MUQARRABUN (CEI FAVORIZAȚI CU APROPIEREA SPECIALĂ A LUI DUMNEZEU)
Muqarrabun sunt mai înalți ca rang decât cei Evlavioși și Virtuoși datorită apropierii lor speciale de Dumnezeu. Acest titlu înalt este folosit și pentru cei mai remarcabili dintre Profeți și îngeri. Binecuvântații care sunt răsplătiți cu apropierea specială a lui Dumnezeu sunt îndrumători pe drumul spre Dumnezeu, „leii” de pe moneda adevărului, porumbei ce își continuă călătoria spre culmi, oaspeți care au încheiat cea mai importantă parte a călătoriei și care s-au hotărât să rămână, prietenii intimi ai lui Dumnezeu în „loja Lui personală”, care în virtutea adevărurilor pe care le consideră daruri ale orizontului la care au ajuns, și-au întors privirea de la lucrurile trecătoare din această lume. Ei sunt cavaleri care, cu ajutorul dragostei și dorului, au înfrânt dorințele trupești și trecătoare; ei sunt eroi ai cunoașterii lui Dumnezeu care și-au subjugat viața trupească inimii și spiritului lor; ei sunt cei care, după ce au lăsat în urmă pustiul morții pentru a ajunge în grădinile subzistenței cu și prin El, au descoperit pacea supremă și mulțumirea deplină; sunt eroi ai observației și ai descoperirii spirituale, care au atins orizontul în care pot avea o viziune a lui Dumnezeu prin El Însuși; sunt cei care Îl iubesc și care și-au însușit iubirea lui Dumnezeu ca fiind dimensiunea ce se manifestă cel mai mult în natura lor; și ei sunt cei iubiți care sunt îmbătați de plăcerea pe care o oferă sentimentul de a te ști iubit de Dumnezeu. În cele din urmă, ei sunt eroi care au primit răsplata desăvârșită că Dumnezeu îi iubește și ei Îl iubesc pe El (5:54). Vedem și experimentăm adevărata culoare a existenței cu ajutorul cunoașterii pe care ei o au despre Dumnezeu și descoperim dimensiunea metafizică a lucrurilor în lumina pe care ei o transmit asupra existenței.
Deși printre sfinți au circulat anumite relatări cu privire la numărul de Muqarrabun, nu putem spune că avem un număr exact. Potrivit unora, Muqarrabun cuprinde trei sute de buni, patruzeci de înlocuitori, patru stîlpi și doi lideri. Potrivit altor relatări, Muqarrabun cuprinde un pilon spiritual și patru mii de sfinți. Indiferent de numărul lor, toți acești eroi ai apropierii de Dumnezeu sunt cei mai nobili slujitori ai Adevărului Suprem și au aceeași profunzime spirituală ca a îngerilor.
Anumiți sufiți sunt de acord cu faptul că Muqarrabun este compus din patru mii de sfinți și de aceea, fac o diferențiere între slujitorii lui Dumnezeu, clasificându-i în funcție de rangul lor, după cum urmează:
Trei sute dintre ei sunt Akhyar (cei buni care urmăresc binele în orice fac și spun); patruzeci dintre ei sunt Abdal sau Budala (înlocuitorii, însărcinați cu administrarea vieții spirituale și care sunt asemenea unor văluri în privința reflectării Maiestății și Grandorii Divine); șapte dintre ei sunt Abrar (cei evlavioși, virtuoși care au făcut din faptele bune și din sinceritate o dimensiune profundă a naturii lor); și mai sunt și alții, denumiți cu titluri diferite.
Există însă și o altă clasificare a celor favorizați cu apropierea specială a lui Dumnezeu, al căror număr ne este necunoscut. Ea menționează patru Awtad (Stâlpi) și Nujaba (Nobilii, în sensul în care ei sunt deosebiți în ochii lui Dumnezeu) și Nukaba (Custozii, cărora le pasă de oameni și de gestionarea problemelor lor), și, mai presus de toți cei menționați, Ghawth (Ajutorul sau Mijloacele de Ajutor Divin) și Qutb (Pilonul). Anumiți învățați sufiți îi numesc pe toți aceștia Rijal-i Ghayb (Oamenii Nevăzutului).
Abdal (Înlocuitorii)
Înlocuitorii sunt sfinții neprihăniți și sinceri, care îi ajută pe oameni fără a fi văzuți și care se aseamănă vălurilor în oglindirea Actelor Divine. Înainte de otomani, iranienii îi numeau „Cei Direcți”, „Cei Calmi”, „Oamenii Luminii” sau „Sufiți”. Apoi, acest termen (Abdal) a devenit un nume pentru un ordin spiritual. Sub otomani, cei cunoscuți pentru curajul lor eroic și pentru faptul că erau neînfricați au ajuns să fie numiți „Înlocuitori”. În lojele dervișilor, termenul a fost dintotdeauna folosit pentru a descrie „Oamenii Nevăzutului”.
Potrivit sufiților, Înlocuitorii sunt sfinții care se feresc de renume și care sunt necunoscuți oamenilor. Întotdeauna se grăbesc în facerea de bine și într-ajutorarea celorlalți. Sunt formați din două grupuri. Primul grup este compus din sfinții care au fost eliberați de sub jugul caracteristicilor rele și care au fost înveșmântați cu măreție și virtute, care rezistă în fața viciilor de greșelilor de tot felul și care încearcă să le împiedice. Al doilea grup este format din acei sfinți care au o anumită misiune și care numără trei sute, patruzeci și șapte; și la ei se face referire prin aceste numere. Numărul lor nu este important; important este locul și rangul pe care îl au în fața lui Dumnezeu și îndatoririle pe care le îndeplinesc.
Când unul dintre Înlocuitori moare, un altul din subgrup îi ia locul. Când unul dintre ei își părăsește locul pentru a îndeplini anumite îndatoriri, fie își trimite trupul dublu sau astral pentru a îndeplini datoria, fie pleacă pentru a îndeplini datoria, lăsând în urmă trupul dublu sau astral. (Ar trebui să ne reamintim aici că ideea unui corp uman dublu sau astral este o chestiune frecvent discutată în parapsihologie.)
Anumite persoane consideră că stâlpii, cei doi lideri și pilonul reprezintă un grup superior, diferit de Înlocuitori: ei îi consideră pe cei din urmă ca fiind oameni cu o anumită stare spirituală, în timp ce primii sunt priviți ca oameni ai unui popas spiritual. Ei îi consideră pe cei din urmă călători către Dumnezeu și pe cei dintâi călători întru și dinspre Dumnezeu.
Cei care susțin că există întotdeauna șapte Înlocuitori afirmă că fiecare dintre cei șapte se află într-un climat sau tărâm diferit, observă și aduce laude actelor Divine, iar răspunsul lor pentru Dumnezeu cel Atotputernic ia forma laudei și mulțumirii, ei fiind reprezentanți conștienți ai activităților ființelor inconștiente. Acești șapte sfinți au popasuri diferite și sunt menționați cu titlurile care le-au fost date în funcție de popasul lor.
· Primul înlocuitor reprezintă oglindirea sau proiecția inimii Profetului Avraam și este denumit cu titlul ‘Abdulhayy (Slujitorul Celui Veșnic Viu).
· Al doilea are atributele specifice inimii Profetului Moise și este denumit cu titlul ‘Abdul‘alim (Slujitorul Celui Atotcunoscător).
· Al treilea este o oglindă a inimii Profetului Aaron, iar denumirea lui specială este ‘Abdulmurid (Slujitorul Celui Atoatevoitor).
· Al patrulea reflectă atributele inimii profetului Enoh și este menționat cu titlul ‘Abdulqadir (Slujitorul Celui Atotputernic).
· Al cincilea este în legătură directă cu inima Profetului Iosif și este cunoscut sub denumirea de ‘Abdulqahir (Slujitorul Celui Atoatecovârșitor).
· Al șaselea este în strânsă legătură cu inima Profetului Isus și este cunoscut sub denumirea de ‘Abdussami‘ (Slujitorul Celui care Aude Totul).
· Al șaptelea se ghidează după inima Profetului Adam și este cunoscut sub denumirea de ‘Abdulbasir (Slujitorul Celui care Vede Totul).
Niciuna dintre aceste opinii sau argumente nu se bazează pe Coran sau pe Sunna, însă sursa lor constă în descoperirile spirituale pe care le-au avut anumiți sfinți ai descoperirii și lasă loc de interpretare. De aceea, nu suntem obligați să acceptăm aceste opinii sau argumente ca reprezentând adevărul absolut. Cu toate acestea, indiferent de îndatoririle, titlurile sau pozițiile pe care le au și indiferent de binecuvântările pe care Dumnezeu le revarsă asupra lor, toți sfinții dețin anumite grade de cunoaștere a lui Dumnezeu, sunt sprijiniți de către El, inimile lor sunt șlefuite și sufletele curățite, și sunt deschiși către anumite taine Divine.
Un alt argument cu privire la locul și îndatoririle pe care un sfânt cunoscut sub numele de Înlocuitor le are, este următorul:
Trei sute dintre ei reprezintă oglindirea inimii Profetului Adam și sunt asemenea unor oglinzi pentru aceasta, patruzeci dintre ei au o legătură strânsă cu inima Profetului Moise, șapte cu Profetul Avraam,cinci cu sufletul Arhanghelului Gavril, trei cu Arhanghelul Mihail, iar unul, cel mai măreț și care reprezintă cea mai înalt grad de sfințenie, este în legătură directă cu cea mai minunată ființă dintre toate ființele, Profetul Mahomed, pacea și binecuvântările fie asupra lui. Când moare ultimul, îi ia locul cel care este superior tuturor celorlalți, iar în cazul în care unul dintre ei moare, acea funcție este ocupată de altul din alt grup. La fel ca în cazul numărului de Înlocuitori, și opiniile legate de locul în care se află și titlurile pe care le dețin variază în mod semnificativ.
Există aproape douăzeci de relatări din partea Profetului privind existența unui astfel de grup de sfinți printre Oamenii Nevăzutului.[1] Potrivit acestor relatări, datorită valorii pe care ei o au în ochii Lui, Dumnezeu Cel Atotputernic trimite ploaie, îi ajută pe credincioși în lupta contra dușmanilor lor și îndepărtează dezastrele din calea lor. Înlocuitorii sunt asemenea unui centru de greutate pentru pământ; Dumnezeu îi folosește drept mijloc spiritual pentru a menține pământul pe axa lui și din locul înalt pe care îl dețin alături de El, ei îi ajută pe ceilalți. Iartă răul pe care oamenii l-au făcut; răspund răului cu bine; merg fără încetare pe calea spre Paradis, cu blândețe, răbdare și generozitate. Pentru ei, temeinicia și puritatea inimii lor este extrem de importantă și fără încetare, doresc binele Musulmanilor. Nu au ambiții lumești și evită să se certe chiar și cu dușmanii lor. Evită exagerarea în vorbire și reprezintă calea de mijloc în vorbire. Evită înnoirile în domeniul religios și nu se îndreaptă spre extreme atunci când se închină. Indiferent de rangul lor, nu sunt mulțumiți de ei înșiși. Acceptarea oricărei nenorociri ce vine de la Dumnezeu, grija deosebită de a nu comite fapte ce sunt interzise din punct de vedere religios, respect puternic în fața lui Dumnezeu și ascultarea de El, abținerea de la blesteme – toate acestea sunt menționate ca fiind atributele principale ale Înlocuitorilor.
Anumiți exegeți ai Hadith-ului, precum Ibn Taymiyya[2] și Ibn Qayyim al-Jawziyya consideră că toate aceste relatări sunt invenții și le resping. Imam Suyuti,[3] un alt exeget, consideră că, din moment ce hadith-urile merg mână în mână și se susțin unul pe altul în ansamblu, atunci pot fi considerate la fel de solide precum Tradițiile profetice care au fost transmise prin mai multe canale sigure. Hafiz Sahawi,[4] urmând o cale moderată sau de mijloc, observă că toate aceste relatări sunt șubrede în ceea ce privește credibilitatea și de aceea, pot fi supuse criticilor. Având în vedere toate aceste opinii atât de diferite, voi lăsa adevărul în seama lui Dumnezeu, afirmând: „Dumnezeul știe cel mai bine”.
Cuvântul original în limba arabă, tradus ca Înlocuitori, este abdal, care este pluralul termenului badal. Cuvântul badal are o altă formă de plural, și anume budala. Acesta este folosit de sufiți în dreptul unor figuri importante dintre „Oamenii Nevăzutului”, în număr de șapte. Ei își pot schimba locul în care se află cu o viteză amețitoare și pot fi prezenți în locuri diferite în același timp. Nu știm cu siguranță dacă acest lucrur se întâmplă prin separarea corpurilor lor duble sau astrale de corpurile lor originale, astfel încât ele să se poată manifesta în mai multe locuri în același timp sau dacă se întâmplă prin mișcarea lor neobișnuit de rapidă și datorită faptului că pot fi prezenți în mai multe locuri, unul după altul, într-un timp scurt. Uneori se întâmplă ca Înlocuitorii să nu fie conștienți de această transportare misterioasă. Autorul cărții Futuhat al-Makkiyya („Cuceririle Makkan”), Muhyi’d-Din ibn al-‘Arabi, consideră că Înlocuitorii (numiți budala) respectă actele Dumnezeului Celui Atotputernic în toate cele șapte climate. Ei respectă actele Celui Atotglorificat și par a fi asemenea unor cortine pentru oglindirile lor, aducându-le laude. Ei sunt instruiți din punct de vedere spiritual, așa cum a fost și Uways al-Qarani[5], adică nu sunt instruiți de un maestru spiritual.
Nujaba (Cei Nobili)
„Cei Nobili” este o denumire folosită pentru „Cei Patruzeci” sau pentru unii dintre „Cei Patruzeci” incluși în „Oamenii Nevăzutului”. Potrivit învățaților sufiți, ei sunt eroii altruismului care și-au încheiat ascensiunea către Dumnezeu, coborând printre oameni pentru a-i îndruma și a-i educa din punct de vedere spiritual. Singurul lor gând este călăuzirea oamenilor către Dumnezeu; ei încurajează inimile să facă întotdeauna binele și ridică bariere spirituale înaintea răului. Ei încearcă să înfrunte posibilele nenorociri prin rugăciune și implorare și sunt pregătiți să se sacrifice pentru binele oamenilor și pentru a preveni dezastrele. Inimile lor bat în ritmul sacrificiului de sine, al compasiunii și al purtării de grijă celorlalți. Din moment ce și-au dedicat viața fericirii altora, ei trăiesc o viață supraîncărcată de necazurile altora și suspină pentru ei. Chiar dacă există momente în care se simt fericiți atunci când află că ceilalți sunt fericiți, sunt întotdeauna plini de tristețe din cauza suferințelor oamenilor pe care le-au văzut sau despre care au auzit. În ceea ce privește misiunea lor, ei sunt moștenitori ai Profeților.
Nukaba (Custozii)
Nukaba sunt sfinții care sunt în permanență în compania oamenilor, le îndreaptă greșelile și îi îndrumă către bine, cu blândețe și bunătate. Deși termenul este folosit pentru cei din Ordinele sufite Rifai[6] și Badawi[7], care și-au încheiat călătoria spirituală și și-au început misiunea de a-i îndruma pe oameni la Dumnezeu, conform învățaților sufiți, ei și-au curățit sufletele a căror profunzime și descoperire spirituală transcend domeniul lor de învățare și sfera lor de vizibilitate și care observă întotdeauna domeniul spiritual sau tărâmul existenței; cu permisiunea lui Dumnezeu, ei pot să pătrundă în inimile oamenilor și au acces la lucrurile care li se întâmplă. Datoria pe care ei o îndeplinesc este un fel de tălmăcire între tărâmurile fizice și metafizice, interpretând existența în funcție de capacitatea lor și ținând cont de nivelul de înțelegere al audienței lor și încearcă în mod repetat să găsească în toate lucrurile căi către Dumnezeu. Ei consideră că universul este o carte importantă, ce conține mesaje în mesaje, părțile sale cuprinzând cuvintele, propozițiile și paragrafele. În aceste suflete mereu treze și în aceste guri care rostesc adevărul, putem observa adevărul așa cum este el exprimat în aceste versuri:
Universul este cartea supremă a lui Dumnezeu, în care
Indiferent de litera pe care o privești, tot pe Dumnezeu Îl citești.
Awtad (Stâlpii)
Awtad sunt cei patru „Bărbați ai lui Dumnezeu”, care sunt atât de apropiați unul de altul, încât nu se pot descurca singuri. Ei fac călătoria spirituală și își îndeplinesc îndatoririle la umbra misiunilor lui Enoh, Ilie, Isus și Khadr, pacea fie asupra lor și asupra Profetului nostru. În funcție de misiunea pe care o are fiecare, ei se numesc ‘Abdulhayy (Slujitorul Celui Veșnic Viu), ‘Abdul‘alim (Slujitorul Celui Atotcunoscător), ‘Abdulmurid (Slujitorul Celui Atoatevoitor) și ‘Abdulqadir (Slujitorul Celui Atotputernic) și oglindesc spiritualitatea Profeților Adam, Avraam, Isus și Mahomed, pacea și binecuvântările fie asupra lor, sau reprezintă oglindiri ale adevărurilor lor. Legătura lor cu Dumnezeu se face prin prisma Arhanghelilor Gavril, Mihail[8], Israfil[9] și ‘Azrail[10], pacea fie asupra lor. Fiecare corespunde unui stâlp al Ka‘ba, care reprezintă poarta sau treptele către acel popas.
Muhyi’d-Din ibn al-‘Arabi consideră că stâlpii sunt cei șapte sfinți care și-au dus la bun sfârșit îndatoririle, în funcție de ierarhia în care sunt așezați.
Unii îi numesc „Oamenii lui Dumnezeu” pe toți sfinții lui Dumnezeu – inclusiv pe Nobili, Custozi și Stâlpi – referindu-se la faptul că sunt eroi ai adevărului și au o anumită putere spirituală. Atributele lor care îi deosebește sunt respectul lor profund pentru Dumnezeu și sentimentul de admirație în fața Lui; sentimentul copleșitor pe care îl simt în urma manifestărilor Celui Atotmilostiv; deșteptarea existenței și omniprezenței lui Dumnezeu în mințile celor care îi văd; luciditatea și demnitatea ce iau naștere în urma conștientizării constante a companiei lui Dumnezeu; sentimentul de rușine pe care îl simt față de anumite acțiuni sau stări ale oamenilor obișnuiți – chiar dacă sunt legale; conștientizarea lui Dumnezeu în toate într-un val diferit de senzații; uitarea de sine atunci când sunt conștienți de prezența lui Dumnezeu; supravegherea continuă a propriei persoane și acțiunea de a-I atribui Lui toate darurile și binecuvântările pe care le primesc; și a rămâne necunoscuți pentru ceilalți. În ceea ce privește ultima caracteristică, faptul că rămân în umbră, necunoscuți, ei sunt numiți „Oamenii Nevăzutului” sau „Armata lui Dumnezeu”. Într-unul dintre poemele sale, sultanul Mehmed Cuceritorul[11] se referă la bărbații înzestrați cu o putere spirituală sfântă și le cere să se roage pentru el, pentru a putea îndeplini datoria de a sluji Cuvântul lui Dumnezeu.
În ceea ce privește capacitatea acestor oameni de a face ca inimile celorlalți să simtă misterele Divine, ei se numesc „Oamenii Cuceririi”; sunt cunoscuți și sub denumirea de „Oamenii Nevăzutului”, pentru că ei nu sunt cunoscuți de nimeni sau sunt cunoscuți doar de câteva persoane. În ceea ce privește modul lor de a trăi în general în extaz, ei sunt numiți „Oamenii Puterii” și pentru că se apropie de oameni cu blândețe și toleranță și răspund răului cu bine, ei sunt „Oamenii Bunătății”.
Ghawth (Ajutorul sau Mijloacele de Ajutor Divin)
Având înțelesul de ajutor, a veni în ajutorul altora și a oferi ajutor spiritual, termenul ghawth este folosit de sufiți pentru a desemna sfinții de cel mai înalt rang.
O persoană care a atins acest rang a fost onorată cu o răsplată Divină specifică și cu permisiunea lui Dumnezeu, și se grăbește întru ajutorarea celor aflați la ananghie. Cei care nu au această capacitate nu pot fi considerați Ghawth; stâlpii (Qutb) care nu pot fi oglinzi ale ajutorului Divin nu pot fi considerați ghawth.
Cel care îmbină statutul spiritual Ghawth cu rangul Qutb se numește Ghawth-i A‘zam (Cel mai Mare Ajutor), iar dacă cel care a fost răsplătit cu rangul Qutb primește, de asemenea, onoarea de a fi un Ghawth, atunci el se numește Qutb-i A‘zam (Cel mai Mare Pilon). Fiecare dintre aceste titluri are trăsături specifice.
Întrucât cei răsplătiți cu aceste ranguri înalte reprezintă umbra lui Haqiqat Muhammadiya (Adevărul lui Mahomed),[12] se află în compania Profetului, pacea și binecuvântările fie asupra lui, căci ei sunt oglinzile ce reflectă anumite adevăruri Divine. Rolul lor în misiunea universală a Profetului este descris de Süleyman Çelebi după cum urmează:
Am transformat esența ta într-o oglindă pentru Mine,
Și am înscris numele tău împreună cu al Meu.
Statutul descris în „Ca Ființă Divină Unică, Dumnezeu l-a făcut o oglindă pentru El”, aparține,s în toată complexitatea descrierii, Profetului, pacea și binecuvântările fie asupra lui, care este cel mai mare dintre Oamenii Desăvârșiți sau Perfecți.[13] Toți ceilalți Oameni Desăvârșiți sau Perfecți joacă un rol relativ, specific în această mare onoare.
Sufiții susțin ideea conform căreia în fiecare secol există un Ajutor sau un Mijloc de Ajutor Divin (Ghawth). Aceasta este cel care îi conduce pe toți oamenii lui Dumnezeu, contemporani cu el; este poarta prin care oamenii pot dobândi ajutor Divin; este mediatorul tărâmului sau ținutului spiritual al existenței și este pivotul darurilor Divine și a binecuvântărilor. Dacă un Ajutor este și un Pilon, atunci titlul lui este Cel mai Mare Pilon, iar rangul lui este statutul de Cel mai Mare Pilon.
Un astfel de erou al spiritualității, care este răsplătit cu acest rang, are capacități pe care nici oamenii obișnuiți ca noi, nici cei care au atins punctul final al călătoriei spirituale nu le pot percepe. Acest rang este cea mai cuprinzătoare oglindă a Numelor Divine, a esenței existenței și punctul central al Adevărului lui Mahomed. În virtutea acestei diferențieri și cu îngăduința lui Dumnezeu, o astfel de persoană reprezintă o autoritate îndreptățită să reprezinte punerea în aplicare a ordinelor Divine sub conducerea și protecția lui Haqiqat Ahmadiya (Adevărul Ahmad sau Adevărul lui Ahmad)[14] și în lumina Lămpii lui Mahomed[15], pacea și binecuvântările fie asupra lui.
Erudiții menționează numele unor sfinți mari, precum ‘Abdu’l-Qadir al-Jilani[16], Abu’l-Hasan al-Harakani[17], Shaykh al-Harrani[18] și Imam Rabbani[19], care au atins acest rang în istoria Islamului. Cei care au îmbinat rangul Pilon cu cel de Ajutor sunt menționați cu titlurile „Cel mai Mare Pilon” sau „Cel mai Mare Ajutor”. Întrucât reprezintă statutul de Cel mai Mare Pilon, ei sunt de asemenea, numiți „Pilonul Pilonilor”.
În ceea ce privește reprezentanții desăvârșiri spirituale, ei sunt considerați adevărații moștenitori ai Profetului și de asemenea, cei mai distinși urmași ai Profetului Mahomed, pacea și binecuvântările fie asupra lui. Cu siguranță că curățirea sufletului trupesc, șlefuirea inimii și lupta spirituală joacă un rol important în atingerea acestui rang. Cu toate acestea, trebuie să avem în vedere că acest rang este un dar special din partea lui Dumnezeu, pe care El îl oferă cui vrea. Dumnezeu Însuși declară: „Acesta este harul lui Allah şi El îl dăruieşte cui voieşte, iar Allah este Cel cu Mare Milă.” (62:4).
Uneori, acest rang înalt a fost reprezentat de un singur individ, iar alteori de o personalitate colectivă formată în jurul bunei plăceri a lui Dumnezeu de o comunitate sinceră, printr-o solidaritate și unitate dezinteresată sau foarte posibil, de o comunitate de musulmani care slujește adevărata credință și Coranul, pur și simplu pentru că Îl iubesc pe Dumnezeu.
Qutb (Pilonul)
Qutb este titlul oferit celui care reprezintă punctul central al opiniilor locuitorilor cerului și pământului, locțiitorul desăvârșit al lui Dumnezeu, Adevărul Suprem, moștenitorul stăpânului creației, pacea și binecuvântările fie asupra lui și omul desăvârșit și perfect care este mereu în mijlocul omenirii.
După mândria umanității, Profetul Mahomed, pacea și binecuvântările fie asupra lui, acest rang a fost reprezentat de primii patru Califi Bine-călăuziți în ordinea succesiunii, care au fost adevărați moștenitori ai îndatoririlor Profetului. Au fost urmați de cei mai mari învățați sau fondatorii Școlilor Islamice de Drept, care aveau capacitatea de a desprinde legi noi din Coran și Sunna, de cei mai mari sfinți și învățații sfinți.
Rangul de Ajutor și rangul de Pilon sunt cele mai înalte ranguri spirituale. În timp ce un Ajutor se distinge în primul rând prin faptul că vine în ajutorul celor prinși în mrejele problemelor, un Pilon poate fi, de asemenea, răsplătit cu rangul de Ajutor și poate deveni o sursă de lumină spirituală sau să reflecte darurile lui Dumnezeu. Ca moștenitor al Adevărului Mahomed, Pilonul reprezintă o oglindire a stăpânului creației, pacea și binecuvântările fie asupra lui, sub protecția lui în epoca în care trăiește și îi este succesor în ceea ce privește îndatoririle de maestru spiritual.
În temeiul darurilor spirituale cu care este răsplătit și în virtutea faptului că a fost înzestrat cu o capacitate specială în conformitate cu îndatorirea sa, Pilonul, asemenea Stelei Polare, este unul singur, ales în funcție de centrul în care se întâlnesc opiniile locuitorilor pământului și cerurilor. Această putere tainică, întotdeauna deschisă către tărâmurile metafizice, are efecte asupra facultăților exterioare și lăuntrice ale omului, care se aseamănă controlului pe care spiritul îl are asupra corpului. Această putere de a pătrunde a luat naștere din cunoașterea pe care persoana o are despre Dumnezeu; cunoașterea își are originea în Cunoașterea lui Dumnezeu, Care la rândul Ei își are originea în Esența Divină. În ceea ce privește propria sa esență sau când este lăsat în voia lui, un Pilon este asemenea unei picături de apă – însă este o picătură care cuprinde în ea întreaga oglindire a soarelui în virtutea favorurilor revărsate de Dumnezeu asupra lui. O astfel de persoană nu este decât o particulă, însă această particulă oglindește toate cerurile. Căci în natura lor esențială, Pilonii nu reprezintă nimic – sunt egali cu zero – însă sunt înzestrați cu valori și calități atât de esențiale încât oglindesc veșnicia.
Un ochi le este ațintit și scrutează în permanență dimensiunea fizică a existenței, iar celălalt observă constant tărâmurile de dincolo, căutând neîncetat strălucirea recunoașterii sau a cunoașterii lui Dumnezeu. Ei țes dantelăria spirituală a existenței cu firele de mătase ale înțelepciunii, care se revarsă în inimile lor, urmând ca apoi să le ofere celor din jurul lor. Asemenea soarelui, emană lumină și luminează tot ceea ce este în jurul lor. Și asemenea unui ocean dezlănțuit, ei spumegă din interior și trimit viață în inimi.
Întrucât Pilonii și-au extins pe deplin abilitățile înnăscute, ei sunt eroi ai îndeplinirii extraordinare. Sunt oamenii desăvârșiți ale căror inimii sunt oglinzi ale Arhanghelului Israfil și a căror putere de vorbire îl oglindește pe Gavril și a căror putere de atracție îl oglindește pe Mihail și a căror putere de a respinge îl oglindește pe ‘Azrail. În virtutea acestui fapt, dintr-un anumit punct de vedere, fiecare este un centru al creației asemenea unei oglinzi pentru toate tărâmurile, locțiitori ai lui Dumnezeu în epoca lor, elevi speciali și reprezentanți ai Adevărului lui Mahomed, raze ale primei manifestări a existenței dincolo de timp și mijloace luminoase și transparente, prin care tainele Divine ajung în toate inimile. Ca moștenitori ai Profetului, ei stabilesc noi reguli prin care cunoașterea lui Dumnezeu și Religia pot fi aprofundate. Shi’a atribuie acest rang doar lui ‘Ali și celor unsprezece imami, care au provenit din el, prin intermediul fiicei iubite a Profetului, Fatima, ultimul dintre ei fiind Mahdi;[20] aceasta este o restricție. Dumnezeu poate acorda această cinste cui dorește El dintre slujitorii Săi care au fost înzestrați cu capacitatea necesară și de asemenea, El se poate face cunoscut prin ei.
Sfinții învățați sufiți menționează două tipuri de Piloni, unul este „Pilonul îndrumării”, iar celălalt este „Pilonul existenței”. „Pilonul îndrumării” reprezintă spiritul Profetului ca deținător al acestui rang măreț de Pilon, în timp ce „Pilonul existenței” reprezintă dimensiunea lăuntrică a Sigiliului Profetului cu titlul de Sigiliul Sfințeniei.
Învățații care au cunoștințe de specialitate în materie sunt de părere că, deși pot exista mai mulți Piloni ai îndrumării în aceeași perioadă, totuși nu poate exista decât un Pilon al existenței. Indiferent de axa oricărui înger măreț, onorat cu apropierea specială a lui Dumnezeu sau a oricărui Profet reprezentat în jurul căruia călătorește sau covorul oricărui sfânt pe care îl ocupă, Pilonul existenței se întoarce întotdeauna către lumina existenței Pilonului Profeților, pacea și binecuvântările fie asupra sa, și către ajutorul lui spiritual.
Cu toate că există învățați sufiți care consideră drept Piloni ai existenței anumiți oameni care au trăit pe vremea Profetului Adam, pacea fie asupra lui, această perspectivă nu este acceptată în totalitate. Majoritatea experților în acest domeniu au căzut de acord asupra faptului că în fiecare epocă, Pilonul existenței este menționat sub numele de ‘Abdullah (Slujitorul lui Dumnezeu) și ‘Abduljami (Slujitorul Celui Care Deține Excelența în Măsură Infinită).
Toate informațiile prezentată până acum se bazează pe descoperirea și observarea spirituală a unor sfinți talentați. De aceea, subiectului îi poate fi alocat mai mult sau mai puțin spațiu. Pot exista și persoane care au o părere diferită despre acest subiect. Dumnezeu știe cel mai bine. Prin urmare, ceea ce ar trebui să fac în final este să îl implor pe Dumnezeu Cel Atotputernic și să spun:
Domnul nostru, nu ne mustra dacă uităm sau greșim! Domnul nostru, iartă-ne, deci, păcatele noastre, curățește-ne de faptele noastre rele și ia-ne la Tine în moarte, în compania celor cu adevărat evlavioși și virtuoși.
O, Dumnezeule! Arată-ne adevărul ca fiind adevărat și ajută-ne să îl urmăm și arată-ne minciuna ca fiind minciună și fă-ne să ne depărtăm de ea. Și revarsă binecuvântări asupra Singurului care deține esența subtilă și sensul existenței, Mahomed, soarele din cerurile tainelor, obiectul tuturor luminilor, pivotul Majestății Divine și axa sferei Harului și Frumuseții Divine și asupra Familiei și Companionilor, care sunt stelele îndrumării și izvoare de ajutor.
[1] Pentru referințe suplimentare, vezi Ahmad ibn Hanbal, al-Musnad, 1:112, 5:322; at- Tabarani, al-Mu‘jam al-Kabir, 10:181, 18:65; al-Munawi, Fayd al-Kadir, 3:167–170. [2] Taqiyyud-Din Ahmad ibn Taymiyya (1263–1328): cunoscut învățat musulman, care s-a născut în Harran, în sud-estul Turciei, lângă granița cu Siria. Ca membru al Școlii de Drept Hanbali, el a apărat „întoarcerea la Coran și Sunna”, criticând noua evoluție a gândirii islamice de-a lungul secolelor. [3] ‘Abdur-Rahman ibn Kamal Jalalud-Din as-Suyuti (1445–1505): Imamul mujtahid, unul dintre cei mai importanți specialiști în hadith, jurist, Sufit, filolog și istoric. El a scris lucrări în aproape toate domeniile științelor islamice. A trăit în Egipt. [4] Hafiz Muhammad Shamsud-Din as-Sahawi (d. 1498): Un mare muhaddith, care a trăit în Egipt. A fost elevul lui Ibn Hajar al-Asqalani. Lucrarea sa binecunoscută este Maqasid al-Hasana. [5] Uways ibn Amir al-Qarni sau al-Qarani (d. 657): S-a născut în Yemen. Spre sfârșitul vieții, a plecat la Kufa, în Irakul de astăzi. A fost una dintre cele mai remarcabile figuri ale generației care i-a urmat Companionilor. Unii îl consideră cel mai mare sfânt musulman al primului secol islamic. [6] Sayyid Ahmad ar-Rifai (1119–1183), fondatorul Ordinului Rifai și unul dintre cei mai mari maeștri sufi din istoria islamului, s-a născut și a trăit în sudul Irakului. Cunoștea foarte bine științele religioase islamice, în special jurisprudența și Hadith. [7] Sayyid Ahmad al-Badawi (1200–1276) a fost unul dintre cei mai remarcabili maeștri sufiți, căruia i se atribuie Ordinul Badawi. S-a născut în Maroc. Când avea șase ani, familia lui a emigrat în Mecca. Și-a petrecut cea mai mare parte a vieții în Tanta, Egipt. A fost foarte priceput în domeniul științelor islamice. [8] Mihail este Arhanghelul care supraveghează pământul cu tot ce are el, iarbă, plante și animale, și reprezintă sau îi prezintă lui Dumnezeu lauda și mărirea pe care acestea I-o aduc. [9] Israfil este unul dintre cei patru Arhangheli. El va suna din trâmbiță chiar înainte de sfârșitul universului și pentru învierea morților. [10] ‘Azrail este Arhanghelul a cărui sarcină este să ia sufletele ființelor umane. El este Îngerul Morții. [11] Sultan Mehmed Cuceritorul (1432–1481) a fost al șaptelea sultan otoman și a cucerit Istanbulul. [12] Haqiqat Muhammadiya (Adevărul lui Mahomed): Acest termen este esențial pentru sufism. Poate fi tradus ca „realitatea lui Mahomed” ca Mesager al lui Dumnezeu, cel mai iubit de Dumnezeu, cel mai bun exemplu de urmat pentru toată creația, întruchiparea Milei divine și Coranul viu sau întruchiparea stilului de viață coranic. [13] Pentru o analiză detaliată a Omului Perfect sau Desăvârșit, vezi M. Fethullah Gülen, Culmile de smarald ale inimii – Concepte cheie în practicarea sufismului, Vol. 2 [14] Haqiqat Ahmadiya (Adevărul Ahmadi sau Adevărul lui Ahmad) este termenul folosit pentru a desemna realitatea, esența sau adevărul reprezentat de personalitatea Profetului Mahomed, pacea și binecuvântările fie asupra sa, înainte de venirea sa în lume și după plecarea lui din lume. Într-o anumită privință, simbolizează sfințenia de neegalat a Profetului Mahomed. [15] Lampa Mahomed sau Lampa lui Mahomed simbolizează lumina Cuvântului lui Mahomed sau lumina Islamului sau calea Profetului Mahomed, pacea și binecuvântările fie asupra lui. [16] ‘Abdu’l-Qadir al-Jilani (d. 1166): Unul dintre cei mai cunoscuți maeștrii sufiți. A studiat jurisprudența și Hadith și a devenit cunoscut drept „Pilonul Spiritual” al epocii sale și „Cel mai Mare Mijloc de Ajutor Divin”. Printre cele mai cunoscute cărți ale sale se numără Kitab al-Ghunyah, Futuh al-Ghayb și Al-Fath al-Rabbani. [17] ‘Ali ibn Ahmad Abu’l-Hasan al-Harakani (963–1033) este unul dintre cei mai sărbătoriți sfinți. S-a născut și a trăit în Harakan, lângă Bistam, în Iran. A trăit ca fermier sărac. A fost martirizat în luptele de la Kars, un oraș din cea mai îndepărtată regiune de nord-est a Turciei și a fost îngropat acolo. [18] Shakyh Hayat ibn Qays al-Harrani (d. 1185) este unul dintre cei mai remarcabili sfinți din istoria Islamului. S-a născut la Bagdad și a locuit în Harran, lângă Urfa, în sud-estul Turciei. [19] Imam Rabbani, Ahmad Faruq al-Sarhandi (d. 1624): „Cel care a readus la viață cel de-al doilea mileniu”. Născut în Sarhand (India) și foarte priceput în domeniul științelor islamice, el a eliminat multe elemente alterate din sufism. El i-a predat lui Shah Alamgir sau Awrangzeb (d. 1707), care a îndrumat un grup de învățați să pregătească cel mai cuprinzător compendiu al Legii Hanafi. Lucrarea sa, Scrisorile, este cunoscută la scară largă în întreaga lume musulmană. [20] Mahdi, în sens literal cel care îndrumă spre adevăr, este titlul persoanei binecuvântate despre care Mesagerul lui Dumnezeu, pacea și binecuvântările fie asupra lui, a promis că la sfârșitul timpului, va veni pentru a restabili adevărul Islamului și dreptatea pe pământ.
Comments