de Sage Chen
Dacă privim dovezile, devine clar că Mișcarea Gulen nu are absolut nimic de-a face cu un cult. Este o mișcare islamică amplă, care interacționează în mod încrezător cu membrii altor religii și cu tradițiile intelectuale ale multor altor culturi, principiile sale fiind adânc înrădăcinate în Coran și în Sunnah. În timp ce un cult caută de obicei să se îndepărteze de marea masă a societății, Mișcarea Gulen a făcut tot ce i-a stat în putință să intre în contact cu toată lumea, prin școlile sale, prin eforturile de a menține un dialog și prin rețeaua de afaceri.
Deși înțelesul termenului de cult s-a schimbat și termenul a dobândit noi sensuri de-a lungul timpului, acesta este folosit în general cu nuanță peiorativă de către publicul larg, pentru a face referire la mișcările care sunt privite ca fiind deviante din punct de vedere social, din cauza convingerilor și practicilor lor neortodoxe. Pe parcursul anilor 1930, mișcările care erau împotriva cultelor se raportau de obicei la acestea ca o formă distinctă de erezie. În mod similar, intelectualul creștin Walter Martin definește cultul ca pe o mișcare care aplică și care se bazează exclusiv pe interpretări personale ale Bibliei, negând învățăturile despre Trinitate, A Doua Venire a Lui Iisus, preoția și personalitatea lui Iisus și altele. Prin urmare, noile mișcări religioase care nu făceau parte din sectele pre-existente și nici nu se ramificaseră din acestea, precum Martorii lui Iehova și Știința Creștină, au fost considerate culte. Dintr-o perspectivă sociologică, Max Weber a pus apariția cultelor pe seama stabilizării prin rutinare a carismei unui lider religios autoproclamat. Cultele au fost acuzate de foarte mult timp de aplicarea unor măsuri neortodoxe, precum controlul minții și sexul abuziv, pentru a-și controla membrii, și de elaborarea unor structuri organizaționale secrete care să le ducă la îndeplinire obiectivele. În prezent, există o mare varietate de culte: culte apocaliptice, culte politice, culte distrugătoare, culte rasiste, culte poligamiste și culte teroriste.
Orice încercare de a face diferența între un cult și o mișcare religioasă va fi una pe deplin înțesată cu valori și principii, deoarece aceasta presupune ca o persoană să abordeze o poziție de autoritate și să decidă ce anume face o practică religioasă sau o interpretare a unei religii să fie conservatoare sau neortodoxă. Este de asemenea imposibil, din punct de vedere analitic, să se determine care este gradul de deviere, care sunt diferențele care fac o mișcare să devină un cult și duc la etichetarea ei ca fiind un cult, deoarece până și sectele aceleiași religii se întâmplă să fie uneori întemeiate pe premise teologice distincte. Să ne gândim, de exemplu, la felul în care cele două tradiții creștine, unitarianistă și catolică, se raportează la Dumnezeu. În timp ce Biserica Unitariană crede în unitatea fizică și spirituală a lui Dumnezeu și respinge ideea întrupării lui Dumnezeu ca om, Biserica Catolică susține doctrina Sfintei Treimi, care ne învață că Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt sunt manifestări divine ale lui Dumnezeu. Într-o manieră similară, putem să luăm în considerare și exemplul musulmanilor alauiți și suniți. Unele grupări alauite consideră că Ali, verișorul lui Mahommed, ar fi întruparea divină a lui Dumnezeu, în timp ce suniții îl consideră al treilea dintre Califii Bine Ghidați, dar un simplu om.
Chiar dacă pornim de la o bază conceptuală densă și alunecoasă, putem să analizăm în mod sistematic dacă Mișcarea Gulen este sau nu un cult și dacă posedă caracteristicile generale și trăsăturile care le sunt atribuite cultelor. Mișcării Gulen i s-au dat diferite nume, care se bazează pe diverse fundamente ontologice și accepțiuni. Cemaat (Comunitatea), Hizmet (Serviciul), Gönüllüler Hareketi (Mișcarea Voluntarilor) și Gülenciler (Guleniștii) reprezintă doar o selecție a denumirilor care sunt folosite adesea pentru a face referire la mișcare. În prezent, oamenii au ajuns să se raporteze la mișcare în moduri diametral opuse, din cauza evenimentelor politice recente din Turcia. Pe de o parte, unii o laudă pentru virtuțile sale, susținând că este o mișcare care promovează și pune pe primul loc valorile și standardele democratice și care se opune unui guvern corupt, supunându-se unor riscuri foarte mari. Pe de cealaltă parte, alții o critică pentru viciile sale, afirmând că mișcarea se implică în politică, ba chiar și că orchestrează lovituri de stat împotriva guvernului ales în mod democratic. De aceea este de așteptat să apară diferențe majore între modul în care un simpatizant și cineva din afară percepe și definește mișcarea. Evenimentele care au loc în prezent în Turcia au împins publicul până la limită și au dus la un nivel ridicat de polarizare, așa încât oamenii privesc acum lucrurile doar în alb și negru. Astfel, pentru a stabili dacă Mișcarea Gulen este sau nu un cult, trebuie să ne detașăm de orice polemică apărută la nivel politic, să încercăm să fim obiectivi și să păstrăm un echilibru între felul în care mișcarea se raportează la sine însuși și felul în care ea este privită din exterior.
Putem afirma că următoarele criterii sunt folosite în general cu scopul de a se determina dacă un grup este sau nu un cult: gradul de deviere (ritualuri religioase neortodoxe), mijloace neortodoxe de control (controlul minții, sexul abuziv) și prezența unui lider carismatic. Ne putem folosi de aceste criterii pentru a stabili dacă Mișcarea Gulen este cu adevărat un cult, așa cum au afirmat unele persoane.
Devierea
Deși mișcarea a subliniat adesea importanța regenerării spirituale a musulmanilor și a umanității, nu și-a propus să nege sau să schimbe stâlpii credinței și principiile de bază ale islamului. Nu a venit cu concepte teologice noi ale divinității sau cu profeții. Ba din contră, mișcarea se consideră apropiată din punct de vedere intelectual și teologic unei părți însemnate a intelectualilor, gânditorilor și mișcărilor musulmane cu tradiție, iar legitimitatea sa vine din înrădăcinarea în islamul clasic. Criticile aduse mișcării cuprind mai ales chestiuni legate de interpretarea textelor religioase. Astfel, mișcarea a fost criticată pentru promovarea intensă a menținerii de relații strânse cu membri altor religii avraamice, pentru dorința de a iniția un dialog deschis și pentru sprijinirea democrației, care este adesea văzută ca o tendință pro-occidentalistă de către alte grupări religioase din țară. De aceea, practicile din prezent ale mișcării și dispozițiile sale teologice nu se aseamănă cu cele unui cult, pentru că în acestea nu pot fi identificate devieri de de la ritualurile și practicile islamice obișnuite.
Mijloace de control neortodoxe
Mișcarea a fost acuzată că s-a implicat în politică și că ar avea intenții ascunse, dar nu s-a găsit nimic care să dovedească folosirea unor metode de control neortodoxe asupra membrilor sau asupra mișcării, care să ducă la îndeplinirea acelor intenții ascunse. Până și epurările recente din Turcia, care au rezultat în concedierea a sute de oameni din funcțiile ocupate și la arestarea unui număr mare dintre aceștia, nu s-au soldat cu apariția unor dovezi care să ateste metodele de control neortodoxe folosite de către mișcare.
Un lider carismatic
Fără îndoială, conducerea fermă și carisma l-au caracterizat pe Gulen în postura de lider, lucru care a prins la public. Cu toate acestea, conducerea sa nu s-a bazat pe o asumare a unui rol divin, precum cel al unui profet sau personaj mesianic. Carisma sa vine mai degrabă din experiența pe care acesta o are, din cunoașterea temeinică a studiilor religioase și capacitatea sa de a conduce intuitiv. Ahmadiyya și bahaismul pot fi văzute ca mișcări islamice de felul unui cult; liderii acestora și-au asumat un rol divin. De exemplu, în secolul nouăsprezece, liderul comunității Ahmadiyya și-a declarat în mod deschis rolul de Mesia și a impus convingeri și structuri organizaționale neortodoxe, iar liderul bahaist se considera a fi Ultimul Profet, lucru care este incompatibil cu credința musulmană, conform căreia Profetul Mahommed a fost ultimul Profet și Mesager al lui Allah. Gulen nu este văzut de către susținătorii săi ca o ființă umană supranaturală și nici nu pretinde că ar aduce o profeție sau că este Mesia. Carisma sa este generată de personalitatea sa profund spirituală. Această personalitate s-a născut din volumul imens de cunoștințe pe care le-a dobândit în sfera studiilor religioase, pe care le-a pus în practică cu succes.
Dacă privim dovezile, devine clar că Mișcarea Gulen nu are absolut nimic de-a face cu un cult. Este o mișcare islamică amplă, care interacționează în mod încrezător cu membrii altor religii și tradiții intelectuale ale multor altor culturi, principiile sale fiind adânc înrădăcinate în Coran și în Sunnah. În timp ce un cult caută de obicei să se îndepărteze de marea masă a societății, Mișcarea Gulen a făcut tot ce i-a stat în putință să intre în contact cu toată lumea, prin școlile sale, prin eforturile de a menține un dialog și prin rețeaua de afaceri.
Comments