Moartea lui Ramiz Gülen
Când tatăl său, Ramiz, a murit pe 20 septembrie 1974, desigur, Fethullah s-a întors în Erzurum pentru a-i plânge moartea. Îl vizitase nu cu mult timp înainte și ar fi putut anticipa că acea vizită a fost una de despărțire. Tatăl și fiul erau apropiați. La urma urmei, Fethullah a mers pe urmele tatălui său, devenind imam. Dar relația a fost și una tradițională, marcată de respectul ierarhic. Astfel, înainte de a pleca din Erzurum pentru a reveni la îndatoririle sale din zona Mării Egee, Fethullah i-a cerut permisiunea lui Ramiz să plece. Pe 29 iunie, Fethullah a primit o nouă numire de la Oficiul Afacerilor Religioase, condus de stat, de a fi predicator în Manisa, o suburbie a Izmirului. Vizita sa în Erzurum a fost o pauză între posturi. Și tatăl său, potrivit cel puțin unei declarații, a încercat să amâne plecarea fiului său. Ramiz i-a cerut fiului său să mai rămână câteva zile în plus. În cele din urmă, bătrânul Gülen a renunțat, spunându-i faimosului său fiu: „Du-te. Aici te așteaptă o pereche de ochi; acolo te așteaptă mii”.34 A fost, fără îndoială, o binecuvântare părintească și acestea au fost probabil ultimele cuvinte pe care Fethullah le-a auzit de la tatăl său. Ramiz a murit câteva săptămâni mai târziu.
Deci, experiența de ghurba a lui Gülen s-a adâncit. Fiind fiul cel mai mare, Gülen a moștenit responsabilitatea pentru bunăstarea mamei sale și a restului fraților săi. A conștientizat de asemenea că, din cauza popularității sale în creștere, apar anumite tentații care îi pot afecta relațiile cu ceilalți. În consecință, el și-a strâns familia laolaltă în urma morții tatălui său, și le-a cerut foarte clar să promită să mențină integritatea morală atât de impor- tantă pentru Ramiz. Nu trebuia să „vândă” islamul. Fratele lui Gülen, Sıbgatullah, și-a amintit momentul:
După ce a murit tatăl meu, Hogeaefendi a venit aici, în Erzurum. El mi-a spus să le aduc pe cele două mătuși ale mele - și mama era acolo, ca bătrâni ai familiei, împreună cu toți membrii familiei. Mi-a spus să le aduc în casa mea. „Voi vorbi cu ele”, a spus el. Le-am luat cu mașina mea și le-am adus acasă. Astfel, Hogeaefendi a ținut un sohbet despre credință și religie și despre viața de zi cu zi. A spus: „Vă veți strânge laolaltă... veți cumpăra pământ împreună, veți face o casă mică pentru toți, veți locui împreună, astfel încât să știți unde să mergeți când sunteți bolnavi”, și alte astfel de lucruri. Apoi [i-a întrebat]: „Cine sunt eu pentru voi?” Noi am răspuns: „Ești fratele nostru!” A întrebat-o pe mama, iar ea a spus: „Ești fiul meu!” Le-a întrebat pe mătușile mele, ele i-au răspuns: „Ești nepotul nostru!” Apoi a spus: „Mă aflu pe o cale. Nu mă pot întoarce de pe această cale. Sunt pe calea lui Allah. Nu am nicio așteptare de la această lume. Și vă rog pe toți să nu așteptați la nimic de la mine”. Și apoi i-a spus mamei mele: „[Îți spui că] «voi lucra pentru a face bani, pentru a te ajuta să ai ce să mănânci și să bei, că voi avea grijă de tine»... Nu ar trebui să ai asemenea pretenții de la mine. Asta în primul rând”, a spus el. „În al doilea rând”, a spus acesta, „din cauza mea, puteți ajunge la închisoare. Veți fi urmăriți. Puteți fi răniți. Ar trebui să fiți pregătiți pentru astfel de lucruri, pentru că în viitor toate acestea se vor întâmpla. Dacă nu sunteți pregătiți de acum, veți spune: „Când s-a ajuns aici?” De mult, astfel de lucruri deja se întâmplă... Și dacă vei spune: «Nu am un asemenea frate»‚ atunci voi merge pe drumul meu și tu vei merge pe al tău”.35
Toți erau în lacrimi. Testa orice semn de solidaritate din familie. Refia tocmai își pierduse partenerul de treizeci și nouă de ani. Fethullah și Sıbgatullah și ceilalți frați ai lor tocmai își îngropaseră tatăl. Mătușile își pierduseră fratele. Fethullah a insistat ca ei să renunțe la așteptările de a beneficia de pe urma faimei sale din ce în ce mai mare. Totuși, după cum își amintește Sıbgatullah, „I-am promis. «Ești inima noastră, ești sufletul nostru. Orice ai spune, noi așa vom face. Suntem pregătiți pentru orice s-ar putea întâmpla din cauza ta.»” Trebuie să fi fost un moment puternic. Dar Sıbgatullah a continuat: „acesta este unul dintre principiile lui, «nu vă așteptați la nimic de la lume»”. Și niciodată nu ne-am așteptat la nimic de la lume, cu ajutorul lui Dumnezeu. Faima lui, orice favor făcut în numele lui... Niciodată nu am mers la nimeni și nu am cerut nimic pentru noi, pentru că eram aproape de el. Nici măcar ceva mic”.36 Deși îmi este imposibil să verific această afirmație cu certitudine, din ceea ce am putut observa, familia lui și-a ținut cuvântul. Casa copilăriei lui Gülen nu mai există. Sora lui mai mare locuia într- un apartament modest, nu departe de Izmir. Fratele său mai mic, Salih, locuia într-o casă simplă din orașul Erzurum. Se pare că și-au ținut promisiunea. Din păcate, predicția lui Fethullah despre problemele viitoare s-a dovedit adevărată. Lacrimile lui Hogeaefendi vor continua.
Comentários