Globalizare, rasism și identități

Globalizare, rasism și identități

S-a crezut că globalizarea va reduce diferențele dintre oameni cu valori culturale diferite, că va slăbi identitățile și apartenențele și că va depăși sentimentele naționaliste. De asemenea, s-a crezut că, pe măsură ce lumea devine un sat global, pe măsură ce mijloacele de comunicare și transport se dezvoltă și pe măsură ce pluralismul se răspândește, diferențele, modelele și motivele specifice societăților vor dispărea. S-a afirmat chiar că oamenii își vor pierde legătura, interesul și atașamentul față de religie, tradiții, obiceiuri și datini. S-a discutat despre cetățenia globală. Cu toate acestea, aceste previziuni nu s-au adeverit. Evoluțiile nu au fost așa cum s-a crezut. Nu doar că diferențele nu au dispărut, dar umanitatea nu a devenit mai tolerantă față de acestea. Dimpotrivă, rasismul, xenofobia, bigotismul și excluziunea s-au intensificat. Acest lucru s-a întâmplat pentru că, atunci când au fost exprimate astfel de presupuneri, psihologia umană și cea socială nu au fost luate suficient în considerare.

Prin natura sa, omul reacționează la microbii și bacteriile nocive care pătrund în corpul său, la fel cum reacționează și la ideile străine de care nu este familiarizat, mai ales dacă le percepe ca pe o amenințare sau un atac asupra valorilor sale. În lumea contemporană, multe societăți au adoptat o atitudine reacționară, considerând că globalizarea, modernizarea și pluralismul ar putea corupe normele morale și ar putea afecta propriul lor sistem de valori. S-au agățat și mai mult de sentimentele comune care îi defineau ca națiune. Fără îndoială, anumite politici opresive aplicate în numele modernizării au intensificat această reacție. Oamenii confruntați cu presiuni au devenit mai sensibili și mai atenți la valorile lor și au rămas mereu în gardă. Este o realitate că, în mișcările de reacție, echilibrul nu poate fi menținut. Extremismele dau naștere extremismelor opuse. Prin urmare, cei care au văzut globalizarea ca pe o amenințare nu doar că și-au protejat valorile naționale și religioase, dar au dus lucrurile până la șovinism, rasism și xenofobie.

Nu trebuie uitat că nu se poate ajunge la un rezultat prin măsuri care nu iau în considerare structura naturală, nevoile materiale și spirituale, sentimentele și emoțiile umane și valorile la care acestea sunt atașate. Dacă este să oferim ceva nou umanității, acest lucru trebuie să fie prezentat în mod obligatoriu cu respect pentru valorile umane. Nu puteți transmite nimic nimănui fără respect pentru credințele, filosofiile, sentimentele naționale și religioase. Făcând astfel, veți declanșa doar lipsa de respect față de lucrurile pe care le oferiți. Cu atât mai mult, dacă vă vedeți pe voi înșivă superiori altora, dacă îi priviți de sus și îi vedeți ca pe niște persoane care trebuie „aliniate”, veți atrage asupra voastră ură și resentimente. Dacă vreți ca identitățile și apartenențele să devină o sursă de bogăție, și nu de conflict, într-o lume modernă care devine un sat global, trebuie să acceptați fiecare persoană în locul său.

Naționalism pozitivTrimisul lui Dumnezeu (pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra lui), care s-a născut în societatea arabă, dar a venit cu un mesaj universal, a stabilit un model de comportament de la care putem învăța în această privință, la fel cum a făcut în toate celelalte domenii. Din acest motiv, Islamul a fost acceptat într-o perioadă scurtă de timp atât de triburile arabe, cât și de alte grupuri etnice și culturi. Mesajul Profetului nostru a ajuns mai întâi la tribul Quraish, apoi la celelalte triburi care se aflau în competiție sau în război unele cu altele, iar în cele din urmă la marile imperii ale vremii, Bizanțul și Sasanizii. Da, Trimisul lui Dumnezeu a folosit sentimentul naționalismului într-un mod foarte echilibrat, promovând naționalismul pozitiv, care respectă sentimentele naționale ale diferitelor triburi și popoare, și nu naționalismul negativ care exclude pe ceilalți. Deși a respins ideea că linia de sânge, originea sau rasa pot fi motive de superioritate, nu a negat existența acestora, folosindu-le ca pe o seră protectoare pentru religie, pentru societatea pe care a construit-o.

Aceleași dinamici au stat la baza capacității Imperiului Otoman de a guverna, timp de secole, oameni din culturi și naționalități foarte diferite sub același stat fără probleme. Otomanii au creat cel mai bun sistem de stat după perioada companionilor și au adoptat un mod de guvernare atât de inclusiv, încât au reușit să mențină multe națiuni împreună, în pace, timp de secole. Când și-au prezentat propriile valori, nu au disprețuit alte culturi, nu le-au atacat limbile sau religiile. Chiar dacă și-au afirmat propria identitate, nimeni nu a fost deranjat de această „identitate”. Nu au fost rasiști, nu au dus sentimentele naționale spre șovinism și nu s-au privit de sus alte rase.

Când, după Tanzimat, unioniștii au mers prea departe în această privință, au provocat sentimentul rasismului. Drept urmare, și-au distrus propriile resurse de putere și și-au turnat acid pe propria lor piele. Deoarece, dacă tu spui, de exemplu, „Eu sunt din Göktürk” și o faci ostentativ, alții vor afirma că ei sunt din „Yertürk”. Dacă subliniezi o identitate, vei provoca alții să facă același lucru. Astfel, vei pregăti terenul pentru fisuri, fracturi și conflicte în societate. Naționalismul rasial și ideile de turanism ne-au creat mari probleme. Și nu doar nouă, ideea de rasism a adus nenorociri întregii lumi.

Să fii unificatorIslamul a reunit, timp de secole, multe națiuni sub aceeași umbrelă și a funcționat ca o identitate superioară. Sentimentele și gândurile religioase au temperat concepțiile precum tribalismul, rasismul și naționalismul, acționând ca un antidot împotriva mișcărilor care divizează și separă oamenii și având un rol unificator. Cu toate acestea, în prezent, situația s-a schimbat. Există foarte multe persoane care nu pot suporta nici măcar să audă numele religiei și care sunt cât se poate de intolerante față de valorile religioase. Dacă vreți să fiți unificatori, trebuie să țineți cont și de sentimentele acestor oameni.

Da, ca musulmani, noi credem că religia joacă rolul unui antidot împotriva conflictelor și neînțelegerilor și că acționează ca unificator la scară globală. Dacă puterea inegalabilă a Islamului este folosită corect, probleme precum rasismul, radicalismul, violența, anarhia și terorismul pot fi temperate, îmblânzite sau chiar soluționate definitiv. Experiența istorică îndelungată a musulmanilor este cea mai mare dovadă a acestui lucru. Cu toate acestea, ceea ce este esențial aici este ca reprezentanții acestei religii să o reprezinte corect și să o prezinte umanității cu un limbaj și un stil adecvat. În special în lumea de astăzi, dacă nu se acordă atenție metodelor și stilului de prezentare, religia poate avea un efect contrar scopului pentru care a fost revelată. Dacă nu sunteți atenți la cuvintele, conceptele și limbajul pe care le folosiți, puteți provoca înstrăinarea unor persoane. Din acest motiv, este de o importanță deosebită să folosiți un stil care să nu provoace reacții negative și să comunicați prin valori universal acceptate.

În mod similar, puteți iubi foarte mult Imperiul Otoman pentru misiunea pe care a îndeplinit-o. Puteți aplauda serviciile sale aduse Islamului și puteți admira felul în care a guvernat timp de patru secole oameni din diferite națiuni fără probleme. În special, privind la starea generală a lumii de astăzi, care a devenit un conglomerat de probleme, puteți exprima uimirea și aprecierea față de modul în care Imperiul Otoman a creat o lume fără probleme cu structura sa juridică și administrativă. Totuși, dacă menționarea Imperiului Otoman deranjează pe cineva sau provoacă neînțelegeri, poate ar fi mai bine să nu împărtășiți aceste gânduri în acel context.

Respect Față de Identități și ApartenențeÎn prezent, aproape în fiecare țară din lume există diverse mișcări politice sau apolitice care reprezintă valorile naționale sau religioase proprii. Dacă se dorește o lume fără conflicte și tulburări, în care să domnească pacea și liniștea, fiecare persoană trebuie să fie foarte echilibrată în exprimarea și reprezentarea propriilor opinii. Fiecare poate să își iubească propria națiune și să trăiască cu afecțiune pentru ea. Ceea ce este important este să nu te vezi superior celorlalți și să nu îți definești identitatea prin ostilitate față de alții. Aceasta înseamnă să respecți sentimentele, gândurile și emoțiile tuturor, să accepți identitatea și apartenența lor. În același mod, aceste mișcări nu ar trebui să aibă pretenții asupra teritoriului sau pământului altcuiva și ar trebui să evite idei precum dominația unei rase asupra lumii. Dacă nu se acționează cu echilibru și înțelepciune, ne putem distruge propria lume cu mâinile noastre. Țările care s-au transformat în lacuri de sânge astăzi sunt cele mai mari dovezi ale acestui lucru.

Persoanele care se abat de la echilibru și raționalitate în această privință, care nu acționează cu precauție și care provoacă alte societăți și state, pot cauza tensiuni și fracturi la nivel local sau global. Pot contribui la fenomene precum terorismul, anarhia, conflictele și războaiele. Odată ce aceste tipuri de catastrofe sunt declanșate, chiar și puterea și forța nu le pot opri. Pentru că, odată început războiul, nu rămâne pe loc și nu este clar unde se va opri. Dacă nu se formulează politici diplomatice solide, bazate pe reguli și principii solide care să țină cont de condițiile lumii actuale și de psihologia socială, torentele de sânge nu vor putea fi oprite.

De fapt, ar fi multe de spus pe această temă. Dar, așa cum Jules Verne a spus la sfârșitul romanului său „20.000 de leghe sub mări”, umanitatea încă nu este capabilă de o astfel de călătorie. Intelectualii sau cei care par intelectuali nu sunt încă pregătiți să asculte și să înțeleagă anumite adevăruri. Din acest motiv, este uneori mai bine să lași unele lucruri în seama timpului. Altfel, încercând să faci ceva, poți provoca noi reacții și să declanșezi noi conflicte. Dacă vrem să oferim soluții pentru problemele epocii noastre, datoria noastră este să devenim capabili să ne confruntăm cu epoca noastră ca oameni ai acestei epoci, să atingem un nivel la care să putem spune ceva umanității și să ajungem la un punct în care privirile să fie îndreptate asupra noastră.