Noi proiecte media
Alături de inițiativele educaționale, în anii 1980 și 1990, oameni inspirați de Gülen au pornit noi inițiative media. Primul a fost un ziar - Zaman. Numele înseamnă „Timp” în română. Primul număr a apărut pe 3 noiembrie 1986. Potrivit unei surse, înainte de acel moment au existat ... încercări ale altor antreprenori musulmani, dar nu au putut rezista. În acea perioadă, școlile, căminele și dershane [Hizmet] au continuat să se dezvolte. Au existat atât susținători ai acestor instituții, cât și oponenți. În Turcia, mass-media a deținut monopolul. Jurnaliștii [au fost] educați de ziarul Cumhuriyet. Sunt oameni cu totul de stânga, atei... Deci au fost aspirații de a face ceva în acest sens... Apoi, ce s-a întâmplat? Celelalte ziare nu puteau scrie știri false, pentru că acum, corespondenții noștri erau peste tot și de atunci aveam un ziar și un canal de televiziune [Samanyolu TV - fondat în 1993]. Trebuie să vă gândiți la Zaman ca la un instrument de corectare a știrilor false.61
Nicio știre, desigur, nu este neutră. Dar jurnalismul turcesc era în special suspect. Au existat povești care au circulat în presa turcă ce au contrazis direct fapte general cunoscute despre anumite subiecte, în special în chestiuni religioase. Așadar, „fake news” a însemnat, în mare parte, rapoarte părtinitoare în funcție de ideologie. Zaman a apărut apoi pentru a prezenta o perspectivă alternativă asupra evenimentelor curente, față de cea prezentată de mass-media tradițională. Un editor cu care am vorbit a descris orientarea politică a ziarului Zaman în 2009 drept una de „centru- dreapta” și aceasta este probabil o descriere exactă a orientării politice de-a lungul existenței sale (a fost confiscat de guvern și închis în 2016). Nu este surprinzător, Zaman era în general prietenos cu islamul. Prezenta povești și articole care vorbeau despre Gülen și Hizmet, inclusiv unele scrise de Hogeaefendi. Dar ar fi prea puternic să numim eforturile timpurii din anii ’80 ale ziarului ca fiind „islamiste”. În plus, în anii ’90, ziarul a devenit și mai profesional - de exemplu, folosind faptele. De asemenea, Zaman a fost primul ziar turcesc care avea o variantă online, care s-a deschis în 1995. Aceste inițiative au fost începute de mai mulți studenți ai lui Gülen, care au absolvit programele de jurnalism profesionist în Statele Unite ale Americii și în Turcia. Aceștia au început aceste studii la recomandarea lui Gülen. Creșterea profesionalismului a dus la creșterea abonaților. Între 1986 și 2007, ziarul a crescut de zece ori pentru a deveni cel mai distribuit din Turcia, cu peste un milion de abonați oficiali.62
Rolul lui Gülen în fondarea ziarului Zaman a fost, de obicei, neclară. Întrebat într-un interviu despre începuturi, Gülen a sugerat indirect că, de fiecare dată când Hizmet a crescut, a fost „datorită disponibilității oamenilor de a se întâlni, de a vorbi, de a se informa și de a se privi reciproc cu toleranță”.63 Cuvântul tradus aici ca „toleranță” este hoșgörü. Zaman trebuia să fie un mijloc de promovare a hoșgörü. Ziarul a făcut astfel parte din efortul mai larg de dezvoltare a păcii „generației de aur”. Despre acea generație, Gülen a scris, în general, că în efortul de a „păstra legătura și de a comunica cu mințile, inimile și sentimentele oamenilor, acești oameni noi vor folosi mass-media și vor încerca să stabilească un nou echilibru de dreptate, dragoste, respect și egalitate între oameni. Acestea vor face ca puterea să se supună dreptății și să nu discrimineze niciodată din motive de culoare sau rasă”.64 Acestea nu erau obiective modeste pentru un ziar. Istoria mass-media, cu comercialismul adesea vulgar și tendința mai frecventă (în Turcia) de a face propagandă, ar fi putut sugera că astfel de scopuri nu ar fi putut fi realizate în întregime. Totuși, speranța pentru o presă liberă și critică moare greu. Când ziarul a fost închis în 2016, susținătorii au purtat pancarte cu sloganul „Mass-media liberă nu poate fi redusă la tăcere”. Timpul va demonstra acest lucru.
Din 1986, în Istanbul, alte inițiative media au urmat rapid. Începând cu anii '60, predicile lui Gülen au fost înregistrate audio și video și au fost distribuite pe scară largă. O extindere a acestor forme de mass-media putea rezolva problema controlului mulțimii care îi agita pe oamenii din Hizmet, odată ce Gülen a revenit în viața publică în 1989. Potrivit unei surse, care a participat la evenimente: „Oamenii umpleau moscheile până la refuz și nu toată lumea îl putea asculta. A fost necesară informarea corectă a oamenilor”. Circulau stereotipuri despre Gülen, astfel încât a fost nevoie de o serie de variante atât pentru a oferi prietenilor cele mai recente știri, cât și pentru a transmite informații exacte altora. Cu toate acestea, piața a avut nevoie și de această mișcare: te puteai „adresa mai multor persoane de la televizor prin mai multe tipuri de producții diferite”. Așa a început Agenția de Știri Cihan - un fel de „publicație asociată” a televiziunii, postului de radio și presei scrise inspirate de Gülen. Cei mai mulți dintre acești jurnaliști au scris sau au lucrat în capacitatea de producție pentru ceea ce în cele din urmă a devenit o fuziune a companiilor media afiliate lui Gülen - Feza Publications. Feza, la fel ca Zaman, a fost înființat în 1986; de fapt, Zaman era una dintre companiile sale. Agenția de Știri Cihan a fost fondată în 1994. Înainte de a fi închis de guvern, în iulie 2016, avea peste 500 angajați și avea filiale sau corespondenți în Asia Centrală, Orientul Mijlociu, țările din zona Balcanică, Europa, America de Sud, Africa și Orientul Îndepărtat, incluzând puncte globale precum Gaza și Kabul.65
Într-adevăr, în câțiva ani, oamenii din Hizmet au format o serie de inițiative destul de interesante în domeniul media. Un observator a descris răspândirea printr-o comprimare succintă:
Pe lângă ziarul Zaman, Mișcarea Gülen... a înființat un canal național de televiziune, cunoscut sub numele de Samanyolu, și posturi de radio populare precum Dünya (Lumea) și Burç (Turnul). Mișcarea a mai [publicat] Sızıntı (o publicație științifică lunară), Ekoloji (o revistă despre mediu), Yeni Ümit (o revistă teologică), Aksiyon (o revistă săptămânală) și The Fountain (publicație religioasă în limba engleză). Activitățile lui Gülen au avut ca scop formarea unei comunități coerente și disciplinate prin educație, mass-media și rețele financiare. În Statele Unite, mișcarea... a înființat Blue Dome Press și se ocupa de publicarea de cărți.
Toate aceste agenții erau legate de Mișcarea Hizmet, dar niciuna dintre acestea nu era practic deținută de Mișcare. Mai exact, aceste companii media au fost deținute și conduse de persoane inspirate de Gülen. Însuși Gülen nu a jucat niciun rol direct în administrarea lor. Evident, era la curent cu existența lor, apărea frecvent în ele și el aproba în general activitatea lor, acceptată din punct de vedere islamic, în sfera publică, ca întreprinderi media profesionale. Dar succesul acestor inițiative indica spre un avânt al Hizmet-ului de a trece mult dincolo de Etajul 5. Orașul începea să îl accepte pe Fethullah Gülen. Trebuie menționat aici că toate aceste publicații au fost închise în Turcia de către regimul Erdoğan în 2016. Unele dintre ele au continuat publicarea în străinătate. De exemplu, Blue Dome Press a înființat revista Çağlayan [Cascada].
Comentarios