Nu este „o marcă” Gülen, ci practica islamului

10 oct. 20225 min de citit

Nu este „o marcă” Gülen, ci practica islamului

A fost, de fapt, cum și-a dorit Gülen. Nu era interesat de o „marcă” Gülen. El dorea ca oamenii să practice islamul. İsmail Büyükçelebi, unul dintre primii și cei mai apropiați studenți ai lui Gülen, a explicat:

El nu vedea educația doar ca matematică și fizică, ci ca fiind cuprinzătoare - comerț, arte, servicii și metode de a ajuta. El a spus că nu se va opri la noi, ci se va întâlni cu alții, inclusiv cu comercianții. El i-a învățat așa cum ne-a învățat pe noi. Ceea ce a predat s-a bazat pe acțiuni pozitive: organizațiile trebuia să-i ajute pe ceilalți; organizarea celor bogați pentru a-i ajuta pe cei săraci... El a cerut sacrificiu financiar. Companionii Profetului au fost folosiți ca exemple... Face constant referiri la religie și spune că acest [proiect] nu este despre părerea mea; acesta este islamul.84

Scopul nu a fost să crească de dragul creșterii; obiectivul era ca cineva să își practice religia cu integritate. Büyükçelebi a continuat:

Știu că Hogeaefendi nu a predat direct un curs despre aceste subiecte [organizare de afaceri sau comunități], dar știu despre recomandările sale pentru [multe] grupuri. El vrea să se asigure că nu se limitează la un anumit loc [de exemplu, Turcia]. Dacă aveți de gând să dezvoltați o afacere în America, atunci asigurați-vă că aveți un partener american... Ceea ce este esențial este că [Hogeaefendi] nu a recomandat oamenilor de afaceri să se implice în speculații. El a încurajat oamenii să construiască ceva care să producă și să investească în propriile afaceri, nu pe datorie... El a promovat și deschiderea fundațiilor de afaceri și s-a asigurat să răspândească aceste fundații pe tot globul - America, Africa, Japonia.85

Pentru Gülen, munca nu a fost pur și simplu muncă. Așa cum a explicat clar într-una dintre predicile sale despre Profet: „Islamul încurajează oamenii să muncească și consideră încercările noastre legale de a ne câștiga existența și de a sprijini actele de venerare a familiei noastre”.86 Munca făcută cu inte- gritate și bună intenție era închinarea în islam.

În consecință, cei ale căror activități au realizat profituri în exces au fost încurajați să fie generoși în himmet. Ceva din capacitatea generată de această etică se observă cel mai bine într-un microcosm - deoarece nu există un tabel complet al Hizmet-ului. Helen Rose Ebaugh și Doğan Koç au realizat o serie de interviuri cu patroni de afaceri afiliate Hizmet-ului, din Ankara, în 2006.

Am întrebat grupul format din zeci de oameni de afaceri din Ankara dacă fiecare dintre ei contribuie financiar la proiecte inspirate de Gülen și, dacă da, aproximativ cât dau în fiecare an. Fiecare dintre cei 12 bărbați au spus că contribuie cât pot la pro- iectele Mișcării. Valorile contribuțiilor au fost de la 10% la 70% din veniturile lor anuale, variind între 20.000 și 300.000 dolari pe an. În special un bărbat a spus că dă 40% din venitul său în fiecare an, care este de aproximativ 100.000 de dolari. Cu toate acestea, el a spus că ar dori să dea 95%, dar nu poate face acest lucru și să se întrețină pe el și familia sa. Un alt bărbat a spus: „Am dori să putem fi precum Companionii Profetului și să dăm tot ce avem. Dar nu este ușor”.87

Ușor sau nu, Gülen a recunoscut că, pe măsură ce resursele erau îndreptate spre proiecte legate de învățăturile sale, unii deveneau suspecți. Într-un răspuns din 2005 la întrebarea „Este Hizmet o alternativă la stat?”, Gülen a răspuns cu o replică sarcastică:

Le spun [celor care bănuiesc motivele Hizmet-ului] următorul lucru: „Trimiteți niște profesori în cele patru colțuri ale lumii, deschideți școli în fiecare parte a lumii, deschideți centre culturale... și cât ei joacă un rol în viitor, [mergeți] să găsiți sprijin. Faceți voi”. Aș merge chiar mai departe, în ciuda prietenilor care fac aceste servicii, în ciuda acelor persoane care se sacrifică pe ei îșiși, a celor care se află [în spatele] acestor instituții, finanțatorilor, oamenilor de afaceri; dacă aș avea puterea, dacă faima mea ar putea ajunge, aș spune întregii națiuni: „Dacă unii spun: «Dă-ne aceste instituții, permiteți-ne să le gestionăm», atunci le dați, le predați, îi lăsați să gestioneze totul, să vedem dacă [sunt] gestionate sau nu”... [Abordarea noastră este] să oferim fără a primi nimic în schimb.88

Când guvernul turc a început să confiște bunurile Hizmet, acest scenariu de coșmar s-a adeverit. Și, așa cum a anticipat Gülen, multe dintre inițiative s-au încheiat pur și simplu. Bunurile lor au intrat în buzunare private; serviciul lor s-a oprit.

Totuși, în ultimii ani ai secolului XX și primii ani ai secolului XXI, existau o mulțime de motive pentru speranță. Procesul prin care himmet s-a întâmplat să strângă bani pentru munca cu cei asupriți a fost descris într-un detaliu de un politolog care „a asistat” în mai multe întâlniri despre himmet în Istanbul, la începutul anilor 2000. El a scris:

Aceste întâlniri sunt organizate meticulos cu programe culturale, băuturi răcoritoare, mâncăruri ușoare și discursuri din partea diferitor persoane, în special de la studenții de succes ai Mișcării, care își povestesc drumul către succes. Cei prezenți sunt rugați să doneze pentru proiecte ale Mișcării. În fiecare dintre aceste întâlniri, există un proiect concret, pentru care li se cere participanților să doneze.

Majoritatea întâlnirilor himmet sunt organizate de liderul local... iar el invită, de obicei, proprietarii de întreprinderi mici și mijlocii să participe... Există o presiune indirectă asupra participanților pentru a da și, eventual, a da mai mult decât își pot permite în astfel de întâlniri de strângere de fonduri. Acei parti- cipanți care sunt cei mai generoși de obicei au copiii în sistemul de învățământ condus de Gülen sau afacerile lor sunt legate de membrii altor grupuri de afaceri pro-Gülen.

Întâlnirile încep de obicei cu o recitare din Coran și apoi cu o serie de discursuri cu „mărturii” scurte, dar emoționante... După discursuri, liderul reuniunii himmet fie solicită direct participanților să doneze, fie, în unele cazuri, strângerea de fonduri urmează după prezentarea unui videoclip despre proiectele de succes ale comunității Gülen. Participanții sunt rugați să devină parteneri la proiectele viitoare de dragul de a-L mulțumi pe Dumnezeu, de a ajuta islamul, comunitatea lor și națiunea turcă. În aceste strângeri de fonduri himmet, de obicei cineva prezintă proiectul și costul, iar apoi cineva începe cu donația potrivită, declarand și întrebând, de exemplu: „Voi dona 20.000 lire pentru proiect. Cine vrea să ia parte la realizarea acestuia?”89

Până în 2007, potrivit sociologului Helen Rose Ebaugh, care și-a bazat estimarea pe documentele aflate la Departamentul de Stat pentru a susține cererea pentru „cartea verde” a lui Gülen, valoarea totală a întreprinderilor afiliate Hizmet a fost de aproximativ 25 de miliarde de dolari.90 Numărul lui Ebaugh includea întreprinderi ținute secret ale susținătorilor Hizmet-ului; nu neapărat active utili- zate direct în activitățile Hizmet. În 2017, guvernul turc a anunțat că a confiscat bunuri în valoare de 11 miliarde de dolari din întreprinderile private care aparțineau unor persoane despre care se bănuia că sunt afiliate la Hizmet.91 Dar, în orice caz, când prim- ministrul (și apoi președintele) Erdoğan a început să pună sechestru pe instituții afiliate Hizmet și întreprinderi private, a devenit clar că fondurile nu erau nelimitate, iar lupta financiară a devenit o realitate cotidiană pentru organizațiile Hizmet.

Nu este „o marcă” Gülen, ci practica islamului

Postări recente

Opmerkingen

Cumpărați Cărțile lui Fethullah Gulen

Politica de retur