru dreptate și pace în lume, lucru cu care sunt de acord. El a susținut de-a lungul vieții că trebuie să construim punți între oamenii credincioși și oamenii de știință, transpunând încrederea profundă pe care religia o promovează în proiecte practice pentru a ajuta la alinarea suferinței vaste și inutile ce există în lume.

Am început să scriu această biografie cu mult înainte ca Gülen să fie o figură familiară în presa americană. Am regretat adesea că nu am putut să termin cartea mai repede. Cu toate acestea, controversa a fost o caracteristică constantă a vieții lui Gülen, la fel și persecutarea lui și a celor apropiați, care în ultimii ani a ajuns la punctul culminant. De asemenea, Gülen a fost mereu - deși de către surse foarte diferite - înțeles și prezentat greșit. Reputația sa în fața publicului a fost distrusă, în urma unei mici anchete, de acuzațiile că ar putea avea la bază motive politice (poate corupte). În schimb, oamenii, în special cei din Turcia, l-au înțeles greșit pe Gülen din pricina răspânditei ignoranțe laice cu privire la cum funcționează religia, în special islamul. Această biografie își propune să clarifice lucrurile.

Am citit toate scrierile domnului Gülen care a fost traduse în engleză și toate celelalte surse care fac referire la el și au fost scrise în engleză până la momentul acesta - un volum destul de mare de literatură. În plus, am învățat suficientă turcă pentru a mă descurca și cu majoritatea articolelor din ziare și alte documente publice scrise de el sau despre el, cu ajutorul unui dicționar bun. De asemenea, am avut ajutor pentru a traduce din limba turcă în engleză unele dintre predicile lui Gülen și câteva interviuri ale apropiaților săi. Principalul meu ajutor în acest proces de cercetare a fost un tânăr, fost purtător de cuvânt al Dialog Forum (acum Institutul Insulele Păcii) din Philadelphia. Numele lui este Feyzi Eygören. Feyzi îl cunoaște pe Gülen de când își poate aminti. Asemeni atâtor oameni care au fost inspirați de Gülen, în timp ce lucra cu mine la această carte, Feyzi studia la facultate. De curând și-a luat diploma de doctor în jurisprudență de la Școala de Drept din Villanova. Dar în vara anului 2015, Feyzi și cu mine am călătorit împreună o lună în Turcia. Am tradus câteva interviuri video oferite de apropiați ai lui Gülen, apoi am urmărit pașii lui Gülen din Erzurum în Edirne, în Izmir și, în final, în Istanbul. La fiecare oprire, am intervievat câțiva dintre cei mai vechi și apropiați colegi ai lui Gülen. Astfel, am adunat aproximativ treizeci și șase de interviuri, iar de atunci am mai realizat încă treizeci și șase în Statele Unite. Această carte nu ar fi putut fi scrisă fără eforturile generoase (și neobosite) ale lui Feyzi.

Dar originea exactă a acestui proiect, în afară de acea invitație la iftar, a fost de fapt o conferință din 2010 de la Universitatea din Chicago dedicate descoperirii „Islamului și construirii păcii”. Am fost invitat ca vorbitor și, într-o seară, în autobuzul cu care ne întorceam la hotelul nostru, am avut o discuție cu M. Sait Yavuz. Sait fusese student al programului de doctorat în istorie la Universitatea din Maryland, dar recent se mutase în Houston pentru a fi director al Institutului Gülen - un centru de consiliere. Sait mi-a povestit că institutul intenționează să realizeze o biografie critică a lui Gülen. Am încheiat câteva proiecte pe care le avea deja în desfășurare și m-am bucurat să colaborăm în vederea acestei cercetări. I-am sugerat lui Sait să vorbim mai mult. Și în câteva luni, am pornit acest proiect.

Așadar, am primit sprijin financiar, de cercetare și editorial pentru această biografie de la oameni apropiați lui Gülen. Aceștia mi-au plătit cele trei călătorii dus-întors în Turcia, dar și vizitele la mai multe școli și instituții din lume înființate de oameni inspirați de Gülen - în special în Ghana, Kenya, Uganda, Albania, Australia și Indonezia. Iar în 2016-2017, am primit o bursă modestă de cercetare de la Alianța pentru valori comune - un alt grup de consiliere asociat cu Gülen - pentru a completa cartea pe care o citiți acum. Sunt recunoscător pentru acest sprijin.

De asemenea, nu cred că sprijinul a schimbat modul în care îl abordez sau îl înțeleg pe Gülen. În toată opera mea interreligioasă - acum cu zeci de ani de experiență - am fost ghidat de o maximă a reformatorului protestant Martin Luther din secolul al XVI-lea. Această maximă se referă la cea de-a opta poruncă. Aceasta spune (în versiunea King James pe care am me- morat-o pe când eram un copil): „Să nu depuneți mărturie mincinoasă”. În Micul catehism, Luther a interpretat această poruncă astfel: „Noi trebuie să ne temem de Dumnezeu și să îl iubim, astfel încât să nu spunem minciuni despre aproapele nostru, să nu îl trădăm, să nu îl defăimăm sau să îi prejudiciem reputația, ci să îl apărăm, să îl vorbim de bine și să explicăm totul într-un mod blând”. Din păcate, în ultimii ani, a existat multă calomniere și defăimare la adresa musulmanilor. Și au existat multe calomnii la adresa lui Fethullah Gülen.

Așadar, am scris o biografie care urmărește, din perspectiva unui om străin de islam, să „explice într-un mod blând” viața lui Gülen și Mișcarea Hizmet. Asta nu înseamnă că ceea ce urmează este o hagiografie. Un astfel de tip de biografie nu ar fi benefic nimănui. Ar înlocui doar un fel de minciună cu alta. A „explica blând” totul din viața lui Fethullah Gülen, în interpretarea mea, înseamnă să amintesc într-un mod autocritic că perspectiva mea este subiectivă. Sunt un străin - atât față de islam, cât și de mișcarea de nivel mondial Hizmet (serviciu), asociată lui Gülen. Această perspectivă este în mod clar un avantaj. Pot cerne informațiile care apar despre viața lui Gülen la fel de riguros precum o fac în orice anchetă istorică. Nu am ezitat să pun nicio întrebare cu privire la probe sau în interviuri, căutând voci și perspective care sunt critice la adresa lui Gülen. Acestea fiind spuse, am încercat, de asemenea, să dau dovadă de o ospitalitate a minții care reflectă ospitalitatea cu care am fost invitat și primit în comunitate. Caut să corectez însemnările istorice atunci când dovezile par să indice acest lucru. A permite calomniilor și minciunilor să rămână în picioare nu înseamnă „a explica într-un mod blând” reputația unei persoane.

Una peste alta, am încercat să fiu corect. Asta a însemnat să integrez convingerile mele religioase de creștin protestant cu abilitățile mele de istoric al religiilor pentru a spune povestea lui Gülen și contextul ei. Am atacat, atunci când dovezile m-au dus într-acolo, subiecte pentru care Gülen a fost criticat în mod justificat - în special pentru lipsa de transparență, dezechilibrul între genuri și de un anumit nostalgic naționalism turcesc. A „explica totul într-un mod blând” nu a însemnat să trec cu vederea ceva. Pe parcurs, am descoperit că sarcina de a înțelege modul în care o simplă viață se desfășoară într-o cultură complexă și bogată este o provocare intelectuală (și uneori personală) intimidantă. Dar a fost și o plăcere. Cu ajutorul foarte multor oameni am pus laolaltă povestea fiului cel mai mare al unei familii religioase din Turcia, care a învățat să fie o figură religioasă ce vine în sprijinul păcii în lumea modernă. După cum văd eu, a făcut acest lucru ajutând femeile și bărbații să accepte lucruri ce par a fi contradicții profunde și să trăiască vieți cu o integritate mai mare decât înainte de a se cunoaște mai bine viața și munca lui. Este, sper, o poveste care o să vi se pară atât cu un ton critic, cât și inspirațională din punct de vedere spiritual. Este povestea unei vieți a ceea ce oamenii din Turcia, iar acum de pe glob, numesc Hizmet: o viață în serviciu.

***

Am început această prefață spunând că participarea mea la cina de iftar din 2006 mi-a schimbat viața în bine. Acest lucru s-a întâmplat pentru că, prin cercetările mele, am întâlnit atât de mulți oameni extraordinari - de știință, de rând, activiști, studenți, profesori și mulți alții de pe glob. Nu pot, din păcate, să îi numesc pe toți. Dacă aș face acest lucru, având în vedere persecuția politică actuală care are loc în Turcia față de oricine are o vagă conexiune cu domnul Gülen, le-aș pune viețile și existența în pericol. Uneori am fost nevoit să schimb numele persoanelor intervievate pentru a le proteja, deși asocierea cu Gülen în cazul majorității celor intervievați pentru această biografie este cunoscută. Dar sunt cu adevărat recunoscător pentru fiecare moment pe care l-am împărtășit, dar și pentru generozitatea și onestitatea lor. Experiența mea cu ospitalitatea ce mi-a fost arătată de atât de multe persoane din lume mi-a oferit un exemplu de căldură și integritate la care nu pot decât să aspir.

De asemenea, am avut șansa să primesc păreri esențiale despre carte de la o gamă largă de cititori și parteneri de conversație. Alp Aslandoğan, Akın Öztoprak, Ahmet Kurucan și Hakan Yeșilova au fost cititorii îndrăzneți ai fiecărui cuvânt, iar prin faptul că au verificat faptele m-au ajutat să evit multe posibile capcane. De asemenea, m-au încurajat să explorez anumite modalități de anchetă și au pus sub semnul întrebării direcții care nu aveau sens pentru ei. Nu am fost întotdeauna de acord și, uneori, am dezbătut puternic, dar pe parcursul colaborării noastre, am devenit mai mult decât colegi, am devenit prieteni - arkadașlar. Sunt cu adevărat recunoscător fiecăruia dintre ei pentru ideile lor generoase, înțelepciunea și prietenia lor, dar în special lui Hakan pentru expertiza sa editorială. David Grafton, care mi-a fost coleg la Seminarul Teologic Luteran din Philadelphia și care acum predă relații creștino-musulmane la Seminarul Hartford, a fost, de asemenea, un cititor atent al întregii lucrări și mi-a oferit un mare ajutor; îi mulțumesc din suflet. De asemenea, alți cercetători au citit, integral sau parțial lucrarea și/sau au avut discuții cu mine care au fost extrem de constructive. Yasemin Aydın, Züleyha Çolak, Shirley Robbins, TL Hill, Dani Rodrik și Mustafa Akyol au fost partenerii mei de conversație cu privire la întrebările legate de interpretare care s-au ivit, despre arcurile narative și organizare. Yasemin a fost deosebit de generoasă cu timpul ei și mi-a adresat remarci încurajatoare.

Mark Wallace mi-a fost frecvent gazdă, împreună cu soția sa Audrey Beach, la minunata lor casă din Swarthmore, dar, mai mult decât atât, Mark a fost un cititor de valoare al manuscrisului, un partener de conversație cu privire la proiect și un prieten drag de-a lungul întregului proces. Dr. Richard Mandel, Dan și Melissa Muroff, Andy și Christina Andrews au fost adevărați prieteni care se învârteau în jurul cozii alături de mine (uneori, literalmente) când a fost necesar; sincere mulțumiri lor. Decanul meu de la Seminarul United Lutheran, Jayakiran Sebastian, a recunoscut de asemenea importanța acestei cărți și mi-a oferit asistență permanentă; îi mulțumesc lui și celorlalți colegi de la seminar. Pe măsură ce proiectul se apropia de sfârșit, Hayrunnisa Kalaç s-a dovedit deosebit de utilă la transformarea ortografiei mele englezești înapoi în forme turcești adecvate, iar ea și tatăl ei mi-au împărtășit cu generozitate multe dintre fotografiile pe care le găsiți în carte. În cele din urmă, oamenii buni din Uniunea Congregațională Biserica Unită a lui Hristos din Green Bay, unde am început să slujesc ca pastor în aprilie 2018, au fost o minunată comunitate de sprijin și au privit munca mea academică cu multă răbdare, ca fiind o extensie a activității mele din cadrul congregației. Iar soției mele iubitoare, Lisa, care de fapt s-a chinuit alături de mine cu lecțiile de turcă, într-o vară călduroasă în Istanbul, îi spun: nu este soare când tu nu ești! Dedic această carte fiului nostru, Justin - iubitor de cuvinte și lucrări frumos scrise.

Per ansamblu, a fost o bucurie și o onoare să lucrez la acest proiect în compania unor astfel de colegi și prieteni. Sper ca biografia să se ridice la nivelul așteptărilor lor și sper să se ridice la nivelul așteptărilor multor altora din întreaga lume, care m-au încurajat și mi-au oferit părerea lor în conversații și dialoguri. Defectele lucrării sunt desigur numai ale mele.

PREFAȚĂ

Postări recente

Comments

Cumpărați Cărțile lui Fethullah Gulen

Politica de retur