M.Fethullah Gülen și Culmile de Smarald ale Inimii
Această carte este a patra sau ultima din seria Culmile de Smarald ale Inimii – Concepte Cheie în Practicarea Sufismului de M. Fethullah Gülen.
Fethullah Gülen, numit cu reverență Hojaefendi și cunoscut pentru stilul său de viață simplu și auster, pentru învățarea sa profundă și activitățile sale în educație și dialog interconfesional, este un savant de proporții remarcabile. S-a născut în Erzurum, în estul Turciei, în 1941. După absolvirea școlii dedicate divinității, și-a obținut licența de a predica și a preda. Eforturile sale legate de reforma socială, începute în anii 1960, l-au făcut una dintre cele mai cunoscute și respectate personalități publice din Turcia și i-au câștigat o reputație universală de activist pentru pace, educație și dialog.
Deși simplu în aparență, el este original în gândire și acțiune. El îmbrățișează întreaga umanitate și este profund împotriva necredinței, nedreptății și abaterilor. Credința și sentimentele sale sunt profunde, iar ideile și abordarea problemelor sunt atât înțelepte, cât și raționale. Un model viu de iubire, ardoare și sentiment, el este echilibrat în gândurile și actele sale, la fel ca și în abordarea și tratarea problemelor.
El este recunoscut, fie tacit, fie explicit, de intelectualii și cărturarii turci drept unul dintre cei mai serioși și importanți gânditori și scriitori și printre cei mai înțelepți activiști ai Turciei secolului XX sau chiar ai întregii lumi. Cu toate acestea, asemenea laude nu-l împiedică să se străduiască să nu fie decât un umil slujitor al lui Dumnezeu și un prieten pentru toți. Dorința de faimă este aceeași cu spectacolul și ostentația, o „miere otrăvitoare” care stinge liniștea spirituală a inimii: este una dintre regulile de aur pe care le urmează.
După încheierea educației, Fethullah Gülen a predat mai întâi în Edirne, o provincie la granița de vest a Turciei cu Europa, și a fost activ în serviciile religioase și sociale. După ce și-a făcut serviciul militar și a predat de ceva timp în Edirne, a fost transferat la İzmir, ceea ce s-a dovedit a fi un punct de cotitură în viața lui. În acest răstimp, devotamentul său total pentru viața religioasă și interesul său pentru condiția umană generală au devenit evidente. În timp ce se afla în İzmir, el a început să călătorească din oraș în oraș pentru a vorbi despre diverse subiecte religioase și sociale și pentru a vizita locurile în care oamenii se adunau pentru a-și transmite mesajul.
Gülen a visat la o generație care să combine „iluminarea” intelectuală cu spiritualitatea pură, înțelepciunea și activismul continuu. Cunoscător de seamă al științelor religioase și sociale și familiarizat cu principiile științelor „materiale”, el și-a instruit studenții în majoritatea acestor domenii. Primii studenți care i-au urmat cursurile în İzmir au devenit avangarda unei generații reînviate, dispusă să-și servească idealurile.
Fethullah Gülen crede și susține fără echivoc că, dacă doriți să ajutați oamenii în cel mai bun mod posibil, pur și simplu faceți-i să aibă sete de cunoștințe și înzestrați-i cu dragoste și sacrificiu de sine sau altruism. „Cine vrea să trăiască ar trebui să încerce mai întâi să-i facă pe alții să trăiască”, este unul dintre principiile de căpătâi pe care le urmează. Dedicat soluționării problemelor societății, el susține că drumul către justiție pentru toți este pavat cu o educație universală adecvată care vizează atât iluminarea intelectuală, cât și spirituală, căci numai aceasta va genera un nivel suficient de înțelegere și dialog în societate pentru drepturile celorlalți. . În acest scop, el a încurajat liderii elitei societății și ai comunității, industriașii și liderii de afaceri din comunitatea sa să sprijine educația de calitate pentru cei nevoiași.
Gülen este bine-cunoscut pentru efortul său arzător de a întări legăturile dintre oameni. El susține că există mai multe legături care unesc oamenii decât cele care îi despart. Pe baza acestei convingeri, el lucrează fără răgaz pentru un dialog sincer, sănătos și pentru înțelegere reciprocă. A fost unul dintre fondatorii Fundației Jurnaliștilor și Scriitorilor, un grup care promovează dialogul și înțelegerea atât în Turcia, cât și în străinătate. Gülen își imaginează un secol al XXI-lea în care vom vedea încolțirea unei dinamici spirituale care va reînvia valorile morale care acum sunt latente.
El își imaginează o epocă a dialogului și a înțelegerii care va duce la cooperarea civilizațiilor și la fuziunea lor finală într-un singur corp. Spiritul uman va triumfa sub forma dialogului între civilizații și a împărtășirii acelorași valori.
„În ceea ce privește să-i faci pe alții să-ți accepte căile,” ne spune Fethullah Gülen, „zilele în care lucrurile se fac cu forța brută s-au încheiat. În lumea de astăzi, singura modalitate de a-i determina pe alții să-ți accepte ideile este prin persuasiune și argumente convingătoare. Cei care recurg la forța brută pentru a-și atinge scopul sunt suflete falimentare din punct de vedere intelectual.” În viața lor de zi cu zi, oamenii trebuie să mențină echilibrul delicat între valorile materiale și cele spirituale, dacă doresc să se bucure de seninătate și de adevărata fericire. Lăcomia nestăpânită trebuie să fie păzită. El continuă să simtă, profund și lăuntric, suferința atât din cauza falimentului intelectual și spiritual al umanității, cât și a celor care sunt asupriți de viziunea materialistă dominantă asupra lumii. Un adevărat ghid care conduce prin exemplu, trăiește așa cum predică și prezintă un model de viață ideal de imitat. Student al hadith-urilor, tafsir-ului, fiqh-ului, sufismului și filosofiei, el își ocupă locul de drept printre contemporanii săi din științele islamice.
A predat multor oameni de știință și continuă să predea în privat. Predicile și discursurile sale au fost înregistrate pe mii de casete și casete video și multe cărți au fost compilate din articolele sale, predicile și răspunsurile pe care le-a dat la diferite întrebări de-a lungul anilor. Unele dintre cărțile sale sunt următoarele:
· Asrın Getirdiği Tereddütler (4 volume; vol. I și II au apărut ca Întrebări și răspunsuri despre Islam)
· Kalbin Zümrüt Tepeleri (4 volume; tradus ca Culmile de smarald ale inimii: concepte cheie în Practicarea Sufismului)
· Çağ ve Nesil („Această eră și generația tânără”)
· Ölçü veya Yoldaki Işıklar, (4 volume; vol. 1 a apărut ca Perle de înțelepciune)
· Zamanın Altın Dilimi („Partea de aur a timpului”)
· Renkler Kuşağında Hakikat Tomurcukları (2 volume; vol. 1 a apărut ca Adevărul prin culori)
· Kırık Mızrap („Plectrul spart”), o colecție de versuri
· Fatiha Üzerine Mülahazalar („Interpretarea lui Suratu’l- Fatiha”)
· Sonsuz Nur (2 volume, tradus ca Muhammad: Mesagerul lui Dumnezeu)
· Yitirilmiș Cennet’e Doğru (tradus ca spre Paradisul pierdut)
· İnancın Gölgesinde (tradus ca Esențialul Credinței Islamice)
· Unele dintre cărțile lui Hodjaefendi, cum ar fi Kırık Mızrap, İnancın Gölgesinde, Sonsuz Nur și Asrın Getirdiği Tereddütler, au fost, de asemenea, traduse în multe alte limbi, cum ar fi albaneză, germană, rusă, bulgară și rusă.
Culmile de smarald ale inimii – Concepte cheie în practicarea Sufismului
Aspectul „misiunii” sau personalității lui Fethullah Gülen ca învățător al sufletului uman poate fi văzut cel mai profund și cuprinzător în Culmile de smarald ale inimii, o compilație în patru volume a scrierilor sale care au fost publicate de-a lungul anilor în periodicul lunar, Sızıntı. În această serie, Gülen introduce și descrie diferitele etape ale căii sufite sau elucidează principiile sufismului; mai exact, el ne arată fațetele spirituale și morale ale Islamului. Acest lucru se realizează printr-un cadru conceptual. Cei care urmăresc articolele pot vedea imediat că această enunțare sau stil de analiză a subiectului este diferit de metodele urmate de alții care au pus accent pe conceptele sufite.
Acei cititori care nu sunt familiarizați cu Islamul sau Sufismul ar trebui să ia aminte la următoarele puncte.
În primul rând, bărbații și femeile încep să urmeze calea sufită atunci când simt că în Islam există ceva mai mult decât ceea ce este aparent la suprafață sau că ar trebui să se apropie mai mult de Dumnezeu. Ei acționează în baza acestei dorințe urmând un mod mai strict de auto-purificare pentru a pătrunde în dimensiunea „interioară” și în sensul ritualurilor Islamice, pentru a ajunge la o înțelegere mai profundă a sensului și scopurilor Actelor Divine și pentru a dobândi astfel cunoștințe și iubire de El. Când ating acest punct de cotitură, Dumnezeu începe să-i atragă la Sine într-un ritm potrivit pentru acea persoană. Cu ajutorul unui ghid spiritual, care nu forțează, ci doar sugerează și clarifică lucrurile pentru aspirant, novicele sufi începe călătoria înapoi la Dumnezeu prin intermediul instrucțiunilor și tehnicilor necesare pentru a progresa pe calea către El. Pe măsură ce voința aspirantului devine din ce în ce mai strâns aliniată cu Voința lui Dumnezeu, individul sufi este cel care alege liber să progreseze mai departe. Nu există forță sau presiune externă.
Sufismul nu constă doar în respectarea ordinelor, supunerea în fața unui lider spiritual, angajarea în sesiuni constante de autocritică și folosirea diferitelor metode pentru a „reforma” sau „curăța” caracterul sau mintea cuiva. Nu este un „cult”, în sensul peiorativ actual pe care acest termen l-a dobândit în Occident. Deși aceste elemente sunt prezente în sufism, nimeni nu este predestinat sau nimănui nu îi este poruncit să se angajeze în ele. Oamenii nu pot fi constrânși să urmeze calea sufită prin amenințări sau promisiuni, fie că sunt făcute de Dumnezeu sau de un alt sufi. Dumnezeu nu este un „stăpân” care cere ca „robii” Săi să urmeze această cale – sau altfel vor suporta consecințe. El nu le ordonă indivizilor să facă ceea ce le este imposibil și apoi îi pedepsește atunci când nu se pot conforma „cerinței” Sale.
Dar, cel mai important dintre toate, Sufismul este un proces de dezvoltare spirituală de-a lungul vieții. Cititorul va observa pe parcursul acestei colecții că fiecare etapă sau popas spiritual este un dar al lui Dumnezeu. Aceasta nu înseamnă, totuși, că aspirantul poate să stea liniștit și să aștepte ca acesta să-i fie dăruit. Dimpotrivă: individul trebuie să se pregătească activ pentru a primi darul prin metoda oferită de ghidul său spiritual. Când a realizat acest lucru, darul îi va fi acordat.
În al doilea rând, autorul subliniază concepte precum sărăcia umană înnăscută și neputința. Aceste concepte au semnificații specifice în Sufism, toate provenind din credința că Dumnezeu este sursa tuturor. De exemplu, indivizii nu pot deține o putere adevărată pentru că toată puterea îi aparține lui Dumnezeu. Prin urmare, în realitate el sau ea este neputincios. Omul este neputincios, pentru că nu există nimeni care să poată oferi asistență în afară de Dumnezeu. Perceperea și recunoașterea de către individ a neputinței și lipsurilor sale în fața lui Dumnezeu, sursa tuturor, este sursa reală a puterii și a bogăției sale. Un individ este puternic prin Puterea lui Dumnezeu și bogat prin Bogăția lui Dumnezeu.
Dacă acest concept este înțeles, se vede imediat că Sufismul este o cale care cere participarea activă a individului la creșterea și dezvoltarea sa spirituală. Acestuia nu i se permite să fie pasiv, sperând că Dumnezeu îi va acorda cutare binecuvântare sau stare. Mai degrabă, persoana în cauză face ceea ce este necesar pentru a se dezvolta din punct de vedere spiritual, iar Dumnezeu îi oferă binecuvântările și popasurile atunci când aceasta este gata să le primească.
Culmile de smarald ale inimii, în sens general, creează un cadru, în timp ce dintr-un alt punct de vedere desființează toate limitele și cadrele. Întrucât viața spirituală are mai mult o natură „ezoterică” și întrucât aventurarea pe calea „ezoterică” este atât dificilă, cât și extrem de obositoare, o astfel de călătorie trebuie întreprinsă într-un cadru specific. Bediüzzaman Said Nursi, un savant și revigorant turc din secolul al XX-lea, avertizează că toate facțiunile care s-au îndepărtat (de la calea sufită) au fost conduse în rătăcire de lideri care au pornit în dimensiunea interioară a existenței și care pentru o clipă au făcut progrese, dar pentru că nu s-au conformat cu Sunna, au presupus că ceea ce au primit însemna că au atins apogeul și, astfel, au regresat, inducându-se în eroare atât pe ei înșiși, cât și pe ceilalți. Întrucât călătoria pe calea spirituală este riscantă și această cale deține multe caracteristici deosebite, cei care o urmează trebuie să respecte cu strictețe principiile jurisprudenței Islamice și să încerce să avanseze în lumina pe care le-o oferă pentru a putea evita eventualele abateri. De-a lungul istoriei, provenite din ignorarea parțială sau neglijarea acestor principii, sau pur și simplu din disocierea de ele din cauza unor considerații teoretice, au apărut multe secte sufite, înșelătoare în înclinațiile lor ezoterice, în timp ce multe alte secte sau facțiuni deviante au căutat un adăpost sigur sub protecția Sufismului. Prin urmare, pentru ca viața spirituală sau sufită să avanseze pe baza principiilor Islamice sau de-a lungul liniilor directoare ale jurisprudenței Islamice fără a provoca sau a suferi digresiuni, Culmile de smarald ale inimii delimitează limitele căii spirituale, luminând-o în același timp cu ajutorul proiectoarelor luminoase pe care le-a amplasat în fiecare etapă și popas.
Pe lângă faptul că schițează astfel de limite, Culmile de smarald ale inimii, așa cum am indicat, distruge toate limitele și granițele impuse înainte de călătoria spirituală. O astfel de progresie spirituală este practic infinită și este compusă din atâtea etape și trepte câte credincioși există, de la cel mai onorabil dintre toate creațiile, Profetul Mahomed, asupra lui fie pacea și binecuvântările, până la cel mai de rând musulman. În plus, deși pe de-o parte această cale este accesibilă tuturor, din altă perspectivă deține culoare speciale, pe care doar foarte puțini oameni sunt capabili să meargă. Școala lui Muhyi'd-Din ibnu'l-'Arabi sau doctrina lui Wahdatu'l-Wujud, care înseamnă literalmente „unitatea transcendentală a ființei”, de exemplu, poate fi considerată a fi printre cele mai specifice dintre aceste culoare. Calea spirituală conține, de asemenea, diverse caracteristici sau particularități subtile distinctive care pot fi înțelese doar de cei care au capacitatea de a înfrunta aceste terenuri accidentate. Culmile de smarald ale inimii, totuși, poate evalua aceste caracteristici atât în limitele și limitele măsurilor Islamice, cât și în enorma profunzime și infinitate a vieții spirituale.
Culmile de smarald ale inimii Îl prezintă, de asemenea, pe Dumnezeu prin toate Atributele și Numele Sale, luminând astfel abundent calea. Această caracteristică permite științelor teologiei, Sufismului și înțelepciunii sau Hikmah, așa cum este numită în Islam, care este diferită de filozofie, să apară din Culmile de smarald ale inimii ca o știință a Ma'rifah, sau cunoașterea lui Dumnezeu. Aceste științe expun la unison o hartă sinoptică detaliată a manifestării Divine și a relației dintre Creator și creat, la care se face adesea aluzie în Sufismul Islamic în umbra anumitor simboluri și expresii misterioase care sunt greu de înțeles.
În plus, atât prin conceptele și subiectele menționate, cât și prin anumite alte concepte și subiecte pe care le discută, cum ar fi „Tărâmurile Cerești”, „Tărâmurile metafizice”, „Arhetipurile și lumea reprezentărilor sau a formelor ideale”, Culmile de smarald ale inimii prezintă ontologie și desenează o foaie de parcurs metafizică care poate face lumină în fizică și astrofizică. În plus față de acestea, prin utilizarea unor ranguri spirituale precum Talib (Căutătorul), Murid (Cel care vrea), Salik (Inițiatul) și Wasil (Cel care a obținut) și Nujaba (Nobilii), Nukaba (Custozii), Awtad (Stâlpii), Qutb (Polul), Qutbul-Aktab (Polul Polilor) și Ghaws (Ajutătorul), Culmile de Smarald ale Inimii discută relația dintre Dumnezeu și creația Sa umană cu aspectele cele mai unice și sensibile ale acestei relații, în timp ce se concentrează în același timp pe identitatea oamenilor ca fiind de cea mai bună statură și modelul perfect al creației, folosind conceptul de Om Perfect, Universal.
Un alt atribut important al cărților din seria Culmile de smarald ale inimii, cel puțin la fel de important, dacă nu mai mult, ca și celelalte atribute menționate mai sus, este că prezintă viața spirituală Islamică care constituie nucleul Islamului nu ca subiect teoretic, ci așa cum este trăită de către Însoțitorii Profetului, Dumnezeu să fie mulțumit de toți. Prezintă această viață ca o experiență profundă a inimii, a minții și a corpului descrisă și numită de Islam. De asemenea, investighează modul în care a prins contur de-a lungul istoriei. Culmile de smarald ale inimii lasă epocilor viitoare – o perioadă în care poate că tărâmuri aparent diferite ale religiei și rațiunii, științei, tehnologiei, retoricii și bunăstării, prin cooperare, vor face progrese fără precedent și de neconceput – moștenirea Sufismului, cu toate dimensiunile sale, sau viața spirituală a Islamului în totalitatea sa imensă ca un drum sigur și sănătos care a fost protejat împotriva tuturor felurilor de abateri.
— Editorul
Comments