M. Fethullah Gulen
Hal și Maqam (Stare și Stație)
Hal (starea) denotă experimentarea în lumea interioară a sinelui a „suflărilor” care bat din tărâmurile de dincolo de lume și simțirea diferențelor dintre „noapte” și „zi”, precum și „seara” și „dimineața”, care apar în inimă. Cei care le înțeleg ca valuri alternative de bucurie și durere și de contracție și expansiune care invadează inima fără ca credinciosul să facă un efort deosebit, numesc continuarea stabilă a acelor valuri „stație” și dispariția lor „senzualitate”.
Nu ar fi greșit să descriem „starea” ca pe un dar Divin și briza apropierii de Dumnezeu pe care o simțim în inimă, iar „stația” ca experiența continuă și stabilă a acestei brize și dobândirea unei a doua naturi. Asemenea vieții, luminii și milosteniei, starea este un dar direct al Atotputernicului și duce la convingerea Unității Divine. Îndeamnă la căutări alternative și provoacă intensitate metafizică. În schimb, stația depinde de un efort intenționat și vede adevărul din capacitatea unei persoane. Prin urmare, fără a vedea stația ca fiind obținută printr-un efort personal, simțirea credinciosului a evenimentelor spirituale din inima sa și deschiderea de către credincios a unei noi căi în inima sa către Cel cunoscut de inimă în fiecare moment, rezultă într-o apreciere mai profundă a Sursei acelor evenimente decât ar fi posibil prin modelarea lor în funcție de propria capacitate și caracter, ceea ce poate duce la ostentație și îngâmfare într-o anumită măsură.
Grație faptelor menționate, cel mai adevărat și confirmat, asupra lui fie pacea și binecuvântările, a declarat odată: Cu siguranță, Dumnezeu nu ia în considerare staturile voastre trupești, ci El are în vedere inimile voastre.[1] Aceste cuvinte ne îndreaptă atenția asupra a ceea ce este important pentru Adevărul Suprem și le arată oamenilor cum să atingă ținta principală. Tradiția narată printr-un canal nu la fel de sigur este: Dumnezeu ia în considerare inimile și acțiunile voastre. [2] Aceasta este o referire la o stație atinsă după cicluri de stare.
Starea constă în manifestări Divine care apar uneori determinate de Voința absolută. Aceste manifestări sunt reflectate în inimă și primite în percepția și în conștiința credinciosului, care le urmărește și le unește într-un model. Din acest motiv, dacă stația semnifică stabilitate și subsidență după valuri de stare, starea poate fi asemănată unui grup de valuri de lungimi și culori diferite care vin de la soare, care apar și apoi dispar, fiind dependente de Voința absolut dominantă.
Sufletele sensibile și cei a căror conștiință este alertă sau trezită față de cunoașterea lui Dumnezeu discern undele de stare din inimile lor, așa cum văd reflexiile soarelui asupra apei și răspund la aceste unde în funcție de nivelul și modul lor de percepție. Cei care nu și-au corectat dezechilibrul inimii și astfel trăiesc deconectați de Atotputernicul, pot considera aceste valuri de stare ca iluzii și fantezii, în timp ce cei care văd existența cu lumina Adevărului Suprem le văd ca realități manifestate, experimentate.
Cel mai mare erou al stării, asupra lui fie pacea și binecuvântările, care a considerat fiecare dar spiritual primit ca fiind mai puțin în comparație cu cel care a urmat – fie ca Dumnezeu să ne lumineze inimile cu lumina darurilor sale pe care le considera mai puțin – a declarat: Îi cer iertare lui Dumnezeu de șaptezeci de ori pe zi. [3] Era imposibil ca un suflet perfect pur care simțea nevoia unei monturi veșnice și a unei lumini eterne într-o călătorie fără sfârșit către Ființa Infinită să fi făcut altfel.
O Doamne! O, Cel ce transformi oamenii de la stare la stare, transformă starea noastră în cea mai bună stare! Și pogoară binecuvântări și pace, Domnul Meu, asupra Profetului nostru Mahomed, cel ales.
Comentários