Fondarea școlilor - Yamanlar și Fatih

10 oct. 20224 min de citit

Fondarea școlilor - Yamanlar și Fatih

Apariția Mișcării Hizmet din inspirația lui Fethulhah Gülen a fost de fapt mult mai puțin ierarhică decât cuvântul „mobilizare” sugerat în această poveste unică. „Încredere” este un alt cuvânt pe care l-a folosit Balcı. Iar încrederea a fost factorul principal, deși greu de cuantificat. De-a lungul anilor 1980 și 1990, asocierile dintre Gülen, studenți și mișcarea mai largă a Hizmet-ului au fost libere. Oamenii veneau și plecau. Gülen nu mai predica sau o făcea mai rar. Nu a existat o diagramă organizatorică. Oarecum uimitor, cu toate acestea, prietenii lui Gülen au reușit, în 1982, să transforme căminul din cartierul Bozyaka din Izmir, fondat în 1976, într-un liceu. Se numea Yamanlar. Tahsin Șimșek a fost unul dintre organizatori și, potrivit acestuia, Gülen a jucat un rol cheie încurajând, dacă nu chiar insistând, realizarea proiectului. „Într-o zi”, și-a amintit Șimșek, într-o întâlnire cu alți oameni de afaceri care a avut loc la Bozyaka, Gülen a spus: „«Să facem din clădirea asta un liceu.» Aceasta a răspândit un fior prin cameră”, și-a amintit Șimșek. Acest lucru s-a întâmplat deoarece un astfel de plan nu a fost, la vremea respectivă, acceptat de unii dintre membrii consiliului, ca să nu mai vorbim de faptul că era costisitor. Cu toate acestea, Gülen „și-a păstrat ideea timp de trei luni. Într-un final”, a povestit Șimșek, „le-am spus prietenilor mei: «Vă iubesc pe toți, dar Hogeaefendi... întreabă în continuare de această școală. Nu ne putem grăbi procedurile?» Apoi, după o oră, Hogeaefendi a intrat în cameră. S-a uitat la fețele noastre. Și i-am spus prietenului meu, Halit: «Du-te la Ankara. Obțineți licență pentru o școală.» Și așa a început procesul”.46

Există o poveste sau un context în spatele acestei plângeri personale a fugarului Gülen. O nouă Constituție pentru Republica Turcia a fost apro- bată pe 5 noiembrie 1982. Partidul Patriei a lui Turgut Özal se afla în ascensiune politică și va câștiga o majoritate surprinzătoare la alegerile parlamentare din 1983. Odată cu Özal și partidul său la putere, oamenii din Hizmet au avut motive să creadă că restricțiile asupra contribuțiilor lor la viața publică era posibil să se ușureze. Sociologul Muhammed Çetin a explicat: „Un aspect al liberalizării lui Özal a fost încurajarea unui rol al islamului în viața publică. Özal a înțeles că islamul este sursa sistemului de credințe și a valorilor pentru majoritatea cetățenilor turci și că a fost exclus din sfera publică doar cu o incomoditate și o artificialitate în creștere. El a spus în 1986: «Restricțiile la libertatea conștiinței dezvoltă fanatismul, nu invers».47 Cu acea atitudine ca mediul lor, mütevelli Hizmet ca Șimșek și-ar putea imagina că pot duce la bun sfârșit o inițiativă ca un liceu la Yamanlar. Nu s-a încheiat represiunea; armata era încă foarte mult prezentă în acel loc. Dar o nouă inaugurare se întrevedea”.

Viziunea lui Gülen pentru o școală era de obicei solemnă. Aceasta ar încuraja studenții care ar fi „disciplinați ca soldații, informați ca medicii, spirituali ca membrii unui tecke (locuință sufistă) și sănătoși ca sportivii”.48 Ambiția sa măreață s-a realizat chiar mai mult decât și-ar fi imaginat vreodată. În câțiva ani, Yamanlar a atras studenți de elită din toată Turcia. Acei studenți au avut rezultate bune la olimpiadele științifice și la competițiile atletice. De asemenea, erau admiși în cele mai prestigioase universități din Turcia. Până în 2008, Yamanlar și-a extins inițiativele educaționale pe grupe de vârstă în zece campusuri și, potrivit sociologului Joshua D. Hendrick, „ca un colectiv, elevii săi din învățământul gimnazial au obținut mai multe puncte la examenul [selectiv de admitere la liceu] decât alți elevi... din alte școli din Turcia. Doi studenți au obținut rezultatul perfect de 100 de puncte”.49 Dr. Ali Yurtsever, administrator al școlii în anii ’90, și-a amintit că „Hogeaefendi a asistat personal la construirea școlii”. Nu este clar dacă Gülen a purtat cască de protecție, dar Yurtsever și-a amintit că Gülen „a refuzat bani de la [un donator din] Arabia Saudită, deoarece voia ca școala să fie o inițiativă locală în întregime. Ba chiar a adus și binefăcători pentru a păzi clădirile în timpul nopții, pentru a fi la curent cu proiectul”.50

O legătură similară a fost în curs de desfășurare în Istanbul și asta a dus la fondarea Liceului Fatih din Oraș. Hendrick descrie traiectoria, care poate suna ca o laudă exagerată, dar chiar nu este așa:

Într-un cartier conservator din Istanbul, numit Fatih, adepții lui Fethullah Gülen au integrat un cămin privat preexistent într-o nouă instituție de învățământ privată. În 1982, imediat după deschiderea Yamanlar, Çag Öğretim İșletmeleri (Proiectul Educa- țional Era/Epoca) a deschis Fatih Koleji. În primul său an, Fatih a trimis peste 85% dintre studenții în ultimul an la universități prestigioase din Turcia. La sfârșitul anilor 1980, de la Fatih au absolvit studenți cu cele mai bune rezultate la examenul [de admitere la facultate]. Până în 2007, Facultatea Fatih era cunoscută ca una dintre cele mai de renume instituții de învățământ privat din Turcia, coordonând șase școli primare, trei licee și cinci cămine. La fel ca omologii lor din Yamanlar, elevii de la Colegiul Fatih din Istanbul (precum și studenții din numeroase licee private [conectate de Hizmet] din Anatolia) au petrecut anii 1990 și 2000 câștigând continuu competiții naționale și internaționale de matematică și alte științe.51

Hendrick adresează întrebarea evidentă - cum au făcut-o? Studenții au avut tendința de a lăuda facultatea, dar răspunsul lui Hendrick a fost că „Facultatea Fatih, Facultatea Yamanlar și numeroase alte școli și companii din Turcia au fost conectate prin intermediul rețelelor sociale la zeci de instituții de învățământ suplimentar”. Aceste instituții de învățământ suplimentar - centre de meditații, „Le-au oferit elevilor care proveneau din [aceste școli]... servicii speciale, reduceri și au oferit atenție pentru că erau «în comunitate» (cemaatın içinde)”.52 Hendrick a speculat oarecum cinic că aceste „stimulente profesionale” au predominat peste dorințele studenților de a „participa la o renaștere națională a credinței”. Și, pentru câțiva, acest lucru a fost probabil adevărat. Stimulentele pentru studenții talentați au avut succes. Dar mulți alții, probabil majoritatea, au avut intenții care erau mai presus de calcule economice. Dacă nu erau motivați să participe la o „reînviere națională a credinței”, ei cel puțin aveau aceeași gândire și viață ca Gülen. Astfel de studenți doreau să facă parte din acea generație de aur. Au investit în rațiunile declarate pentru care exista „comunitatea”. Și școlile asociate cu comunitatea s-au înmulțit rapid. Alături de Yamanlar și Fatih, în scurt timp, au fost rețele școlare legate de Hizmet, cum ar fi, printre altele, Samanyolu în Ankara, Aziziye în Erzurum și Serhat în Van.

Fondarea școlilor - Yamanlar și Fatih

Postări recente

コメント

Cumpărați Cărțile lui Fethullah Gulen

Politica de retur