Hayah (Viață)
Hayah, care se poate traduce ca energie, a fi viu, simbolizează faptul că inima care este deja moartă din cauza ignoranței, erorii și necredinței, revine la viață datorită credinței, cunoașterii și dragostei pentru Dumnezeu. Versetul (6:122), „Acela care a fost mort şi pe care Noi l‑am readus la viaţă şi i‑am dat lui lumină, după care se călăuzeşte, şi umblă printre oameni”, clarifică foarte bine acest aspect.
Învățații adevărului consideră că viața este atunci când omul este eliberat din închisoarea trupului și a corporalității și se înalță la nivelul vieții inimii și spiritului. Aspectul acestui favor reprezentat de către stăpânul creaturilor, pacea și binecuvântările fie asupra lui, care, deși fiind un individ, a dobândit universalitate, se poate observa în versetul (42:52): „Astfel, ţi‑am revelat Noi un Duh (promisiunea că inimile vor avea viață) la porunca Noastră (Coranul).” Aspectul care îi privește pe toți ceilalți cărora li s-a promis viață este indicat în versetul (8:24): „O, voi cei care credeţi! Răspundeţi‑I lui Allah şi Trimisului [Său], dacă vă cheamă la ceea ce vă dă viaţă (cu privire la religie și lume).”
Viața pământului, cu renașterea, dezvoltarea și prosperitatea, se află în strânsă legătură cu solul și ceea ce conține el, apa cu vitalitatea ei, aerul și elementele din aer. La fel, viața adevărată a omului este dependentă de cunoașterea adevărului, de o determinare puternică, un caracter sănătos și moravuri bune, o dorință arzătoare de a fi în compania lui Dumnezeu și bucuria conștientizării unui asemenea favor uriaș. Toate acestea servesc drept rampă de pe care omul se poate înălța până acolo unde sufletele zboară și dobândesc viața veșnică.
Pământul își obține toate bogățiile din sursa descrisă în versetul (16:65): „Allah pogoară din cer apa, cu care dă viaţă pământului după moartea lui”; în (50:11): „Şi cu ea (cu această apă) Noi dăm viaţă unui ţinut mort”; și în (21:30): „Din apă am făcut tot ce este lucru viu”. La fel, sufletele moarte, expuse lipsei de credință, lipsei de cunoaștere și de dragoste pentru Dumnezeu, sunt readuse la viață prin credință; încep să simtă ce înseamnă cu adevărat viața prin credință; încep să simtă ce înseamnă cu adevărat viața prin cunoașterea lui Dumnezeu, ei pătrund în adâncurile cunoașterii prin dragoste și dobândesc o viață completă prin hotărâre, voință și determinare. Apoi, atât timp cât cei aflați la început de drum ating ținta de a Urma calea lui Dumnezeu de acțiune[1] sub îndrumarea modelului suprem al bunelor moravuri, cel care este lăudat în versetul (68:4), „Şi tu ai o fire minunată!”, ei dobândesc compania lui Dumnezeu în infinitul în care zboară și au parte constant de sentimente de recunoștință și entuziasm. Atunci când sosește vremea, se simt atât de plini de încântare că se află în prezența lui Dumnezeu, încât se comportă de parcă au trecut dincolo de limitele timpului și spațiului și li s-a acordat favoarea nivelului „Când Îmi iubesc slujitorul, îi devin urechile cu care aude, ochii cu care vede, mâna cu care ține și picioarele cu care merge.”[2] Și așa cum se menționează și în versetul (56:89): „Atunci el va avea odihnă, îndurare şi Grădini cu plăceri (cu tot ceea ce doresc sufletele lor.)”, spiritele lor continuă, prin Puterea Suveranității Celui Atotputernic, să zboare către veșnicie, în Grădinile Paradisului, Prezența Domnului lumilor și compania Celui mai Milos dintre milostivi.
La acest nivel, care reprezintă esența vieții adevărate, nu există nici moarte, nici păcat. Moartea și păcatul apar doar atunci când vorbim de firea trupească și corporalitate și există starea de permanență atunci când vine vorba de inimă, spirit și alte competențe spirituale. Această permanență este percepută și ca „anihilarea propriei persoane întru Dumnezeu” și „supraviețuirea prin El și cu El.”
Există trei suflări în viața unei persoane la început de drum, care a atins acest stadiu: suflarea temerii, suflarea așteptării și suflarea dragostei. În timp ce firea trupească îndeplinește o misiune importantă în numele corporalității și trupului, teama, așteptarea și dragostea sunt dinamica importantă pentru viața spiritului și a inimii. Sentimentul constant de teamă și dragoste pentru El determină conștiința celui la început de drum să simtă o plăcere debordantă, mult mai intensă decât ceea ce simte un copil care caută adăpost în brațele mamei, care tocmai l-a mustrat. Faptul că El este Cel Milostiv, Iubitor, iar Mila Lui este mare, reprezintă o plăcere spirituală atât de intensă, încât, dacă ar lua formă fizică, ar părea Gradina Paradisului. A găsi sau a citi Numele Sale în faptele Lui, a respira Atributele Sale în manifestările Numelor și a simți plăcerea armonizată cu uimirea atunci când ne gândim la legătura dintre faptele, Numele și Atributele Sale, toate acestea ne oferă o plăcere incredibilă, pe care doar cei care au putut înțelege nivelul ascensiunii spirituale, o pot simți.
Cei care pot atinge rapid această țintă de neprețuit, chiar dacă nu pot simți la fiecare pas frumusețea acestei călătorii sfinte, sunt aceia care pornesc la drum recunoscându-și sărăcia și neajutorarea în fața lui Dumnezeu, recunoștința și entuziasmul. Ei știu cum să devină ocean, chiar dacă sunt doar o picătură; ei știu cum să călătorească printre galaxii, chiar dacă sunt doar o particulă, și chiar dacă ei consideră că nu reprezintă nimic, pot trăi în roata existenței în concordanță cu ținta finală. Ei călătoresc întotdeauna spunând, așa cum a fost și Ibrahim Haqqi:
Am dobândit mândrie prin sărăcie,
și rugându-mă Adevărului Suprem,
Întotdeauna spun: O, Tu cel Veșnic Viu, O, Tu cel Veșnic!
Ei abundă de entuziasm și recunoștință și sunt fascinați de luminile vieții și existenței adevărate, care se găsesc la un pas dincolo de orizont. Fără a lua în considerarea afirmațiile unora, precum Unitatea Ființei și Unitatea celor întâmplate, ei simt adevărul vieții și al existenței dincolo de toate conceptele de modalitate și spun: Această viață nu este de ajuns pentru o așa măreață plăcere.
O, Dumnezeule! Îndrumă-ne pe Calea cea Dreaptă, calea celor pe care Tu i-ai răsplătit. Și revarsă pace și binecuvântări asupra Profetului, resursa vieții celor două lumi și asupra Familiei sale și asupra tuturor Companionilor săi, asupra tuturor.
Comments