M. Fethullah Gulen
Muraqaba (Autosupraveghere)
Muraqaba a fost definită ca urmărirea, supravegherea, controlul și trăirea în conștiința de a fi sub supraveghere Divină constantă. Sufiții duc asta mai departe, definind-o ca statornicia inimii exclusiv pe Dumnezeu, abandonând orice atașament față de ceea ce este altul decât El, negând sufletului trupesc tot ceea ce este interzis, acționând cu certitudinea că Cunoașterea Divină cuprinde toate lucrurile și trăind în conformitate cu poruncile Divine.
De asemenea, putem interpreta muraqaba ca pe încercarea de a respecta orice vrea Dumnezeu și ducerea unei vieți de sinceritate neclintită în conștiința supravegherii Sale constante. O astfel de atitudine este posibilă atunci când slujitorul știe că Atotputernicul este conștient de tot ceea ce face, spune, știe și gândește, așa cum se spune în Coran: Tu nu vei fi în nici o împrejurare, nu vei recita nici un fragment din Coran şi voi nu veţi împlini nici o faptă fără ca Noi să fim martori în clipa când o săvârşiţi. (10:61).
Dacă muraqaba înseamnă închiderea inimii față de tot ceea ce nu-i place lui Dumnezeu și separă omul de El și deschiderea spiritului pentru a primi strălucirile, darurile și favorurile care vin de la El, atunci trebuie să închidem ceea ce trebuie și să deschidem ceea ce trebuie. Primii pași către muraqaba presupun să acceptăm ca măreț ceea ce Dumnezeu a hotărât ca fiind măreț, să acceptăm ca lipsit de valoare ceea ce El a decretat ca fiind lipsit de valoare și să preferăm voința Lui în detrimentul voinței noastre. Gândirea la profunzimea milostivirii lui Dumnezeu mărește și întărește dragostea credinciosului față de Dumnezeu și dorința de a se închina Lui, iar frica și respectul față de El face ca credinciosul să piardă orice apetit pentru păcat și să trăiască o viață în deplină alertă. Muraqaba îi determină pe slujitori să renunțe la orice le dăunează închinării și să mențină puritatea gândurilor, acțiunilor și intențiilor chiar și atunci când sunt singuri, în conștiința observării Sale continue.
Muraqaba este una dintre cele mai importante și directe căi de a ajunge la Dumnezeu fără un ghid. Seamănă cu tipul de sfințenie dobândită prin succesiunea către misiunea Profetică, care este transmiterea Mesajului Divin oamenilor, fără a urma o ordine spirituală. Astfel de călători se pot întoarce la Dumnezeu în orice moment sau loc, conștienți de neputința și lipsa lor, și pot fi primiți la o „întâlnire privată” cu El, în funcție de nevoile lor. Ei simt supravegherea constantă a lui Dumnezeu în timp ce privesc natura și astfel evită orice este altul decât El; sunt surzi la toate sunetele și vocile care nu au legătură cu El; și ei laudă Frumusețea și Harul Lui și consideră că este inutil să menționeze ceva care nu este legat de El.
De fapt, dacă ochii credinciosului nu-i amintesc de Vederea Lui, urechile de Auzul Lui și limba de Cuvântarea Lui, cum pot fi folosite aceste organe altfel decât ca bucăți de carne? Rumi spune:
Dumnezeu Atotputernicul S-a descris pe Sine ca Atotvăzătorul pentru a te avertiza împotriva răului, S-a descris pe Sine ca Atotputernicul pentru a te sfătui să nu spui nimic rău și S-a descris pe Sine ca Atotștiutorul pentru a te informa că El te cunoaște și prin urmare te îndeamnă să fii atent la gândurile și considerațiile corupte.
Rumi consideră autosupravegherea ca pe un ecran de protecție împotriva emoțiilor, gândurilor, pasiunilor și actelor rele și consideră că este cel mai sigur mod de a fi atent la drepturile Divine.
Primul pas în autosupraveghere este supunerea voluntară la Voința Divină, cu convingerea că El este prezent pretutindeni și este conștient de toate gândurile, intențiile și faptele noastre: Allah este peste toate Veghetor (33:52). Al doilea pas este să te întorci la Dumnezeu cu inima odihnită și să anticipezi cu răbdare fluxul de daruri și binecuvântări Divine în inima credinciosului.
Acest lucru nu necesită nici un atașament fizic sau spiritual sau o relație cu un ghid sau recitarea regulată a numelui lui Dumnezeu. Cu toate acestea, dacă un credincios dorește să urmeze un ghid și să recite în mod regulat Numele Lui în conformitate cu Shari‘a, cu siguranță va fi mult mai bine. În măsura în care un credincios la început de drum, fie la primul sau la al doilea pas, poate acționa conform sensului Tradiției Profetice, Bunătatea desăvârșită este că te închini ca și cum l-ai vedea pe Dumnezeu, căci chiar dacă nu-L vezi, El cu siguranță te vede[1] , și că, văzându-se mereu pe sine neputincios, sărac și neajutorat în fața lui Dumnezeu, crede că El este singurul punct de încredere și sursa de ajutor, credinciosul va călători în siguranță pe calea autosupravegherii și, prin urmare, va fi sigur împotriva abaterii. Cu timpul, cei care urmează o astfel de cale vor dobândi o pace a sufletului care-i va permite conștiinței lor să rămână deschisă darurilor Divine și să primească strălucirile de la Cel al Unității.
Unul dintre cele mai importante mecanisme de autosupraveghere este muhasaba (autocritica). Deoarece această metodă de autocontrol le permite credincioșilor să devină conștienți de greșelile personale și cauzele lor, ei pot găsi adevărul în inimile lor și apoi îl pot afișa în conduita lor. În acest sens, însemnătatea și misterul Atotslăvitului este Cel care mă vede, îmi cunoaște locul și aude vorbirea mea manifestându-se. Astfel de oameni știu că Judecata și Voința Divină îi vor ține mereu în control și că, indiferent de loc sau de acțiune, ei trebuie să caute doar plăcerea lui Dumnezeu, încercând să acționeze potrivit voinței Lui.
O, Doamne! Arată-ne adevărul ca fiind adevărat și permite-ne să îl urmăm, arată-ne falsitatea ca fiind falsă și permite-ne să ne ferim de ea. Și pogoară binecuvântări și pace asupra celui mai nobil al creației Tale, Mahomed, care este Profetul tuturor ființelor create, și asupra Companionilor săi, respectați și slăviți.
[1] al-Bukhari, “Iman,” 37; Muslim, “Iman,” 1.
Comments