İstişare în practică - „capitalism principial”

10 oct. 20227 min de citit

İstişare în practică - „capitalism principial”

A existat un context mai mare la originea acestui stil de afaceri al Hizmet-ului care trebuie luat în considerare. Economia Turciei a crescut constant din anii 1980 până în 2010, condusă de un fenomen cunoscut sub numele de „Tigrii Anatolieni”. „Tigrii” erau antreprenori din centrul Anatoliei sau din alte locuri în afară de Izmir și Istanbul - precum Kayseri sau Konya, care au încercat intenționat să amestece practica islamică și capitalismul. Mai mulți analiști au numit încercarea „capital verde sau capital islamic”.26 Desigur, au existat multe stiluri de a face acest lucru, iar modelul de istișare al lui Gülen a fost doar unul dintre ei. Însă, în urma măsurilor de liberalizare ale lui Turgut Özal în anii 1980, au apărut oportunități pentru persoanele care nu făceau parte în mod tradițional din elita seculară Ankara-Izmir-Istanbul de a concura pentru contracte și pentru a încuraja resursele. Desigur, printre acești „Tigri”, în practică, dacă nu cu numele, erau unii dintre oamenii de afaceri asociați cu Hizmet. Unul dintre ei a fost Ahmet Haseken. Relația lui Haseken cu Gülen a început încă din 1977. Prima oară când l-a întâlnit pe Gülen a fost la un sohbet (vezi Capitolul 2) din Izmir. Sohbet-urile se puteau transforma adesea într-o consultație. După finalizarea reflecției teologice și spirituale, se puteau administra afaceri. Așa că, aproape de sfârșitul acestei reuniuni, Haseken a adresat o întrebare: „Cui îi vom da votul?” A fost o întrebare profundă - și exact genul de înțelegere politică în care a fost acuzat că a fost implicat Gülen. Și-a amintit Haseken, Gülen a urmat scenariul istișare: „Hogeaefendi a zâmbit”, și-a amintit, „și a spus «Estağfurullah». Și apoi a spus: «Știți mai bine decât mine.» Aceeași întrebare a apărut de trei ori în timpul consultării - și nu ne-a dat niciodată indicații cu privire la vot. Iar acest lucru mi-a rămas în minte; m-a afectat. Mi-am spus «această persoană este diferită»”. Pentru că oriunde am merge, ei [alți lideri spiri- tuali] ne ghidau într-o anumită direcție. Și ne dădeau un nume. Au spus aici sau dincolo și ne dădeau un nume. În acest fel, am fost surprins. Deci, din acel an, 1977, am devenit doi oameni care vorbeau mereu între ei.27

Este inutil să mai spun, Haseken a ajutat Hizmet-ul și cu sprijin financiar. Avea succes în industria materialelor de construcții, începând cu o fabrică de cărămidă din Turgutlu.

Odată ce Gülen s-a stabilit în America, Haseken a vizitat Pennsylvania în mod regulat. El și-a amintit de o consultație (probabil din 2012 sau 2013) care a inclus un grup de oameni de afaceri și educatori din America Centrală. Și-a amintit cât de încântat era de ceea ce îi spuneau despre evoluțiile Hizmet-ului acolo. Totuși, și-a amintit că Hogeaefendi nu a spus nimic; nu a lăudat munca lor și nici nu le-a mulțumit lor. Apoi, când Gülen s-a ridicat destul de repede, oamenii din jurul său au întrebat de ce nu a spus nimic. El a zis: „Dacă credeți că aceste lucruri se întâmplă datorită vouă, Dumnezeu vă poate ajuta, pentru că ați [greșit]. Unde este Dumnezeu în cuvintele tale? Dumnezeu este cel care face ca toate acestea să se întâmple. Nu atribuiți nimic oamenilor. Proprietarul a tot ceea ce există este Dumnezeu”.28 Nu este clar dacă acest lucru a dus la investiții în America Centrală sau nu. Dar dezvăluie modul în care Gülen putea comenta într-o consultație. De asemenea, indică un principiu central în spatele întreprinderilor de afaceri. Creștinii ar numi-o noțiune de „administrare”.

Haseken a continuat: „Ce spune Hogeaefendi acum este ceea ce a spus cu ani în urmă: proprietarul a tot ceea ce există este Allah. Hogeaefendi a văzut lumea, a învățat lumea și tot spune același lucru. Nu există nicio rătăcire între mesajul său ori în viața lui”. Acest principiu al proprietății divine pentru resurse a însemnat că Gülen ar putea avea încredere că, într-o consultare, vor apărea resurse. De exemplu, Haseken a apelat la o consul- tare în 1987 cu privire la construirea unui cămin în Turgutlu. Banii erau puțini. Abi a vrut să obțină banii de la un bărbat pe nume Osman. „Osman [Aykutlar] este bogat”, și-a amintit Haseken, „unul dintre cei mai bogați bărbați din această regiune”. Dar abi aveau emoții în privința cursului acestei acțiuni; majoritatea nu erau obișnuiți să ceară sume mari. Așadar, au solicitat o consultare cu Gülen. L-au vizitat la apartamentul său și, înainte de a putea spune orice, Gülen a spus: „Nu uitați, când toată lumea merge în fața lui Dumnezeu, cu mâna goală, Osman va merge cu un cămin”. Apoi, își amintește Haseken, Gülen se întoarse către abi și întrebă: „Pentru ce ați venit aici?” Și noi am răspuns: „Hogeaefendi, am venit să vă vizităm!” Banii de la Osman au venit și căminul s-a finalizat.

Pentru un exemplu anterior, Haseken și-a amintit că într-o zi, Gülen l-a vizitat la fabrica sa de cărămidă din Turgutlu. Un grup de susținători s-a adunat apoi pentru istișare. „Nu știam ce era himmet”, și-a amintit Haseken. „Tocmai mergeam din ușă în ușă, cerând bani. Oamenii de afaceri ne-au dat bani pentru [o] școală, Dumnezeu să-i binecuvânteze”. Dar în timpul consultării, Haseken i-a spus lui Gülen: „Așa am făcut-o. Este în regulă?” După cum și-a amintit Haseken, Gülen a răspuns: „Voi știți cel mai bine!” „Noi am înțeles că am procedat greșit”, continuă Haseken. Dar Gülen a continuat să explice că „Profetul nostru (pacea fie asupra lui) a făcut himmet și [putem] avea și noi un himmet bun aici”. Haseken a explicat ce a aflat în ziua aceea despre himmet. „Ideea a fost următoarea: îi aducem pe toți, ne concentrăm pe un scop și fiecare dă ceea ce poate. Identificați nevoile și atribuiți sarcini”. Acest gen de colectare de fonduri orientate spre scopuri caritabile - care a evoluat în organizații independente, nu a fost „un plasture”, așa cum a spus Haseken. A fost solicitant și s-a concentrat atât pe obiective pe termen scurt, cât și pe termen lung. „Dacă te duci acasă [noaptea] și poți dormi liniștit”, a spus el, „înseamnă că nu te implici suficient”. Himmet a invitat oamenii să se implice. Un astfel de sistem avea potențial de abuz. Istoria religiilor este plină de lideri carismatici care i-au convins pe oameni să renunțe la orice pentru o anumită cauză. Dar controlul asupra resurselor nu a fost niciodată în mâinile lui Gülen. El nu ar fi reușit, probabil, să gestioneze marea varietate de întreprinderi care s-au dezvoltat în cele din urmă. Și dacă frugalitatea lui personală nu va fi respinsă ca fiind un tertip de relații publice care a fost plănuit de zeci de ani și cu o conștientizare clară a vastelor resurse pe care membrii Hizmet le vor construi în cele din urmă, nu există prea multe motive pentru a ne îndoi de sinceritatea acesteia. După cum a spus Haseken: „Ai avut încredere în Dumnezeu; iar Dumnezeu va da o mulțime în schimb”. Trebuie să ai încredere în acest lucru. Oamenii promit sume [în lire] pe care nu le-ar putea avea. Și le obțin! Dar în Hizmet, există și o structură de administrare. Avem contabili!”29 După cum a spus un observator, citând un proverb popular islamic, himmet prin istișare a însemnat: „Aveți încredere în Dumnezeu, dar legați-vă cămila”.30 Metoda a fost atât idealistă, cât și pragmatică. Contabilii buni care au știut să realizeze un audit trebuia să facă parte din echipă.

Și au existat precedente istorice pentru întreprindere socială, afaceri sociale sau afaceri prin consultare - și nu numai în viața Profetului. Profesorul Phyllis E. Bernard, expert juridic care a studiat medierea, negocierea și alte modalități prin care comerțul poate ajuta la rezolvarea conflictelor și organizarea comunităților, a comparat Mișcarea Hizmet și practicile sale comerciale cu capitalismul Quaker. După cum se știe, Prietenii - așa cum s-au autonumit Quaker, practică un stil de viață comună care depinde de ajungerea la un consens prin conversație. Nu se ia nicio decizie fără a se ține cont de întreaga comunitate și de nevoile acesteia. Cu toate acestea, departe de a stimula acumularea de bogăție, practicile Quaker au determinat mulți Prieteni să devină destul de bogați. În același timp, mai ales la începutul istoriei mișcării, acești Prieteni și-au canalizat o mare parte din averea lor în corporații și întreprinderi care erau potrivite angaja- mentelor lor religioase, cum ar fi pacifismul. Bernard vede o analogie cu „paradigma sufistă pentru comerț” a lui Gülen, pe care a numit-o și „capitalismul său de principiu”. A studiat modelul Gülen din 2009. A realizat interviuri cu oameni de afaceri și a participat la schimburi interculturale între antreprenorii turci și cei din Statele Unite ale Americii. Ea a descris, fără să folosească cuvântul islamic, procesul de consultare: „Oamenii de afaceri dedicați unei cauze”, explică Bernard, „se organizează în «cercuri» pentru sprijinirea colegilor, oferind înțelegere reciprocă, sfaturi și asistență”. Spre deosebire de Quakers, care au păstrat nenumărate însemnări, Bernard a recunoscut că există puține observații detaliate despre activitățile specifice acestor cercuri. Acest lucru a făcut ca „cercurile Hizmet să pară mai asemănătoare cu trupele de companioni de încredere care împărtășesc o călătorie” decât cu ghildele sau asociațiile organizate.31 Creșterea acestor antreprenori inspirați de Gülen, angajați într-o misiune comună, a fost aproximativ paralelă, subliniază Bernard, „creșterii lanțurilor de aprovizionare globale de astăzi”. Hizmet a fost doar un călăreț pe un val neo-liberal? Răspunsul lui Bernard este „poate”, dar înclină către „nu”. Ea explică: „Concentrarea Hizmet-ului asupra educației și eticii a creat o masă critică de persoane cu educație înaltă, capabile să interacționeze natural cu Occidentul, în timp ce onorează normele tradiționale. Acest lucru a creat o cale care a legat tradiționalul și modernul, laicul și sacrul, formând capacacitate pe toate părțile tranzacției comerciale”. Mai explicit, Bernard contrastează „capitalismul principial” al Hizmet-ului cu afacerile tradiționale occidentale, unde totul este monetizat, totul este negociabil și, prin urmare, totul se rezumă la ceea ce este pus într-un contract, pe o bucată de hârtie. Gülen a ajutat la formarea unei culturi de afaceri care a pus „oamenii înainte de profit”. Acest tip de „putere subtilă” a fost construit prin practici precum ospitalitatea, camaraderia în timp ce beau ceai și relațiile personale dezvoltate pe perioade lungi de timp. Atunci, în centrul său, istișare, atât de evidentă în organizațiile inspirate de Gülen, se referea la încredere. „Încrederea este ingredientul esențial”, a scris Bernard. „Fără încredere, nu se va realiza nicio afacere”. Iar între oameni, încrederea trebuia câștigată, Bernard a spus clar, printr-o „noțiune consultativă și împărtășită a puterii”. Sună prea bine ca să fie adevărat, iar mulți nu au crezut asta până să o trăiască ei înșiși. Iar ceea ce a făcut-o să funcționeze, a explicat Bernard, a fost că acest „capitalism de principiu” a pornit „dintr-un angajament față de conceptele islamice de conducere”.32 Este imposibil, pe scurt, să-i înțelegem perfect pe Gülen și Hizmet-ul, fără să ne amintim mereu de această fundație islamică. Și ceea ce este cel mai uimitor nu a fost idealismul metodei lui Gülen. Ceea ce este cel mai uimitor este că a funcționat. Pe parcursul vieții lui Gülen, în ciuda intervențiilor repetate ale guvernului turc, oamenii s-au descurcat bine făcând bine prin Hizmet.

İstişare în practică - „capitalism principial”

Postări recente

Comments

Cumpărați Cărțile lui Fethullah Gulen