Etajul 5 - pace profundă prin cunoașterea tradiției și a sinelui
Așadar, în timp ce se afla la Etajul 5 și s-a retras din viața publică, Fethullah Gülen și-a sporit studiul cu studenții aleși. Retragerea sa din viața publică i-a permis să sape tot mai profund de-a lungul și în profunzimea erudită islamică. După cum spune Çapan: În timp ce îi învață pe elevii săi, Fethullah Gülen este extrem de respectuos față de interpretările și abordările învățaților de pe vremea Epocii Fericirii [originile islamului] și până în prezent. El arată un mare respect față de Companioni, Urmașii lor, cei care vin după Urmași, imamii școlilor de gândire și marii oameni spirituali precum Abd al-Qadir Jilani, Hasan Shazili, Ahmad Rifai, Shah-i Naqshiband, Imam Rabbani, Bediüzzaman Said Nursi, inter- pretările și abordările lor. El subliniază în mod frecvent că inter- pretările și abordările trebuie privite cu mare respect, indiferent de disciplina islamică a învățaților. Mai mult, acordând extrem de multă atenție esențialului credinței, el își exprimă cu modestie propriile păreri, spunând: „Ibn Kathir (fiul bogăției ) a avut această părere, dar Ibn Qalil („fiul cel neînsemnat”, referindu-se la el însuși) are această abordare” sau „Acest suflet modest are această inter- pretare sau părere”.36 Astfel, Gülen a ordonat ijtihad-ul sau raționamentul independent. Raționamentul independent nu a fost nici un lucru pe care să îl definească a fi drept, nici nu a fost datoria lui de a genera cunoștințe noi. Mai degrabă, ijtihad se referea la posibilitatea extinderii tradiției în prezent. Dacă hoșgörü sau ospitalitatea a fost un aspect central al vieții și muncii lui Gülen în timpul său în Istanbul, atunci includea respectul față de cei care mergeau înaintea sa ca mujtahizi. De asemenea, Gülen se aștepta la un respect similar față de trecut în rândul studenților săi, în timp ce i-a încurajat să gândească în termeni potriviți pentru prezent. El a ținut ca studenții din clasa [lui] să aibă/trebuiau să aibă interpretări și abordări față de savanți pe un ax de respect și într-un mod care nu contravine disciplinelor de bază ale religiei, pentru că, într-un anumit sens, toată lumea este un „ibn al-zaman” (copilul din timpul său). Fiecare epocă are avantaje deschise interpretării și care pot fi interpretate în funcție de condițiile din momentul prezent. Este responsabilitatea fiecărui musulman să citească bine semnele vremii și, luând acel avantaj, să pună în practică valorile în care crede. Între timp, este foarte important să-i luăm în serios pe cercetători și să nu-i ridiculizăm cu dispreț spunând lucruri de genul: „Nu au înțeles acest lucru”.37 Pe scurt, ca un bun istoric, Gülen a căutat prin educarea elevilor să-i angajeze într-un dialog, nu într-un monolog, cu trecutul.
Întrucât toți credincioșii care au murit au fost printre partenerii săi de conversație, Gülen nu a lipsit niciodată o comunitate de conversație. Oricât de constrâns ar fi el prin opresiunea politică, el putea „discuta cărțile cu prietenii săi”. Mai general, cemaat-ul sau comunitatea sa era practic nelimitată și s-a extins de-a lungul secolelor. În consecință, Gülen a fost forțat să privească în interior, lucru care a devenit o oportunitate profundă pentru el de a consolida bazele Hizmet-ului. Acest lucru s-a întâmplat când Gülen a întors mișcarea, întrucât el însuși a fost obligat să se întoarcă spre individ. Hizmet a fost astfel acoperit de mantia lui Socrate:
Autocontrolul, care provine din conștiința de sine, este una dintre cele mai semnificative caracteristici ale noastre ca ființe umane. Dar asta, în mod ironic, este ceea ce prea mulți dintre noi neglijăm. Câți oameni puteți enumera care și-au făcut un obicei din conștiința de sine? Câte persoane puteți numi care își explorează adâncimile interioare, redescoperindu-se în fiecare zi? Câți știți care să își recunoască punctele slabe și punctele forte, eșecurile și realizările lor?... Socrate a repetat deseori imperativul înscris la Templul lui Apollo: „Cunoașteți-vă pe voi înșivă!” Această zicală străveche, enunțată în nenumărate școli de înțelepciune, a dobândit o dimensiune divină în tradiția sufistă: „Cel care se cunoaște pe sine însuși îl cunoaște pe Domnul său”. Mă întreb câți oameni s-au ridicat până la această concepție măreață? Mă îndoiesc că numărul este mare...
Deși societatea, rațiunea și subconștientul sunt fiecare aspecte importante ale vieții umane, nu putem fi reduși la niciunul dintre aceste aspecte. Potențialul nostru este acela astfel încât, atunci când destinul deschide calea voinței noastre, să putem fi capabili să transcendem totul în lume. Istoria a demonstrat că așa este. Fiecare dintre noi deținem un dinamism interior care ne poate propulsa dincolo de noi înșine, chiar și dincolo de întreaga creație. Și dacă îndreptăm acest potențial misterios către originea sa, putem transcende finitudinea și vom da sens mortalității noastre distrugătoare.
Astăzi, suntem capabili să avem beneficii de pe urma tunetelor, să vedem particule subatomice, să observăm fenomene aflate la milioane de ani-lumină... [Dar] în ciuda geniului atotcuprinzător al umanității moderne, suntem blestemați pentru că ne interpretăm greșit.38
Pacea profundă depinde de persoanele conștiente de sine. Astfel de indivizi își cunosc eșecurile personale, dar și potențialul infinit - pe Domnul lor, dacă vreți. Dacă ar cunoaște mai puține, ar putea continua haosul și suferința.
Așa că Gülen s-a retras la Etajul 5 din inima orașului timp de aproape șase ani.39 Este o axiomă a studiilor culturale contemporane care au loc în această privință. Așadar, nu ar trebui să fie o surpriză faptul că, în timp, Etajul 5 a devenit pentru oamenii din Hizmet mult mai mult decât doar un apartament. După cum a spus Farid al-Ansari, în romanul său istoric hagiografic despre viața lui Gülen:
Etajul 5... era tezaurul și depozitul invitației secrete a lui Fethullah pe tărâmul spiritual. Era un centru social și comun al Hizmet-ului sau servicii de binefacere... El nu părăsea niciodată Etajul 5, cu excepția nevoilor ce țineau de siguranță. Pentru el, Etajul 5 era ca Peștera Hira [unde Muhammad a primit primele sale revelații de la Dumnezeu] sau Casa lui ibn Arqam [un sanctuar pentru comunitatea musulmană timpurie persecutată] sau Valea Abu Talib - un fel de tabără de refugiați aflată în afara Meccăi, undeunchiul nobilului Profet, Abu Talib, a oferit ce protecție a putut în timpul necazului de trei ani. Acolo, [Gülen] a găsit retragere și revelație, exilul și închisoarea, tovarășii și adunările sale. Lună după lună, el rămânea, acolo în spațiul său sacru și nu l-a părăsit decât pentru a merge într-una dintre celelalte mici camere ale sale atunci când primea vreun semn, vreo indicație sau vreun avertisment că era necesar ca el să plece [și] să meargă în alt loc. La Etajul 5, Fethullah a depus eforturi pentru a reînvia religia în Turcia.40
Deși pot exista discuții în contradictoriu cu privire la măsura în care Gülen a reînviat religia în Turcia, nu poate exista nicio îndoială - așa cum vom vedea, că exact în timp ce Hogeaefendi se afla în siguranță în „spațiul său sacru”, Hizmet creștea în toată țara.
Oarecum mai prozaic, dar confirmând contururile generale prezentate mai sus, cercetătoarea islamului, Marcia Hermansen, a văzut „Etajul 5” mai mult decât un loc literal. Era, da, ultimul etaj al unui cămin. Dar „numărul cinci în sine nu era ideea; ar fi putut fi cincisprezece sau cinci”, opină Gülen. Mai degrabă, „conceptul de înălțime sau de sublimitate” au contat și tocmai acea conștientizare a sublimului a făcut ca această perioadă, datorită tuturor dificultăților sale, să fie „amintită cu drag de elevii mai mari”. „O experiență de retragere spirituală și un punct de vedere în care [Gülen] a primit inspirația proiectelor viitoare văzute la orizont... De asemenea, este amintit ca perioadă a celor mai profunde contemplații și socoteli în ceea ce privea propria persoană, o perioadă formativă și inspirată în dezvoltarea mișcării”.41 În timp, Hermansen continuă să sugereze, că printre oamenii din Hizmet exista un„ spațiu sacru” care a dat naștere și „timpului sacru”. Din retragerea lui Gülen s-a dezvoltat un sentiment din ce în ce mai profund de istorie comună (dacă nu chiar legendă). Acel trecut comun s-a centrat pe o narațiune a luptei asociate cu Gülen însuși. Desigur, nu toți cei inspirați de Gülen au împărtășit acest atașament metaforic față de mit. Pentru mulți, „Etajul 5” a fost pur și simplu o modalitate de a vorbi codificat despre Hogeaefendi, fără a avea probleme cu serviciile de securitate ale statului.
コメント