‘ILM LADUN (CUNOAȘTEREA SPECIALĂ DIN PARTEA PREZENȚEI LUI DUMNEZEU)
Ceea ce înțelegem prin ‘ilm ladun, sau cunoașterea specială din partea Prezenței lui Dumnezeu, reprezintă cunoașterea Celor Ascunse sau cunoașterea tainelor sau cunoașterea pe care Dumnezeu o pune inima omului și a adevărurilor care îi apar. În primul rând, este inclusă cunoașterea tuturor Profeților și a tuturor Mesagerilor, precum și cunoașterea sfinților, a sfinților învățați, cei demni de laudă și credincioși, și a celor răsplătiți în mod special cu apropierea lui Dumnezeu. Ea este cunoașterea pe care Dumnezeu a pus-o în inimile lor prin Revelație sau inspirație, și de aceea, este considerată a fi un fel de cunoaștere specială din partea Prezenței lui Dumnezeu. În această categorie, este inclusă în special cunoașterea Mesagerului lui Dumnezeu, sultanul acestei cunoașteri, pacea și binecuvântările asupra lui, fie că se referă la Taina „absolută”, fie la Taina „limitată”. Süleyman Çelebi exprimă acest lucru în următoarele versuri:
Cel care a venit este sultanul ce stăpânește ‘ilm ladun,
Cel care a venit este sursa cunoașterii Unității Divine.
Acel „unic” al timpului și al spațiului este vistierul desăvârșit al cunoașterii tainelor și cel mai mare dintre cei care au s-au adăpat din cunoașterea specială. Nici ceilalți Profeți, nici Mesagerii, nici sfinții nu au avut parte de cunoașterea specială în aceeași măsură ca cea a Profetului Mahomed, pacea și binecuvântările fie asupra lui.
Cunoașterea pe care un sfânt pretinde că a primit-o din partea Prezenței lui Dumnezeu poate fi uneori în neconcordanță cu legea Shari‘a. De aceea, cei care nu își îndreaptă o astfel de cunoaștere sau descoperire spirituală pentru a fi în acord cu legile de bază sau fundamentele Religiei pot greși și îi pot face și pe discipolii lor să comită greșeli. Cu toate acestea, cei care și-au întemeiat descoperirile spirituale și inspirațiile spirituale pe baza legilor fundamentale ale Religiei văd împreună și în același timp dimensiunea fizică și metafizică a existenței, observă această lume și pe celelalte ca fiind două fețe ale aceleiași entități și oferă discipolilor lor „ape” dulci de daruri Divine din lumile fizice și metafizice. În Sura al-Kahf, Sfântul Coran menționează un slujitor distins al lui Dumnezeu, favorizat cu cunoașterea specială din partea Prezenței lui Dumnezeu unul despre care Mesagerul lui Dumnezeu a spus că se numește Khadr.[1] Se relatează: „Şi au găsit ei un rob dintre robii Noştri, căruia Noi i‑am dăruit îndurare, din partea Noastră, şi l‑am învăţat ştiinţă de la Noi.” (18:65). Potrivit învățaților sufiți, știința pe care Dumnezeu i-a încredințat-o lui Khadt a fost cunoaștere specială din partea Prezenței Lui. În ciuda faptului că a fost unul dintre cei mai mari cinci profeți și un îndrumător desăvârșit în adevărurile Divine, Profetul Moise, pacea fie asupra lui, a dorit să înțeleagă pe deplin, urmându-l pe Khadr pentru a afla anumite aspecte ale cunoașterii speciale din partea Prezenței lui Dumnezeu. Sahih al-Bukhari consemnează vorbele Profetului nostru, pacea și binecuvântările fie asupra lui, care indică diferența dintre cunoașterea profetică a adevărurilor Divine și unele aspecte ale cunoașterii speciale din partea Prezenței lui Dumnezeu: „Khadr i-a spus lui Moise: „O, Moise! Eu am un fel de cunoaștere de la Dumnezeu, pe care tu nu o cunoști, iar tu ai un alt fel de cunoaștere pe care eu nu o cunosc.””[2]
Cunoașterea specială discutată este o favoare specială din partea lui Dumnezeu pentru anumiți oameni; alții – chiar dacă au o cunoaștere mai mare în diferite domenii – rămân în urma acestor oameni în ceea ce privește cunoașterea specială din partea Prezenței lui Dumnezeu. Este adevărat că, pentru a fi favorizat cu această cunoaștere, omul ar trebui să aibă capacitatea și vrednicia de a o primi și de a se bucura de o apropiere deosebită de Dumnezeu; dar este în primul rând o favoare specială pe care Dumnezeu le-o oferă slujitorilor Săi pe care i-a ales. De aceea, nu poate fi dobândită prin studiu, prin cercetare sau alte moduri similare. Acesta este harul lui Allah şi El îl dăruieşte cui voieşte, iar Allah este Cel cu Mare Milă. (62:4) Așadar, aceasta este o manifestare specială a harului lui Dumnezeu.
Trebuie subliniat faptul că, deși o astfel de cunoaștere este extrem de atrăgătoare, fermecătoare și de dorit, și deși este legată de anumite taine Divine, cunoașterea Religiei și a adevărurilor Divine cu care au fost favorizați Profeții îi este superioară; cunoașterea Profeților este obiectivă, aplicabilă tuturor și asigură oamenilor fericirea lumească și nelumească. Putem explica diferența dintre aceste două tipuri de cunoaștere după cum urmează:
Cunoașterea lui Moise era cunoașterea Shari’ei: era absolut necesară pentru toți oamenii, ca ei să fie fericiți în ambele lumi și de aceea ei o învață pentru a-și pune ordine în viața lumească și pentru a-și asigura fericirea în Viața de Apoi. Cunoașterea lui Khadr reprezenta o favoare specială de a cunoaște anumite aspecte ale Lucrurilor Ascunse și anumite taine Divine. Cunoașterea lui Moise ținea de legi și de judecata prin care se puteau menține ordinea și siguranța publică, în timp ce cunoașterea lui Khadr consta în daruri speciale aferente dimensiunii metafizice a vieții și existenței. Cel de-al doilea tip de cunoaștere a mai fost numit „cunoaștere specială care vine doar din Prezența lui Dumnezeu”, „cunoașterea adevărului” și „cunoașterea dimensiunilor lăuntrice ale existenței”. Este o sursă importantă prin care pot fi descoperite tainele Divine. În acest sens, se spune:
O, învățător al științelor religioase,
Nu pleca urechea la cunoașterea vorbelor rostite de oameni;
În schimb, pornește în căutarea secretelor Adevărului Suprem
În cunoașterea specială din Prezența Lui.
Deși această cunoaștere și eforturile personale de a o obține sunt oarecum legate între ele, o astfel de cunoaștere nu poate fi dobândită prin simplu studiu sau eforturi, căci ea apare în inimile curate ca un dar Divin sub forma unei puteri sfinte. Ea vine direct din Prezența lui Dumnezeu prin căi precum descoperirea și inspirația spirituală. Cu toate acestea, așa cum inspirația care se coboară în inimă se manifestă în măsuri diferite, tot așa cei care nu își pot continua călătoria spirituală sub paza Profetului, pacea și binecuvântările fie asupra lui, pot ajunge ținta lui Satan.
Fără îndoială că Profeții au primit revelația (wahy). Însă, sfinții primesc inspirația (ilham), care reprezintă o modalitate prin care Cunoașterea lui Dumnezeu se manifestă. Dacă inspirația se manifestă, dincolo de puterea de voință, în inima unei ființe umane ca un dar Divin, atunci se numește „apariție”. Satana poate face ca oamenii să încurce anumite lucruri cu o apariție. O apariție despre care se știe sigur că este de la Dumnezeu, fără niciun fel de amestec din partea Satanei poate fi considerată drept cunoaștere specială din partea Prezenței lui Dumnezeu. Cel mai sigur semn care ne indică faptul că apariția își are originea în Cunoașterea lui Dumnezeu este conformitatea sa cu Coranul și Sunna. Este foarte posibil ca aparițiile care nu sunt în conformitate cu acestea două cărți fundamentale sau cu izvoarele de bază ale Religiei, să fie șoptiri sau intenții din partea Satanei sau venite dinspre sufletul trupesc omenesc. Din moment ce aparițiile în care Satana și sufletul trupesc omenesc s-au amestecat cu elemente satanice și trupești, inițiatul care a fost astfel amăgit, ar trebui să se întoarcă imediat la Dumnezeu cel Atotputernic și să-și orânduiască starea conform legii Shari‘a.
Învățații sufiți denumesc semnificațiile care vin din Prezența lui Dumnezeu și care răsună în inimă „apariții din Adevărul Suprem”, în timp ce semnificațiile despre care se știe că provin de la îngeri sunt numite „apariții de la îngeri”, iar „scânteile” care vin de la Satana și dinspre sufletul trupesc și care invadează spiritul sunt cunoscute drept „intenții trupești sau satanice”. Pentru a face diferența, omul trebuie să fie bine ancorat în criteriile stabilite de fundamentele Religiei și preamărita Sunna a Profetului, pacea și binecuvântările fie asupra lui. De asemenea, ar trebui să subliniem faptul că, deși aceste apariții pot fi deosebite cu ajutorul legilor fundamentale din Shari‘a, pot apărea altele ca rezultat sau pot duce la anumite obiective sau ambiții satanice ascunse, deși par a fi în conformitate cu principiile de bază ale Religiei. De aceea, doar cei care cunosc foarte bine domeniul pot face cu adevărat diferența.
Având în vedere faptul că intențiile sufletului trupesc sau ale Satanei ies din sfera „cunoașterii speciale din partea Prezenței lui Dumnezeu”, nu vom intra în detalii.
O, Doamne! Arată-ne adevărul ca fiind adevărat și ajută-ne să îl urmăm și arată-ne minciuna ca fiind minciună și fă-ne să ne depărtăm de ea. Și revarsă binecuvântări asupra Profetului nostru Mahomed, asupra Familie și Companionilor săi.
Commentaires