Sunt trei căi care-l duc pe om spre liniștea sufletească: o minte sănătoasă, o inimă sănătoasă, un suflet sănătos și legat de acestea sentimente sănătoase. Acestea îl conduc pe om într-un climat de liniște și îl mențin aici. Chiar și în cele mai grele timpuri omul va avea pacea în suflet. În cazul în care mintea, inima și sufletul sunt sănătoase și acestea se împerechează cu sentimente viguroase adică fără defecte atunci suferințele trupești și sufletești nu își vor găsi un loc și omul va respira pacea.
Acesta nu va deranja pe nimeni ba chiar oamenii vor spune ” Ce bine ar fi dacă el ar veni pe la noi.” Așadar omul pe unde trece trebuie să lase frumuseți. Să arate cauzele păcii sufletești și oamenii să spună ” Dacă ar trece prin fața noastră, dacă stă cu noi în rând, dacă ar sta de vorbă cu noi și am asculta vorbe frumoase și cu acestea să ne pună minte în funcțiune cu lucruri pe care noi nu le-am mai auzit. Să-l evaluăm prin lucrurile pe care le-a spus și le-a făcut.”
Oamenii păcii sunt diferiți, ei nu rănesc pe nimeni, nu jignesc pe nimeni. Înainte de toate îi văd pe toți ca oameni indiferent de locul în care se găsesc sau indiferent de credința omului dacă este om atunci este om. De ce? Broderia nu poate exista fără meșter așa cum o operă de artă nu poate exista fără creatorul ei. Omul este broderia lui Dumnezeu. Aceasta este opera Sa prin putere, stăruință și dorință. Dumnezeu ne-a spus:” Noi l-am creat pe om cu cea mai frumoasă înfățișare.”. Și în interior și în exterior omul este o ființă armonioasă, chiar și acum anatomiștii scot la iveală noi amănunte.
Chiar și cea mai mică parte nu ar fi ieșit la iveală de una singură. Așa o operă de artă!
Dumnezeu trebuie respectat pentru o asemenea operă și pentru că este artă trebuie arătat respect.
Credința îl face pe om mai profund, islamul mai intens și tot așa viața spirituală îl duce în profunzime, dar toate aceste lucruri sunt legat de anatomia fizică și spirituală. Pe lângă anatomia fizică pe care Alexis Carrel a cercetat-o în anii ”50 , cred că în ”58 a fost tradus în turcă. Omul mai are și o anatomie spirituală care la om este trăită prin credința în Dumnezeu, iubirea lui Dumnezeu, plăcerea spirituală și dragostea dumnezeiască. ” Să trăiești cu sentimentul că ” Sunt departe de frumuseți! Și spun ce păcat!”
Sunt departe de Tine și sunt plin de dorința de întrevedere. Tu știi că inima mea bate pentru Tine. Cu o silință precum a lui Rumi care spune despre clipa morții că este ”noaptea nunții”. Da este clipa când prietenii se regăsesc. Cred că omul care are asemenea fapte în viața sa spirituală și mai presus mai are aceste scopuri nu va simți greutățile vieții de zi cu zi. Pentru că el a câștigat de la început. În clipa în care acestea vor veni își va spune de la început punctul de vedere și acestea se vor scurge din minte în trup.
Apoi își va murmura după vorba din popor ” Nu contează”. Ce? Să fiu înlănțuit precum Prometeu în vârful muntelui… Nu contează. Toți oameni cunoscuți au îndurat câte ceva, Profetul și restul profețiilor … De la Adam până la el au tot îndurat. Oamenii care au fost benefici umanității prin ideile lor au avut de îndurat. Socrates a fost otrăvit, Platon a îndurat și el. Cine a fost benefic a avut de îndurat. Precum spune Profetul ” Profeții au îndurat suferințele cele mai mari apoi restul oamenilor în funcție de nivelul lor.” Așadar necazurile și suferințele sunt proporțional cu nivelul la care se găsește omul. Suferințele și necazurile nu trebuiesc cerute.
Deoarece Dumnezeu ne-a transmis acest lucru ”Doamne fă-ne nou partea bună în această lume și partea bună în Lumea de Apoi și apără-ne pe noi de chinurile Focului!” (Surat Al Baqara, 2/201) Doamne dă-ne bucurii și în lumea aceasta și în Lumea de Apoi! În toate să fie strălucire, strălucire în gânduri și sentimente, în pacea trupească. Doar că unii doresc aceste lucruri doar pentru viața lumească chiar dacă Dumnezeu ne-a atenționat în legătură cu acest lucru. Li se va da, dar vor rămâne cu atâta.
Dar cei descriși în versetele de după cele legate de pelerinaj: Și sunt printre ei [alții] care spun: Doamne fă-ne nou partea bună în această lume și partea bună în Lumea de Apoi și apără-ne pe noi de chinurile Focului!” (Surat Al Baqara, 2/201). Aceștia doresc bucuria și în lumea aceasta și în Lumea de Apoi și cer să fie apărați de chinurile Iadului. Amin
Nimeni nu trebuie să-și piardă speranța de la mila lui Dumnezeu! Nu-ți pierde speranța de la mila lui Dumnezeu! Păcatele în marea de milă a lui Dumnezeu sunt precum spuma. Avem speranța ca mila lui Dumnezeu când va fi împărțită să fie cât păcatele. Parcă mila lui Dumnezeu este proporțională cu rătăcirea oamenilor, cu cât sunt pe calea greșită cu atâta merită mai multă milă. Dumnezeu este Clement, Milostiv. Pe deoparte aceste considerații iar pe de altă parte să căutăm echilibrul.
Kommentare