Orizontul „secretului” și Ce se Află Dincolo

Orizontul „secretului” și Ce se Află Dincolo

Sunt conștient că nu pot să scriu și să vorbesc despre acest subiect așa cum ar trebui să se scrie și să se vorbească pe această temă. Condeiul și cuvintele îmi spun și ele asta. Sufăr că tac și nu scriu nimic, în timp ce scriu sau vorbesc despre o chestiune care depășește capacitatea mea de percepție și de exprimare, și este o încercare pe care mi-o asum cu teamă. Cu toate acestea, nu am putut nici să tac, nici să fiu scutit de neliniștile pe care scrierile mele le-au generat în sufletul meu. Am considerat întotdeauna incapacitatea și nevoia mea ca pe o chemare spre ajutorul lui Dumnezeu și încercarea mea ca pe un semnal de a incita oamenii strădaniei și devotamentului, ale căror inimi le domină limba, ale căror limbi își traduc „secretul”, al căror „secret” este deschis orizontului lor „privat” și al căror „privat” este legat de „mai privatUL” lor, am rostit „În și cu Numele lui Dumnezeu” și „de la Dumnezeu” și „spre Dumnezeu”, și înaintez cerându-i lui Dumnezeu și mai multă milostenie.

Pentru cei care pot înțelege, am recunoscut mereu că nu sunt o persoană capabilă să scrie sau să vorbească despre acest subiect profund și nici despre altele asemănătoare, mai simple. Sunt însă convins că aceste subiecte, care s-au legat până acum trei volume publicate și, eventual, vor forma un nou al patrulea volum, ar trebui discutate. În toate încercările mele îndrăznețe de a scrie despre ele, am plâns cu condeiul în mână, uneori cu dor, alteori cutremurându-mă. În timp ce condeiul meu a respirat prin cerneala pe care o revarsă, eu am respirat prin lacrimile mele. Creatorul este Cel care îmi cunoaște inima și are o cunoaștere perfectă a „secretului” meu; din nou El este Cel care cunoaște adevărurile despre „cel privat” și „cel mai privat” și Care le face cunoscute de oricine dorește El și este Cel care îi protejează și îi ajută cu bunăvoință pe cei care povestesc ceea ce citesc și aud.

Însemnând literalmente ceva ținut ascuns, sir („secretul”), despre care s-a discutat mai înainte,[i] este o facultate cerească aparținând inimii. Secretul are aceeași semnificație pentru inimă ca și spiritul pentru trup. Însemnând ceva ascuns și imperceptibil, khafi („cel privat”) este o altă dimensiune profundă a inimii, care este îndreptată către tărâmurile și adevărurile dincolo de cele către care se îndreaptă „secretul” și un alt observator de unde care putem privi adevărurile. Cât despre akhfa („cel mai privat”), care înseamnă literalmente ceva mai ascuns, mai obscur și mai profund pentru înțelegere, este o fereastră care este deschisă către tărâmuri și adevăruri din ce în ce mai îndepărtate și prin care se revarsă darurile lui Dumnezeu.

Potrivit unor prieteni ai Adevărului Suprem, „duhul” este un element prin care cineva iubește și are o relație cu Dumnezeu Atotputernic; „inima” este un loc de păstrare a cunoașterii lui Dumnezeu; „secretul” este un sistem prin care putem observa adevăruri mai abstracte și profunde prin Harul Său, în timp ce „ cel privat” este o facere sau o hartă a misterelor Divine, iar „cel mai privat” este o cheie misterioasă cu care se deschide Comoara ascunsa. Fără harul și ajutorul lui Dumnezeu, nu ar fi posibil să cunoaștem adevărata natură a acestor facultăți. Deși prin ale sale „secret”, „cel privat” și „cel mai privat”, fiecare credincios are potențialul de a avea anumite cunoștințe despre Atributele și Esența lui Dumnezeu, precum și despre misterele Divine și Comoara Ascunsă, nu este posibil ca liberul arbitru uman să provoace acțiunea acestor facultăți fără permisiune sau ajutor Divin. Ființele umane sunt capabile să vadă doar grație faptului că Dumnezeu le face să vadă, să audă grație faptului că El le face să audă și să simtă grație faptului că El le face să simtă și nu sunt capabile să facă niciuna dintre aceste acțiuni în mod independent; în același mod, este imposibil ca o ființă umană să spună ceva cu privire la Atributele, Calitățile sau Caracteristicile Esențiale și Esența Ființei Divine fără ajutorul sau harul lui Dumnezeu. Dumnezeu Atotputernic deține o cunoaștere perfectă a fiecărei ființe umane, inclusiv a duhului, inimii, secretelor, a celor private și mai private. El are o cunoaștere perfectă a tuturor lucrurilor, fie ele cu caracter particular sau universal. El dă posibilitatea oricui dorește să cunoască orice parte din cunoașterea Lui dorește să fie cunoscută, în timp ce El păstrează necunoscută orice parte dorește să rămână necunoscută. Cu privire la cunoașterea Sa, Coranul ne spune: „El a ştiut ce a fost în inimile lor” (48:18); „Eu ştiu ceea ce voi nu ştiţi”. (2:30); „….știu ceea ce dezvăluiţi şi ceea ce ascundeţi?” (2:33); „Să ştiţi că Allah cunoaşte ce se află în sufletele voastre”(2:235) „Oare ei nu ştiu că Allah cunoaşte taina lor, ca şi discuţia lor într‑ascuns, şi că Allah este Bineştiutor al lucrurilor necunoscute?” (9:78). Fără ca El să le facă cunoscute, ființele umane nici măcar nu s-ar putea cunoaște pe ei însele, cu atât mai puțin să știe ce se află în spatele secretului.

De la crearea umanității, numai cu îndrumarea și asistența specială a lui Dumnezeu, omenirea a putut să citească corect tot ce trebuie citit despre lumea exterioară și interioară. Ori de câte ori omenirea a rămas indiferentă la îndrumarea și iluminarea Lui, ea s-a zguduit continuu și a fost târâtă în ezitare și nu a fost capabilă să spună un cuvânt adevărat, în special despre Esența, Atributele și Numele Divine. Ori de câte ori oamenii au deschis gura pentru a rosti ceva, tot ce au fost în stare să spună au fost doar lucruri lipsite de sens.

Dumnezeu Atotputernicul ne-a ținut informați cu privire la Esența, Atributele și Numele Sale prin intermediul robilor Săi distinși, cunoscuți ca „cei perfect purificați, aleși, cei cu adevărat buni” (38:47). Am încercat să percepem aceste chestiuni transcendentale în conformitate cu instrucțiunile lor și, prin urmare, am fost salvați de la căderea în ezitare sau conflict. În vremurile în care am fost surzi în fața instrucțiunilor și iluminărilor adevăraților ghizi, cum ar fi Profeții, sfinții și savanții sfinți purificați, nu am fost capabili să înțelegem adevărul și nici să păstrăm echilibrul în ceea ce privește chestiunile de caracter transcendental. Ființa Divină este cea care se cunoaște pe Ea însăși, în timp ce alții pot avea cunoștință despre Ea numai în măsura în care Ea o face cunoscută. Confirmând acest punct de vedere, Profetul nostru, pacea și binecuvântările fie asupra lui, declară: „Îl cunosc pe Domnul meu prin Domnul meu”. Această vorbă Profetică are o mare importanță, în special în ceea ce privește învățarea noastră că Ființa Divină este dincolo de sfera noastră de percepție sau cunoaștere, și numai Ființa Divină este sursa unică a întregii cunoștințe adevărate.

Revenind la discuția noastră principală, secretul este, așa cum am menționat anterior, punctul inițial al observării și studierii adevărului și a ceea ce se află dincolo de el. În funcție de capacitatea și orizontul cunoașterii Divinității, fiecare credincios poate citi, evalua și interpreta misterele referitoare la Creator și la creație prin această profunzime a inimii sale, prin permisiunea și ajutorul lui Dumnezeu și cu semnele, marcajele și indicatoarele pe care El le-a așternut în cale.

Privatul este un orizont de observare a tărâmurilor existenței și inexistenței împreună, de sus; este un receptor pentru cei care sunt aleși pentru respect și favoruri speciale și o profunzime specială a inimii care le va permite credincioșilor să privească prin misterele Divinității și asupra lucrurilor sau ființelor care nu au fost încă aduse în sau nu au fost trimise din existența fizică. Este un dar excepțional al Unicului, Veșnicului Căutat, către oameni.

Cât despre cel mai privat, ca dar incomparabil din Harul lui Dumnezeu, este cea mai importantă dimensiune a unei inimi care este deschisă către Comoara Ascunsă, o facultate cerească.

Cei favorizați cu „secretul” și cei distinși cu „privatul” și cei onorați și înălțați cu „mai privat” primesc darurile care curg în jos spre orizonturile lor, darurile oferite până la cel mai înalt punct de perfecțiune și ploile de inspirație care coboară în atmosfera lor; ei le privesc ca importante și dezvăluie orice dintre acestea și în orice măsură le este permis să dezvăluie celor care sunt calificați să le primească; pe restul le țin ascunse, fără a împărtăși niciun secret celor care nu le pot înțelege sau nu le pot păstra. Aceasta este ceea ce au făcut Profeții și cărturarii purificați ai verificării. Ei sunt traducătorii captivanți ai voinței Divine; ei depind de Criteriul etern în toate cuvintele și acțiunile lor. Cât despre cei care confundă hotărârile și poruncile Numelui Atotexterior cu tainele Numelui Atotlăuntric, chiar dacă sunt printre eroii apropierii de Dumnezeu, deoarece depind de propria lor viziune și dezvăluiri în interpretarea adevărurilor și sunt mulțumiți cu propriile lor senzații și experiențe și pentru că, prin urmare, nu sunt capabili să cântărească rezultatele viziunilor sau observațiilor lor în balanța Sunnei, ei nu numai că decad, ci îi fac și pe alții să cadă într-o stare de confuzie; ei îi fac pe alții să facă greșeli dezvăluind anumite mistere divine pe care nu au voie să le dezvăluie din cauza uitării și a beției, pierzându-și în cele din urmă viața sau devenind ținta unor mustrări severe sau fiind condamnați în viziunea publicului.

Este adevărat că Dumnezeu Atotputernicul a dezvăluit uneori anumite taine ale Esenței, Atributelor și Numelor Sale. Dar El a făcut acest lucru în contextul anumitor cauze ca o cerință a Demnității și Grandorii Sale și le-a oferit din spatele anumitor văluri. Din acest motiv, ceea ce trebuie să facă slujitorii loiali la ușa Adevărului Suprem este să nu manifeste orice viziune sau dezvăluire cu care au fost favorizați, evitând astfel inducerea stării de confuzie și acțiunilor greșite în rândul maselor. Există siguranță în tăcere și respect pentru Adevărul Suprem prin a nu dezvălui misterele Divine. Vine vremea pentru cel care a ajuns la capătul căii când toate Atributele și Numele Divine sunt eclipsate de luminile Esenței Divine. Acesta este orizontul că “Totul va pieri în afară de Chipul Său.” (28:88). Ca orice altceva, existența corporală a slujitorului, care este încredințată slujitorului, este și ea eclipsată și devine invizibilă. Acest mod de creație tranzitoriu, damnat la moarte este complet înconjurat de luminile Existenței Atotpermanente și doar semnalele manifestării Esenței Divine sunt experimentate. Această experiență spirituală a fost descrisă ca fiind Adevărul Suprem care face manifestul ascuns.

Favorurile care apar la orizontul privatului depind de libertatea individului de sine. Din acest motiv, cei care se află la începutul călătoriei spirituale nu pot fi familiarizați cu manifestările Adevăratei Existențe decât dacă sunt eliberați de existența lor „figurativă”. Cei care se văd ca proprii lor proprietari nu pot ajunge nici la orizontul „privatului” și nici ridicarea până la vârful unde misterele Domniei Divine pot fi observate și nici primi parfumul Comorii Ascunse. Misterele Comorii Ascunse sunt dezvăluite la orizontul „celui mai privat”. Acest tărâm misterios, care este dincolo de tărâmul misterelor, este un orizont care este special în primul rând celui care este cel mai apropiat dintre toți de Ființa Divină, asupra lui să fie pacea și binecuvântările, iar apoi celorlalți slujitori de la ușa Sa, în conformitate cu aderarea lor la calea Profetică. Cei care nu au experimentat secretul sau au băut înghițituri din paharul privatului nu se pot ridica niciodată la aceste înălțimi. Așa cum cei care s-au lipit de modul de formulare nu pot descoperi niciodată sensul, nici cei care se concentrează doar asupra sensului nu pot ajunge vreodată să se familiarizeze cu esența sau să ajungă la adevăr. Presupunând imposibilul, chiar dacă ajung la adevăr într-un fel, ei nu pot vedea niciodată Adevărul adevărurilor.

Adevărul adevărurilor este sursa și fundamentul unic a tuturor. Cei care îl simt și îl experimentează au înțeles totul, în timp ce cei care nu îl găsesc suferă continuu oboseală și își petrec viața în zadar. Comoara Ascunsă este un alt titlu al comorii misterului Unității și al absolutului Nevăzut, care nu poate fi înțeleasă nu numai de oamenii obișnuiți, ci și de cei care au ajuns la orizontul inimii și al secretului și chiar și pentru cei care sunt cu atât mai avansați în experimentarea privatului. Totul, în numele existenței și al favorii își are originea în acest orizont atottranscendent și coboară în jos, dezvoltând ramuri până ajunge la noi. Este începutul originar, pentru că totul se termină cu El, în timp ce omenirea, care este rodul creației, este rezultatul. Aceasta poate fi numită și „manifestarea sub formă de descendență”. Orizontul nostru ca ființe corporale este începutul călătoriei realizate către Comoara Ascunsă prin tărâmuri din ce în ce mai îndepărtate; acest lucru se realizează prin punerea în acțiune a sistemelor inimii și spiritului, în timp ce sfârșitul sau punctul final este cel mai privat. Această călătorie este urcarea sau ascensiunea.

Prietenii asemenea sfinților lui Dumnezeu spun de obicei: „Pântecele este legat sau are legătură cu tărâmul Cunoașterii”. Acest lucru poate fi interpretat ca însemnând că totul are o existență originală în Cunoașterea Divină și că aceste entități cunoscute sau elemente ale Cunoașterii merg spre existența externă prin anumite etape sigure, prestabilite, de identificare sau specificare pentru a funcționa ca oglinzi ale Existenței Atotpure. Cu alte cuvinte, totul are o existență ascunsă care nu se supune timpului și spațiului în Comoara Ascunsă. În stadiul inițial al existenței, ei sunt identificați individual în Cunoaștere, iar apoi sunt onorați cu existență spirituală. În cele din urmă, ei sunt favorizați cu haina existenței subtile și corporale. Acestea sunt cu aproximație cele trei etape ale intrării în existența corporală. Acest proces este descris ca o favoare a coborârii, în timp ce călătoria spirituală în sus prin inimă și spirit, sau inimă și secret, sau secret și privat, sau privat și mai privat se numește ridicare sau ascensiune.

Orizontul celui mai privat este un rang sau un tărâm excepțional care este specific căii Profetului Mahomed, asupra lui fie pacea și binecuvântările. Cei care nu urmează această cale nu pot atinge acest vârf. Ultimul punct pe care îl pot atinge este secretul sau privatul. Acesta este punctul final al ascensiunii lor pe care capacitatea lor le permite să-l atingă. Fiecare dintre pașii pe aceste culmi este, de asemenea, punctul în care natura autentică a unui Profet este proiectată și marchează linia călătoriei sale spirituale. Cei care călătoresc pe aceeași linie sau sunt favorizați de observarea adevărurilor din același orizont par a fi reprezentanții unor calități de bază specifice acelui Profet. Din cauza acestei realități subtile pot apărea printre acei reprezentanți cei care confundă originalul cu reprezentarea și, prin urmare, pretind că au iau parte la Profeția acelui Profet; sau unii dintre adepții acelor reprezentanți pot atribui stăpânilor lor parteneriat în Profeția în cauză. Cu toate acestea, cum poate fi comparată lumina lunii sau reflectarea soarelui în bule de săpun cu soarele însuși?

Potrivit sufiților, deținătorii inițiali ai celor mai înalte ranguri în cauză sunt cei mai mari dintre Profeți, cum ar fi Profetul Adam, Profetul Avraam, Profetul Moise și Profetul Iisus, pacea fie asupra lor. Potrivit sufiților, singurul maestru unic al orizontului celui mai privat este Sigiliul Misiunii Profeției, asupra lui să fie binecuvântări și pace perfecte. Ascensiunea Profeților de la început până la sfârșit a avut loc printr-o atracție divină bruscă, instantanee. Alții trebuie să-și urmeze calea, chiar și atunci când sunt favorizați de atracția Divină. Credincioșii avansează pe calea spirituală întru aderarea la disciplinele ei, sorbind din cunoașterea lui Dumnezeu cu o nouă observație la fiecare pas, de la spirit la inimă, și de la inimă la secret, și de la secret la privat și de la privat la cel mai privat. Ele sunt răcorite prin spălarea în cea mai profundă și plăcută dintre plăcerile spirituale; experimentează noi tipuri de beție prin misterele Actelor Divine; ei observă diferite manifestări în orizontul Numelor Divine; ei întâlnesc surpriză după surpriză în atmosfera Atributelor Divine ale Gloriei; ei suferă schimbări și transformări prin misterele Divinității; ajung în cele din urmă la punctul final al ascensiunii lor în funcție de capacitatea lor.

Perfecțiunile dobândite de-a lungul căii pe tărâmul manifestărilor inițiale ale Poruncilor Divine sunt preliminare pentru darurile și rangurile care urmează să fie obținute în tărâmul creației. Prima călătorie (care se află în tărâmul manifestării inițiale a Poruncilor Divine) este calea sfințeniei, în timp ce cea de-a doua (care se realizează în tărâmul creației) este ascensiunea către Profeție. Acest lucru arată, de asemenea, că sfințenia slujește Profeției și a fost un pas către ea prin Profeți. Un sfânt înaintează și se ridică pentru a găsi un lucru nou la fiecare pas și astfel se adâncește în ceea ce a găsit, în timp ce un Profet stă la intersecția tărâmurilor manifestării inițiale a Poruncilor Divine și a creației pentru a-i conduce pe alții la a găsi ceea ce a găsit în funcție de capacitatea individuală. El bătătorește căi de la multiplicitate la unitate și țese din materie o dantelărie de spiritualitate. Cu toate că misiunea sa cuprinde toate particularitățile tărâmului manifestării inițiale a Poruncilor Divine, ea se referă în mod fundamental la tărâmul creației. Cu excepția stâlpilor credinței, care aparțin inițial domeniului manifestării inițiale a Poruncilor Divine, toate ordinele și interdicțiile Islamului, bunătățile Paradisului, pedeapsa Iadului, fericirea vederii lui Dumnezeu în Paradis, și încântarea relațiilor care se stabilesc cu cei apropiați de Dumnezeu constituie esența mesajelor de bază ale Profeților și se referă la tărâmul creației.

Toate actele care revin musulmanilor în era responsabilității și toate principiile de a fi avantajos sau dezavantajos se referă și ele la tărâmul creației și sunt fructele și serele oferite de orizontul Profeției. Recitările regulate, opționale, și acțiunile inimii, cum ar fi autocritica, autosupravegherea și reflecția, care sunt considerate elemente necesare spre calea sfințeniei, susțin poruncile de bază ale religiei și îndatoririle esențiale ale vieții religioase. Neglijența și eșecul celor din urmă sunt cauza privării de binecuvântările celor dintâi, în timp ce aceia care le îndeplinesc complet pe cele din urmă nu fac greșeli durabile în îndeplinirea celor dintâi. Apropierea de Dumnezeu pe care o permite calea Profeției prin îndeplinirea obligațiilor este esențială, în timp ce apropierea obținută pe calea sfințeniei prin acte excedentare este de natură secundară. Dacă ceva esențial este îndeplinit cu acuratețe, ceea ce este de natură secundară îi este subordonat.

O Doamne! Adu-ne din nou la viață prin acte și îndatoriri obligatorii și fă-ne să trăim în ele. Împodobește-ne cu acte și îndatoriri suplimentare și adu-ne aproape de Tine. Dăruiește-i binecuvântări și pace Profetului nostru Mahomed și Familiei și Companionilor Lui, tuturor.

[i] A fost discutat în volumul 2 din Culmile de smarald ale inimii, pp. 66–70. (Tr.)